Blocul 105C

                                                                              

       Intenția inițială era să scriu un mic text, aparent fantastic, în care, un auto­buz, plin cu pensionari plimbați gra­tu­it, circula prin Buzău. Circula de ani buni, iar pensionarii erau fericiți pentru că nu plăteau. Obsedați de ideea gra­tu­ită­ții transportului nu observau că lumea în ju­rul lor se atrofia. Copiii li se mutau în alte zări, vecinii mai tineri dispăreau, po­si­bilitățile lor erau din ce în ce mai mici… În timp ce ei circulau, totul se scumpea: apa, gunoiul, impozitele. Și totuși… continuau de ani buni să creadă că sunt privilegiați, că ei chiar nu plătesc nimic pentru transportul public gratuit. Și au continuat să circule, până într-o zi când mașina s-a oprit… nu mai era com­bustibil. De ce? Pentru că tinerii au plecat și nimeni nu mai avea cine să asigure ve­ni­turi suficiente la bugetul local. Atunci, așa de târziu, au aflat adevărul. Au rea­li­zat că banii de combustibil erau de la co­piii lor, de la vecinii lor și nu de la primar. S-au trezit buimaci și și-au sunat cu dor copiii. I-au întrebat de ce au ple­cat… Răspunsul unanim: fiindcă voi l-ați vo­tat! L-ați votat și posibilitățile noastre de supraviețuire s-au anulat!

     Nu este proză fantastică, ci des­cri­erea cuminte a unei realități mult mai dure.

     Pare ciudat ceea ce spun?! Este o rea­litate! Buzăul e un oraș îmbătrânit. Un oraș în care minciuna, că un primar cum­se­cade dă transport gratuit pensionarilor, a ținut cu zecile de ani. De fapt tran­spor­tul îl ofereau cei ce plăteau impozite și ta­xe. În spatele acestui privilegiu totul s-a ru­inat. Buzăul a devenit un oraș obosit, fă­ră locuri de muncă, al doilea în topul șomajului din țară. Un oraș în care transa transportului gratuit a distrus enorm. Po­li­ti­cienii locali știau că acesta poate fi sin­gu­rul argument electoral. Restul nu i-a mai interesat. Con­se­cin­țe­le sunt de­za­stru­ase pe termen lung. Tinerii au plecat din lipsa perspectivelor. Fără in­fra­struc­tu­ră, fără economie, fără universitate, fără vii­tor, tineri și mai puțin tineri, au plecat. Dacă această stare de cubanizare va con­ti­nua, nimic bun la orizont. Deja, de­po­pu­la­rea este un fenomen accentuat. Deunăzi, am ajuns în blocul 105. Am bătut din uşă în uşă. Nimeni. La etajul patru a des­chis, în fine, cineva. Stăpân peste bloc, lo­catarul de la ultimul etaj, asemenea unui geograf, a început să redea nume de ţări şi să le asocieze cu fiecare apar­ta­ment din bloc. Toţi vecinii au plecat! Ne­voia i-a împins. În aşa ritm de depopulare Buzăul tinde să devină blocul 105C.

                                                                                               Paul Iulius Negoita