Sensul nonsensului – o analiză a tragediei din Jonestown (partea I )

     Acest text este cutremurător. Totalitarismul sub orice formă distruge vieți. Educația nu înseamnă doar însușirea de cunoștințe. Educația este pregătirea pentru viață. Are rol profilactic și curativ. Cheia în care poate fi înțeles  textul și formele de asociere cu practicile diverselor organizații și persoane, care prin manipulare, persuasiune sau dictatură încearcă să controleze viețile și destinele celorlalți vă aparține. Fenomenul poate îmbrăca formă religioasă, dar și politică. Câți politicieni nu promit raiul pământesc și încearcă să-și transforme grupările, prin propagandă și demagogie, în mișcări sectare, unde adepții sunt mințiți că se vor bucura de doar ei, singuri, de beneficii. Credulii speră. Se amăgesc. Democrațiile fără tradiții, cum este și a noastră, sunt afectate de acest fenomen, al liderului providențial, care știe – fără să poată spune de unde – că doar el dă, doar el poate, doar el face.  
     Adepții doar trebuie să stea cu mâna întinsă. Un om cu mâna întinsă este un înfrânt, un călcător în picioare al propriei libertăți, un credul care plătește pentru credulitatea lui.  Nu trebuie să uităm că libertatea este cel mai mare dar. Dumnezeu nu ni l-a dat întâmplător. Însă este un dar pe care nu-l putem folosi, dacă nu ni-l asumăm în mod conștient. Fără asumare devine o povară, de care unii, slabi de caracter, încearcă să scape, punându-și libertatea pe masa unor manipulatori cu deviații comportamentale. Aceștia, mai devreme sau mai târziu, vor călca în picioare pe cel ce s-a vulnerabilizat. Deși pare paradoxal, pierderea libertății în cadrul grupurilor este cea mai frecventă.    
     Textul de mai jos - o traducere și o adaptare din limba engleză după scriitorul Neal Osherov - publicat în 1981, este o relatare tragică a efectului pierderii libertății individuale. Libertatea  de gândire și de acțiune a fost înlocuite și s-a dat cale liberă acceptării compromisului total și ilogic. Credulitatea  și insuficienta ancorare în lumea valorilor religioase și sociale a dus la unul dintre cele mai mari dezastre.

                                     

                               Sensul nonsensului – o analiză a tragediei din Jonestown  

Cei care uită trecutul sunt condamnați să-l retrăiască  

-        Citat afișat pe podiumul lui Jim Jones din Jonestown

Aproape 1000 de oameni au murit în Jonestown. Membrii Templului Popoarelor, stabiliți în Guyana, sub conducerea șefului religios Jim Jones și-au otrăvit copiii și s-au otrăvit pe ei înșiși. Trupurile lor au fost găsite împreună, mână în mână; peste 900 de adepți.

Cum s-a putut petrece o astfel de tragedie? Imaginea unei comunități întregi care se autodistruge, părinți care-și ucid copiii, pare incredibilă. Media s-a preocupat să redea în imagini vii ororile petrecute, dar a făcut foarte puțin pentru a identifica cum s-a ajuns la această tragedie. Chiar și la un an după tragedie în cadrul știrilor de seară de la CBS se afirma că este larg asumată ideea că timpul va oferi mai multe informații referitoare la sinuciderea rituală sau crima a peste 900 de persoane…Un an mai târziu nu a fost scoase la iveală concluzii cu valoare pedagogică despre cele întâmplate. ( CBS News, 1979).

Chiar și așa istoria  Templul Popoarelor nu este învelită în mistere. Jim Jones a fondat organizația, în Indiana, cu peste doisprezece ani înaintea tragicului eveniment. Mesajul său a vizat înțelegerea frățească interasială   și integrarea în societate a celor discriminați din motive rasiale, iar grupul său i-a hrănit pe cei în dificultate și i-a ajutat să-și găsească loc de muncă. Cu cât organizația a crescut numeric cu atât Jim Jones a crescut disciplina și cerințele adresate membrilor. În 1965 s-a mutat în nordul Californiei și, aproximativ 100 de adepți l-au urmat. Numărul membrilor a început să se mărească, s-au înființat comunități noi, iar cartierul general a fost locat în San Francisco.

Datorită imaginii sale de lider iubit care promovează  armonia interrasială, Tatăl, așa cum era numit și-a etalat o imagine mesianică în cadrul Templului Popoarelor. Treptat el a devenit obiect al venerației membrilor și a folosit numărul mare de adepți pentru a dobândi putere influență politică. În interiorul Templului, Jones cerea loialitate totală, a impus un regim de taxe și a predicat anunțând holocaustul nuclear și distrugerea apocaliptică a lumii, promițându-le adepților săi că vor fi singurii care vor supraviețui. În multe dintre vorbirile sale înfiera rasismul și capitalismul, dar cele mai vehemente atacuri erau lansate împotriva celor pe care îi considera inamicii Templului popoarelor sau detractorii și contestatarii săi. În mijlocul anului 1977, articolele nefavorabile din anumite magazine de presă, cumulate cu riscul ca sexagenarul Jones să fie atestat, a emigrat rapid un nucleu mare al membrilor Templului într-un avanpost, în jungla din Guyana.

În, 1978, Congresmenul Leo Ryan a exprimat opinia că Templul Popoarelor ține la Jonestown oameni împotriva voinței lor. El a organizat o călătorie la tabăra din America de Sud; un mic grup de jurnaliști, împreună cu rude ale celor ce se aflau acolo l-au însoțit în această cercetare. Ei au înnoptat în Jonestown și au rămas până a doua zi la prânz. O parte bună dintre rezidenți au lăudat locul, exprimându-și bucuria să rămână acolo. Două familii i-au plasat mesaj lui Ryan că doresc să se întoarcă cu el. După această vizită, grupul lui Ryan și apărătorii lor au încercat să construiască un plan de îmbarcare pentru plecare. Au fost atrași într-o ambuscadă și împușcați de purtătorii de arme ai Templului – cinci persoane, inclusiv Ryan, au fost omorâte.

În acest timp Jim Jones a adunat comunitatea la Jonestown. I-a informat că ar putea fi ucisă echipa aflată în vizită și că inițiază atunci ritualul final: sinuciderea revoluționară despre care au auzit anterior. Otrava a fost adusă și a fost luată.

Evenimentele din Jonestown au parvenit publicului pe etape. Mai întâi a fost anunțată asasinarea congresmenului Ryan, împreună cu o parte din membrii echipei, apoi a apărut zvonul morții în masă de la Jonestown. Apoi confirmarea. Estimările inițiale au evaluat ca fiind în jur de 400 numărul moților, existând speranța ca o parte din membrii organizației să fi scăpat în junglă. Dar când cadavrele au fost numărate, mulți copii au fost găsiți sub cadavrele mai mari, - teoretic vorbind nici unul dintre cei din Jonestown nu a supraviețuit. Publicul a fost șocat, apoi terifiat, apoi neîncrezător.

Printre relatările rapide privitoare la tragediei, însoțite de descrieri și fotografii senzaționale, au fost și câteva încercări de analiză. Mulți au discutat despre charisma lui Jim Jones și despre puterea cultului. Jones a fost descris asemenea caracterelor lui Joseph Conrad (Krause, 1978), un mesia a cărui poftă de dominația a condus sute de adepți spre pieire ( Raport special: Cultul Morții, Newsweek, 1978a).

În timp ce o asemenea descriere care face referire la personalitatea făptuitorului și a victimelor a produs anumite concluzii care prezentau evenimentele ca fiind aberante, rezultatul unei forțe și dispoziții unice. Ne asumăm o distanță față de acesta modalitate de a vede fenomenul. Această viziune ar putea fi confortabilă, dar cred că ne limitează în mod periculos. Scopul meu nu este să redau sub o examinare academică magnitudinea emoțională a tragediei. În același timp, aplicând teoriile și cercetările psihologiei sociale putem ajunge mai aproape de înțelegerea fenomenului. Conceptul de psihologie socială ne facilitează înțelegerea. Sinuciderea în masă poate fi văzută în temeni de obediență și conformism. Procesul care a determinat oamenii să se alăture și să creadă în Templu a utilizat strategii de propagandă și persuasiune. Cele mai complexe întrebări – De ce mulți nu au părăsit Templu? Cum au putut să-și omoare copiii și pe ei? Psihologia auto-justificare aduce oarecare lumină.

                                                                                                         ( Va urma)