De ceva vreme, cand deschid calculatorul sau televizorul , ma inunda postarile sau emisiunile venite din partea partidelor politice, gruparilor si aliantelor, stirile privind bunastarea Romaniei ... Mi se ofera o societate perfecta si un bine mult visat ....
Societatea perfectă !
Aseara, ochii mi s-au oprit pe un studiu economic....Dintr-o publicatie oarecare.
L-am citit din plăcere, chiar dacă nu mă interesează economia în mod special. L-am citit, pentru că a dus mai departe teoria şi gândirea economică, nu se plafona de doctrine şi ideologie. Nu mi-a oferit definiţii, teorie economică de care oricum nu aveam nevoie, ci o viziune asupra societăţii contemporane şi asupra dezideratului din punctul de vedere socio-economic al unei societăţi mai bune, a unei societăţi în care ţi-ai dori să trăieşti.
In rezumat, societatea perfectă ar trebui să acorde tuturor dreptul de a avea o existenţă mulţumitoare din punctul de vedere al fiecărui individ.
Adică, pentru un investitor o existenţă mulţumitoare este generată de câştigurile sale, pe când pentru un artist libertatea este cea care îi oferă satisfacţie.
Pot baga mana in foc ca toti cei ce promit nu au cu ce realiza visele tapetate pe hartie sau ecrane. E o chestiune generala, se arunca in piata o oferta de bine, ea se inghite binisor si mai vedem noi cum se digera. Nu mai astept de la politic nimic, ci de la Stat...lui ii sunt inrobita pana peste cap, lui ii dau din munca mea de ani de zile...
El are datoria de a oferi fiecăruia posibilitatea de a excela şi de a se dezvolta în concordanţă cu propriile aspiraţii şi capacităţi .
sau televizorul
Aşadar, toţi avem dreptul la fericire, însă fericirea nu ar trebui şi nici nu poate fi standardizată. Teoretiza autorul in sensul ca intr-o societate perfectă, toţi avem dreptul să fim fericiţi în sensul personal pe care fiecare îl înțelege. Dar e mai greu de realizat, poate mai cu seamă astăzi când şi la noi în ţară există o „democraţie a celor bogaţi”. Cei care deţin capitalul deţin şi puterea. Guvernele sunt făcute parcă pentru a reprezenta interesele celor puţini şi bogaţi. Nu sunt pentru populism, nu doresc egalitatea căţelului cu câinele, însă nici nu vreau ca 15% din populaţia lumii să consume 50% din cerealele planetei. Nu vreau să existe sărăcie cruntă, cronică.
Ma uit in jur si vad ca nu se investeşte mult în sistemul de educaţie, în schimb, există emisiuni de televiziune în care se investesc milioane de lei şi care sunt livrate mai ales celor care „se bucură” de o slabă educaţie. Mereu a existat ceva de imputat statului, guvernelor şi celor bogaţi, dar să fim serioşi, a fost pe bună dreptate.
Degeaba oamenii politici fac frumos pe ecrane,urmeaza lupta surda intre ei, intre partidele lor, Vad bine cum se murseca intre ei, pe tacute, pe infundate sau la tv....fluturand cu demisii in alb . Se fac promisiuni imposibil de inteles, se flutura cu sperante. Omul simplu , calculat, vede ca 100 de lei in plus se transforma in 300 lei cresteri de preturi, ca bunastarea promisa se disipeaza in patru zări. Chiar ei, oamenii politici se contrazic public, de la zi la zi, intr-o jena colosala. Da, am spus asta, dar de fapt voiam sa spun altceva ! Da, marim salarii , dar nu acum, poate maine, poate peste patru ani, poate când vom gasi fonduri ! Si isi inchipuie ca vor ramane unde sunt pe veci............ Mai bine ar învăța din ințelepciunea poporului ca, sfarsitul incepe de la alegerea lor.
Aseara, ochii mi s-au oprit pe un studiu economic....Dintr-o publicatie oarecare.
L-am citit din plăcere, chiar dacă nu mă interesează economia în mod special. L-am citit, pentru că a dus mai departe teoria şi gândirea economică, nu se plafona de doctrine şi ideologie. Nu mi-a oferit definiţii, teorie economică de care oricum nu aveam nevoie, ci o viziune asupra societăţii contemporane şi asupra dezideratului din punctul de vedere socio-economic al unei societăţi mai bune, a unei societăţi în care ţi-ai dori să trăieşti.
In rezumat, societatea perfectă ar trebui să acorde tuturor dreptul de a avea o existenţă mulţumitoare din punctul de vedere al fiecărui individ.
Adică, pentru un investitor o existenţă mulţumitoare este generată de câştigurile sale, pe când pentru un artist libertatea este cea care îi oferă satisfacţie.
Pot baga mana in foc ca toti cei ce promit nu au cu ce realiza visele tapetate pe hartie sau ecrane. E o chestiune generala, se arunca in piata o oferta de bine, ea se inghite binisor si mai vedem noi cum se digera. Nu mai astept de la politic nimic, ci de la Stat...lui ii sunt inrobita pana peste cap, lui ii dau din munca mea de ani de zile...
El are datoria de a oferi fiecăruia posibilitatea de a excela şi de a se dezvolta în concordanţă cu propriile aspiraţii şi capacităţi .
sau televizorul
Aşadar, toţi avem dreptul la fericire, însă fericirea nu ar trebui şi nici nu poate fi standardizată. Teoretiza autorul in sensul ca intr-o societate perfectă, toţi avem dreptul să fim fericiţi în sensul personal pe care fiecare îl înțelege. Dar e mai greu de realizat, poate mai cu seamă astăzi când şi la noi în ţară există o „democraţie a celor bogaţi”. Cei care deţin capitalul deţin şi puterea. Guvernele sunt făcute parcă pentru a reprezenta interesele celor puţini şi bogaţi. Nu sunt pentru populism, nu doresc egalitatea căţelului cu câinele, însă nici nu vreau ca 15% din populaţia lumii să consume 50% din cerealele planetei. Nu vreau să existe sărăcie cruntă, cronică.
Ma uit in jur si vad ca nu se investeşte mult în sistemul de educaţie, în schimb, există emisiuni de televiziune în care se investesc milioane de lei şi care sunt livrate mai ales celor care „se bucură” de o slabă educaţie. Mereu a existat ceva de imputat statului, guvernelor şi celor bogaţi, dar să fim serioşi, a fost pe bună dreptate.
Degeaba oamenii politici fac frumos pe ecrane,urmeaza lupta surda intre ei, intre partidele lor, Vad bine cum se murseca intre ei, pe tacute, pe infundate sau la tv....fluturand cu demisii in alb . Se fac promisiuni imposibil de inteles, se flutura cu sperante. Omul simplu , calculat, vede ca 100 de lei in plus se transforma in 300 lei cresteri de preturi, ca bunastarea promisa se disipeaza in patru zări. Chiar ei, oamenii politici se contrazic public, de la zi la zi, intr-o jena colosala. Da, am spus asta, dar de fapt voiam sa spun altceva ! Da, marim salarii , dar nu acum, poate maine, poate peste patru ani, poate când vom gasi fonduri ! Si isi inchipuie ca vor ramane unde sunt pe veci............ Mai bine ar învăța din ințelepciunea poporului ca, sfarsitul incepe de la alegerea lor.
Descifrati sensul acestui catren :
«Şi-atunci am înţeles întâia oară
Eu, cel trecut prin sute de văpăi
Că doar atunci duşmanul te doboară
Când sar, ca să te sfâşie, ai tăi»
«Şi-atunci am înţeles întâia oară
Eu, cel trecut prin sute de văpăi
Că doar atunci duşmanul te doboară
Când sar, ca să te sfâşie, ai tăi»
Roxana Mihaela Constantinescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu