Dincolo de orizont
Anul
1982 a reprezentat unul dintre momentele cele mai importante ale istoriei
bisericeşti de la Curbura Carpaţilor. Scaunul vlădicesc de la Buzău a fost
înnobilat de sosirea unui nou ierarh, P.S. EPIFANIE NOROCEL. Încă de la alegere,
ca un moto al activităţii pe meleagurile sfinţite de sângele martiric al
Sfântului Mucenic Sava, Prea Sfinţia sa rostea următoarele cuvinte: Eparhia Buzăului cât va voi Dumnezeu va fi
pentru mine viaţa mea, casa mea, sufletul meu, viaţa mea. Privind în urmă
se poate constata că aceste cuvinte rostite la început de drum, rostite cu
convingere şi hotărâre însă şi cu ritmicitatea unei rugăciuni s-au împlinit.
Prea
Sfinţia Sa şi-a dedicat întreaga viaţa şi şi-a pus totul sufletul în slujba
noii case – Episcopia Buzăului. O casă însă cu multe trebuinţe şi lipsuri
aşezată într-o vatră veche de spiritualitate însă într-o perioadă complicată
din punct de vedere politic. De aceea sosirea la Buzău a Prea Sfinţiei Sale a
fost una providenţială pentru Episcopia Buzăului dar în acelaşi timp a fost un
adevărat sacrificiu, o adevărată încercare[1].
Anul 1989 desparte cel puţin din punct de vedere formal activitatea Prea
Sfinţie Sale în două etape. Aceleaşi nelinişti creatoare, aceleaşi dorinţe de
organizare şi modernizare a Episcopiei Buzăului şi Vrancei în două perioade
istorice distincte, mai cu seamă în ceea ce priveşte construirea de noi
locaşuri de cult. Până în anul 1989 organele opresive ale statului comunist
ateu interziceau construirea de Biserici. Cu toate acestea, în mediul rural, cu
multă discreţie, au fost construite locaşuri de cult[2].
Anul 1989 a însemnat însă o nou provocare, diferită de cea anterioară.
Declarativ biserica era liberă să construiască locaşuri de cult însă libertatea
declarativă, dusă spre anarhie socială robită de aceleaşi mentalităţi
antireligioase. În acest mediu în care toată societatea era de acord cu rolul
pe care trebuie să-l aibă biserica în societate nu se dorea de fapt ca Biserica
să-şi recapete poziţia în spaţiul public. În această situaţie confuză Prea
Sfinţitul EPIFANIE a avut înţelepciunea să privească dincolo de orizontul
societăţii şi mentalităţilor de atunci să
declanşeze construirea de noi locaşuri de cult în mediul urban. A fost o
luptă ce a durat ani însă a fost o reuşită deplină. A fost o luptă straşnică
pentru obţinerea fiecărui centimetru de terne în zonele lipsite de prezenţa
Bisericii. Terenuri erau însă Biserica nu pute fi construită oriunde. Locaşul
de cult trebuia să fie util unei comunităţi parohiale şi de aceea, cu multă
dârzenie Prea Sfinţia Sa a reuşit să amplaseze Biserici acolo unde era cea mai
mare nevoie de ele. Astfel, de 20 de ani Biserica vine mai aproape de casele
oamenilor, biserica coagulează comunităţi parohiale, biserica apropie suflete,
în spaţii de cele mai multe ori reci, în mijlocul unor construiţi pe verticală
ce te sufocă când le priveşti. Biserica aduce o oază de linişte sufletească şi
personalizează cartiere care au construcţii fără o arhitectură aparte. Viziunea
profundă şi capacitatea de a vedea peste spectrul îngust, precum şi dorinţa
puternică de a reîncreştina şi respiritualiza spaţii profane a Prea Sfinţitului
Epifanie au făcut să învingă mentalităţile timpului şi să realizeze lucruri pe
carte astăzi, în condiţii de democraţie nu mai sunt posibile. În calitate de
consilier al Municipiului Buzău privesc cu uimire viziunea extraordinară a Prea
Sfinţitului EPIFANIE pe care a manifestat-o încă de la ieşirea din infernul
comunist şi capacitatea de a dea un sens spiritual vieţii buzoienilor prin
construirea de biserici la momentul potrivit, deoarece, astăzi posibilitatea de
identifica spaţii libere pentru construirea de biserici este aproape
inexistentă într-un oraş destul de aglomerat. Fără această viziune a Prea
Sfinţiei Sale multe dintre locurile unde sunt amplasate biserici ar fi fost
ocupate de semene ale „veacului lumii acesteia”, ridicări fără valoare
arhitecturală, spirituală, fără perenitate şi valoare istorică.
Sfântul Apostol
Andrei „misionar” în „cartierul roşu”
Activitatea
de ridicare de biserici noi în străvechea vatră de spiritualitate buzoiană unde
funcţionează neîntrerupt din anul 1502 episcopia Buzăului şi Vrancei a început
în anul 1990. Prima Biserică începută a fost pusă sub ocrotirea „Sfântului
Apostol Andrei”. Prea Sfinţitul Părinte Episcop EPIFANIE, recunoscut cercetător
al istoriei patriei şi mai cu seamă a începuturilor creştine pe teritoriul
românesc a alcătuit una dintre cele mai complete lucrări despre mărturiile
creştine din Dobrogea, acordând o importanţă deosebită activităţii misionare a
Sfântului Apostol Andrei[3].
Acesta este probabil motivul principal pentru care prima Biserica ce urma să se
construiască în Buzău a fost pusă sub ocrotirea celui întâi chemat la
apostolat. Pentru activitatea misionar pastorală la Buzău era un început şi
tocmai de aceea trebuia să se înceapă cu construirea unei Biserici în numele
celui care a fost cel dintâi chemat la misiunea apostolică şi a adus
locuitorilor dintre Dunăre şi Mare un creştinism apostolic. Prea Sfinţitul
Episcop Epifanie „l-a adus” pe Sfântul
Apostol Andrei să păşească şi să aibă loc de închinare în cartierul cu nume de
ghetou comunist Micro XIV.
Micro
XIV a fost primul cartier compact ridicat pe verticală din oraşul Buzău[4].
Amplasat la extremitatea dinspre a
Buzăului, la în vecinătatea Parcului Crâng şi despărţit de Bulevardul
Stadionului de cartierul 23 August, cartier ce purta numele regelui Ferdinand,
străjuit de unităţi militare, amplasat pe un teren împădurit şi pe alocuri
mlăştinos în vechime acest cartier purta denumirea neoficială de „cartierul
roşu” deoarece ansamblu de locuinţe construit era dedicat celor ce ocupau
funcţii publice în structurile administrative existente până în anul 1989.
Dezvoltarea altor zone ale oraşului cu spaţii de locuit mai generoase a
provocat migraţia reprezentanţilor puterii de atunci către alte zone ale
oraşului. În anul 1990 populaţia din cartier era etrerogenă, alcătuită din
oameni proveniţi din medii sociale diferite, majoritatea din mediul rural, cu
obiceiuri şi tradiţii diferite, cu educaţie
şi mentalităţi diferite. Acest cartier construit iniţial pentru clasa
medie a societăţii cu timpul a devenit unul dintre cartierele în care
preponderent muncitoresc.
Mişcările
politice din 1989 au transformat treptat forfota permanentă a cartierului în
neliniştea pierderii locului de muncă. Într-o perioadă destul de scurtă după
1989 mare parte dintre locuitorii cartierului s-a confruntat cu problema
şomajului, devenind unul dintre cartierele barometru de măsurare a sărăciei..
În
acest mediu social şi economic a început construirea primei biserici din Buzău
după 1989. Trecuseră aproape 50 de ani de când fusese pusă piatra de temelie,
în anul 1939[5],
a Bisericii „Sf. Cuvioasă Parascheva”,
biserica de care aparţineau jurisdicţional locuitorii Cartierului Micro XIV şi
totodată ultima Biserică construită în Buzău.
La 5 iunie 1990 Consiliul Eparhial a
aprobat înfiinţarea parohiei „Sfântul Apostol Andrei” iar funcţia de preot
paroh a fost încredinţată preotului Iulian Negoiţă, consilier economic al
Sfintei Episcopii.
Încredinţarea acestei sarcini misionare
preotului Iulian Negoiţă a fost un act de încredere şi totodată de recunoaştere
a calităţilor administrativ misionare pe care Prea Sfinţitul Părinte Episcop
Epifanie îl acorda unuia dintre cei mai apropiaţi colaboratori. Asumarea acestei
responsabilităţi nu era una uşoară având în vedere situaţia economico socială a
ţării, provocările unui nou tip de pastoraţie, legătura sufletească cu
enoriaşii parohiei Gârlaşi unde preotul Iulian Negoiţă îşi desfăşura
activitatea, proiectele finalizate sau încă în derulare din cadrul acestei
comunităţi parohiale tradiţionale, cu vieţuire aproape rurală. Singura
asemănare a dintre cele două parohii era poziţia mărginaşă a acestora. Preotul
Iulian Negoiţă a acceptat această misiune fiindu-i utilă ca experienţă
personală în sprijinirea P.S. Epifanie în demersul de a construi cât mai multe
biserici în Judeţele Buzău şi Vrancea.
Oficiul parohial
de pe băncuţa
La 1
august 1990 a fost înfiinţată parohia „Sfântul Apostol Andrei”. La 5 august
Consiliul Eparhial şi-a exprimat acordul pentru funcţionarea noii comunităţi
parohiale ce urma să aibă în mijlocul ei o biserică[6]
Parohia
nou înfiinţată a început să primească forme instituţionale locale încă la data de 19 august 1990 când P.S.
Epifanie însoţit de un sobor de preoţi şi diaconi în frunte cu P.C. Mihai
Pascu, protoiereu de Buzău, a pus piatra de temelie a noii biserici[7].
După oficierea Sfintei Liturghii la Biserica „Cuvioasa Paraschiva”, parohia
mamă din care s-a desprins parohia „Sfântul Apostol Andrei”. „Slujba punerii
pietrei de temelie fiind o festivitate religioasă deosebită pentru buzoieni,
aceştia au venit în număr impresionant pentru a fi părtaşi acestui eveniment
extraordinar. La sfârşitul slujbei, preotul paroh, într-un scurt cuvânt, a arătat
bucuria credincioşilor şi împlinirea unei vechi dorinţe de a avea în mijlocul
lor o biserică”[8]
„Din
momentul respectiv, acel loc a devenit sfânt, iar la crucea ce s-a înfipt
pentru a marca locul unde va fi Sfânta Masă din Sfântul Altar, permanent a ars
o candelă până s-au început lucrările pentru fundaţii”[9]
Locaşul
de cult urma să se construiască aşa cum era şi firesc în mijlocul cartierului,
alături de şcoală, poştă, spital, centre comerciale şi alte instituţii de
utilitate publică în aşa fel încât, în maxim 5 minute poţi să ajungi la
Biserică din cele mai „îndepărtate” colţuri ale cartierului. Piatra de temelie
a fost pusă pe un amplasament numit cu prea multă generozitate parc. De fapt
era un loc ne îngrijit, „patria” hoţilor de buzunare, a aruncătorilor de
gunoaie şi sticle goale. „ Pitorescul” amplasamentului era presărat de salcâmi cioturoşi care aveau tot timpul
frunze rare, maronii şi acopereau cu discreţie câteva băncuţe rupte.
Una
dintre aceste băncuţe a fost primul sediu al oficiului parohial, locul unde s-a
întrunit primul consiliu parohial[10]
şi sediul primului pangar, pangar ce deservea micul loc de rugăciune al
locuitorilor cartierului – candela de lângă cruce. Aici aprindeau permanent
lumânări, transformând un loc neîngrijit plin de buruieni şi cioburi de sticlă
într-un spaţiu sacru unde timp de decenii lucrarea omului s-a împletit teandric
cu voia lui Dumnezeu.
În
acest spaţiu a avut loc prima întâlnire a preotului paroh cu comunitatea
parohială. Întâlnirea nu a fost nici uşoară, nici formală. Dorinţa
credincioşilor de a avea biserică şi de a o vedea cât mai repede terminată s-a
împletit cu nuanţele unei mentalităţi „roşii” ale unor oameni care susţineau că
nu le trebuie Biserică şi nu vor să fie deranjaţi de clopote. Aceste nuanţe de
început au fost depăşite prin voia lui Dumnezeu cu diplomaţie, iar o parte
dintre cei mai aprigi contestatari ai Biserici au devenit, asemenea Apostolului
Pavel apropiaţi. Astfel prima comunitate parohială a început să se lege, iar
biserica ce a crescut în timp a fost însoţită de dragostea enoriaşilor şi a
crescut asemenea unui copil al cartierului de care se bucură în egală măsură
cei credincioşi.
Parohia
Sfântul Apostol Andrei este astăzi una dintre cele mai solide comunităţi
parohiale. Este uimitoare dragostea enoriaşilor faţă Sfântul locaş şi faţă de preoţii parohiei.
Bucuria cu care răspund solicitărilor bisericii şi dragostea cu care calcă
pragul bisericii şi primesc slujitorii în timpul vizitelor pastorale ocazionate
de sosirea marilor sărbători. Există o unitate aproape indisolubilă între
Biserică, slujitori şi membrii parohiei, unitate ce nu este perturbată nici
măcar de tranzitul aproape continuu.
Etape
în construirea bisericii Sf. Apostol Andrei
Paraclisul „Baraca”
Coagularea
unei comunităţi parohiale nu se putea realiza fără rugăciunea în comun, fără
împărţirea credincioşilor împreună cu preotul lor din acelaşi potir. Pentru
realizarea acestui deziderat a fost nevoie de construirea uni paraclis. În luna
noiembrie, luna atribuită Sfântului Andrei, în a ziua de 3 s-a oficiat prima
slujbă în paraclisul improvizat într-o baracă[11]
de tablă, paraclis de campanie construit din tablă ondulată şi izolat cu pal.
Modest şi foarte puţin aspectuos acest paraclis i-a atras pe locuitorii
cartierului. La început au venit din curiozitate iar mai apoi au început să
îndrăgească micul paraclis „de campanie”, care semănă mai mult cu o baracă care
depozita muniţie decât cu un sfânt locaş. De fapt, conform unei tradiţii
neconfirmată de documente, în zonă ar fi existat o capelă a unei unităţi
militare, care probabil era mai aspectuoasă decât „baraca” , aşa cum numeau
toţi locaşul de cult improvizat.
Deşi
condiţiile erau precare deoarece vara
temperaturile din interior erau foarte mari paraclisul având efectul unui
cuptor încins iar iarna frigul era năprasnic, aprope la fel de năprasnic ca
afara oamenii veneau cu drag să se roage în baraca pe care au împodobit-o cu
mâinile lor, uneori cu icoane chiar pictate de ei.
„Baraca”
dimensiunile unei magazii muncitorești. Altarul era despărţit de naos printr-o
catapeteasmă de pal, iar uşile diaconale şi sfintele uşi erau înlocuite de
perdele din material textil.
Pentru a nu lipsi nimic din dotarea unei
biserici, în faţa „baracii” se afla un suport metalic de care era fixat un
clopoţel care vestea evenimentele religioase.
Acest
paraclis modest a devenit un „ model” pentru celelalte parohii nou înfiinţate
şi a reuşit să creeze primul nucleu al comunităţii parohiale. Au îndrăgit atât
de mult oamenii din cartier acest paraclis încât, după anul 1994 când slujbele
au început să se oficieze la demisolul Bisericii, priveau cu duioşie la
paraclisul devenit între timp spaţiu de depozitare a materialelor de
construcţie şi au regretat când în 2004 Baraca a fost demolată pentru că s-au
finalizat lucrările de construcţie.
M-ai
sunt şi astăzi enoriaşi care spun cu o mândrie a irepetabilului” Noi am fost
cununaţi în Baracă!”
Altarul din
„catacombă”
Anul
1993 a fost un moment important pentru parohia Sf. Apostol Andrei. S-au
finalizat lucrările de construcţie la paraclisul de la demisolul bisericii[12],
căci Biserica Sf. Apostol Andrei a fost unicat şi din punct de vedere
arhitectural, fiind prima biserică din Buzău, construită după modelul
bisericilor greceşti, cu paraclis la demisol. După turnarea plăcii de la cota
0, deoarece „Baraca” devenise neîncăpătoare s-a hotărât „coborârea” la demisol
şi amenajarea noului paraclis, „dotat cu tot ceea ce este necesar unei
biserici”[13].
Demisolul bisericii a devenit noul loc de rugăciune al enoriaşilor Parohiei
Sfântul Apostol Andrei pentru 10 ani de zile. În ziua de 30 noimbrie 1993 P.S.
Epifanie a târnosit noul paraclis însoţit de un mare sobor de preoţi şi diaconi
şi înconjurat de un mare număr de credincioşi. Numărul celor prezenţi a fost
atât de mare încât în timpul slujbei de târnosire lumânările nu ardeau din
cauza lipsei de oxigen. Cu toate acestea a fost o adevărată minune. Nici unul
dintre cei prezenţi nu a fost afectat de această situaţie, iar mulţimea cu
credinţă şi răbdare a aşteptat să treacă prin Sfântul Altar.
O
însemnare de pe Sfânta Evanghelie aminteşte de acest moment important pentru
viaţa religioasă a parohiei :” În această
zi când biserica noastră serbează pe Sf. Ap. Andrei, la început de iarnă foarte
geroasă, a avut loc sfinţirea bisericii de la demisol când, în ciuda frigului,
a participat o mare mulţime de credincioşi din municipiu.
La această
slujbă de sfinţire şi la săvârşirea Sf. Liturghii, a participat şi un mare
sobor de slujitori de la Centrul Eparhial şi de la celelalte parohii care
împreună cu credincioşii au trăit momente de aleasă bucurie duhovnicească pe
care ni le-a pregătit P.C. Pr. Iulian Negoiţă Consilier economic al Episcopiei,
care s-a străduit cu timp şi fără timp pentru zidirea acestui sfânt locaş.
Poate şi pentru acest fapt, în cadrul
Permanenţei eparhiale din data de 25.07.2007[14]
s-a hotărât ca hramul paraclisului de la demisolul Bisericii Sf. Apostol Andrei
să fie Izvorul Tămăduirii.
Până
la finalizarea construcţiei Bisericii de sus slujbele de la demisol, pe timp de
iarnă se desfăşurau în condiţii neprielnice. Frigul şi umezeala nu puteau fi
combătute. Cu toate acestea nimeni nu se plângea iar rugăciunile pe care
credincioşii le făceau la Sf. maslu în fiecare vineri au fost balsam tămăduitor
şi scut împotriva suferinţelor pe care le-ar fi putut provoca frigul şi
umezeala din paraclis.
Din
anul 2004 când a fost târnosită biserica cu hramul Sfântul Apostol Andrei
paraclisul de la demisol a devenit locul de oficiere al slujbelor din timpul
săptămânii (Sf. Maslu, Agheasma Mică, Molifte, ierurgii funebre,etc.)
În
perioada 2004 – 2008 paraclisul a fost pictat şi pavat cu travertin, iar
anexele administrative au fost reamenajate.
Pisania
acestui aşezământ dă mărturie despre finalizarea lucrărilor la acest paraclis:
Paraclisul
cu hramul „Izvorul Tămăduirii” de la subsolul bisericii „Sfântul Apostol
Andrei” Buzău, a deservit ca biserică parohială, în perioada 30 noiembrie 1993-
4 iunie 2007, când s-a sfinţit biserica de sus. Pictura a fost executată de
d-na Enache Dragomir, în anii 2007-2008, când s-a făcut şi pavimentul cu
travertin şi marmură. Lucrările s-au executat cu binecuvântarea şi sub
îndrumarea Prea Sfinţitului Episcop Epifanie al Buzăului şi Vrancei, prin
efortul preotului paroh Iulian Negoiţă, preot conslujitor Paul Negoiţă, a Consiliului
parohial, în frunte cu epitropul Vasile Ion Rădulescu, cântăreţii Dumitru
Zaharioiu, Marian Dumitru, precum şi a credincioşilor din parohie.
O
mare contribuţie a avut-o D-l deputat Aurel Gubandru, care a sprijinit efectiv,
financiar, această biserică.
Resfinţirea
a fost oficiată de Prea Sfinţitul Episcop Epifanie, la data de ….
Binecuvintează,
Doamne, pe cititorii şi binefăcătorii acestui sfânt locaş!
Astăzi
paraclisul este pe deplin funcţional, împodobit cu picturi şi pavat cu
travertin. Paraclisul cu hramul „Izvorul tămăduirii”aşteaptă hramul sfinţitor
al Prea Sfinţitului Episcop EPIFANIE al
Buzăului şi Vrancei.
Biserica „de
sus”
Eforturile
slujitorilor bisericii şi membrilor comunităţii parohiale au fost încununate cu
finalizarea lucrărilor de construcţie şi ornamentare la Biserica cu hramul
„Sfântul Apostol Andrei”. În anul 2004, după 12 ani de eforturi susţinute s-au
finalizat lucrările. Având un aspect monumental. Biserica tronează printre
blocurile din cartier şi personalizează un spaţiu lipsit de artă şi diversitate
arhitectonică. Atât în interior cât şi în exterior Biserica „Sfântul Apostol
Andrei” îmbină specificul stilului bizantin cu arhitectura modernă.
După finalizarea lucrărilor de
construcţiei a urmat împodobirea cu picturi murale, în tehnica „fresco” a
Bisericii. Lucrările de pictură au fost realizate de pictoriţa Liliana Enache.
Pictura interioară este apreciată ca fiind una dintre cele mai valoroase
realizări locale atât pentru bogăţia ornamentală, pentru frumuseţea scenelor
biblice cât şi pentru modul în care au fost utilizate izvoade bizantine şi a
fost folosită ierminia bizantină. Pictura interioară a Bisericii Sfântul
Apostol Andrei este o bucurie a ochiului şi a sufletului.
În acelaşi stil bizantin sunt lucrate
şi stranele Bisericii precum şi
celelalte obiecte de mobilier. Catapeteasma este însă prin dimensiune şi arta
cu care a fost realizată o adevărată capodoperă. Sculptată în lemn de stejar,
realizată în stil grecesc lucrarea realizată de meşterul Pamfil Nicolescu
Oglinzeanu sporeşte aspectul de monumentalitate al Bisericii „Sfântul Apostol
Andrei”.
Pisania Bisericii cu hramul „Sfântul Apostol
Andrei” face un scurt rezumat istoric al ridicării acestui sfânt locaş: Cu vrerea Tatălui, cu ajutorul Fiului şi cu
săvârşirea Sfântului Duh, s-a zidit această biserică, cu hramul „Sfântul
Apostol Andrei”, în anii 1990-2005, piatra de temelie fiind pusă la data de 18
august 1990, de Prea Sfinţitul Episcop EPIFANIE al Buzăului şi Vrancei.
Proiectul a fost
întocmit de d-ra arhitect Carmen Magazin şi ing. Viorel Constantinescu.
La data de 30
noiembrie 1993 a
fost oficiată sfinţirea paraclisului de la subsol.
Pictura a fost
executată de d-na Liliana Dragomir Enache, între anii 2001-2005.
Fondurile au
fost strânse de la enoriaşi din parohie, precum şi de la alte parohii. Donaţii
s-au primit de la Episcopia Buzăului şi Vrancei, Secretariatul de Stat pentru
Culte, Primăria Municipiului Buzău, Consiliul Judeţean Buzău şi de la alţi
sponsori.
Toate aceste
lucrări au fost executate cu binecuvântarea şi sub îndrumarea Prea Sfinţitului
Episcop EPIFANIE, prin strădania preotului paroh Iulian Negoiţă, fiind ajutat
de preotul conslujitor Paul Negoiţă, de Consiliul şi Comitetul parohial, şi în
mod deosebit, de cântăreţul Dumitru Zaharioiu şi epitropii Arsenie Ion şi
Rădulescu Vasile.
Sfinţirea
bisericii a fost oficiată de Prea Sfinţitul Episcop EPIFANIE al Buzăului şi
Vrancei la data de, fiind înconjurat de un distins sobor de slujitori, la care
a participat o mare mulţime de credincioşi din Buzău şi împrejurimi.
Binecuvintează,
Doamne pe cititorii şi binefăcătorii acestui Sfânt Locaş!
Amin.
Pentru Biserica „de sus”, aşa cum o
numesc enoriaşii parohiei, momentul cel mai important a fost ziua de 4 iulie
2006, zi în care arhiereul locului, Prea Sfinţitul Părinte EPIFANIE al Buzăului
şi Vrancei, însoţit de un mare sobor de preoţi a oficiat slujba de târnosire şi
sfinţire a Bisericii.
Sfinţirea
Bisericii a fost un moment impresionant pentru membrii parohiei şi pentru alţi
credincioşi din Buzău şi împrejurimi. La acest moment de sărbătoare au
participat peste 8000 de credincioşi[15],
mare parte dintre aceştia aşteptând cu răbdare până la apusul soarelui să
treacă prin Sfântul Altar.
Pe
filele Sfintei Evanghelii folosite la serviciul divin din ziua sfinţirii se
regăseşte o mică cronică, a
evenimentului[16]:
Duminică, 04 iunie 2006, ziua pomenirii celor 318 Sfinţi Părinţi de la Sinodul
I Ecumenic (Niceea, 325) şi a Sfinţilor Zotic, Atal, Camasie şi Filip de la
Niculiţel, Întâistătătorul Eparhiei Buzăului şi Vrancei – Episcopul EPIFANIE, a
oficiat slujba de sfinţire a noii biserici „Sf. Ap. Andrei”, din municipiul
Buzău, ridicată prin osteneala jertfelnică a preotului paroh Iulian Negoiţă -
consilier economic la Centrul Eparhial din Buzău, ajutat - în ultimii ani - de
către fiul său - preotul Paul Negoiţă - inspector şcolar de Religie.
Slujba
Sfintei Liturghii a fost săvârşită pe un altar improvizat amplasat în faţa
sfintei biserici; în prezenţa plină de evlavie a unei impresionante mulţimi de
credincioşi din parohie, din oraş, din împrejurimile acestuia şi din alte zone
ale Ţării, cum nu s-a mai văzut vreodată la Buzău; de asemenea, au asistat
oficialităţi de stat locale, parlamentari, reprezentanţi ai firmei
constructoare-intedral S.D. Buzău-, sponsori.
La
sfârşitul Dumnezeieştii Liturghii, preotul paroh Iulian Negoiţă, întrucât are
toate rangurile bisericeşti onorifice, a fost felicitat pentru această
realizare de excepţie, iar conslujitorul său - preotul Paul Negoiţă - a fost
hirotesit „iconom”.
În
cuvântul de învăţătură, Chiriarhul locului a scos în evidenţă necesitatea
păstrării unităţii de credinţă şi a felicitat călduros pe toţi cei care au
contribuit la zidirea bisericii, „Sf. Ap. Andrei”, împodobirea şi cu pictură
nouă de către Dna Liliana Dragomir din Buzău şi înzestrarea cu toate cele
necesare oficierii sfintelor slujbe.
Binecuvântează,
Doamne, pe toţi ostenitorii şi pe binefăcătorii acestui sfânt locaş întru care,
neîncetat, va fi preamărit numele Tău! [17]
Momentul
de sărbătoare a fost redat şi într-o altă cronică intitulată O nouă poartă spre cer Biserica „Sf.
Apostol Andrei” din Buzău ce se adresa marelui public, apărută în revista
„Glasul Adevărului”, avându-l ca autor pe P.C.Pr. Pr. Costică Panaite care a
lăsat paginilor albe, printre altele, şi următoarele gânduri: Dacă în timpul regimului comunist s-au
construit cartiere întregi, destinate populării cu muncitori angajaţi la
diferite unităţi industriale, a venit vremea ca, după evenimentele din 1989,
aceste zone să fie şi „încreştinate”. Pentru că mai înainte de această dată
nici nu putea să fie vorba de existenţa unor lăcaşe de cult în respectivele
cartiere, acest lucru incompatibil cu politica ateistă a regimului.
După
1989, Episcopia Buzăului şi Vrancei (şi nu numai) a început o campanie de
eforturi susţinute pentru obţinerea de terenuri necesare construirii de noi
biserici, şi pentru construirea lor efectivă. Nu de puţine ori aceste eforturi
s-au lovit de lipsa de înţelegere, de mentalitatea opacă a factorilor de
decizie. Doar statornicia cu care s-a implicat în această acţiune Preasfinţitul
Părinte Episcop Epifanie, reprezentanţii Episcopiei şi preoţii slujitori a
făcut ca, începând cu anul 1990, să fie repartizate terenuri pentru construirea
de biserici în municipiul Buzău. Un asemenea teren a fost repartizat şi
nou-înfiinţatei Parohii „Sfântul Andrei”, din cartierul Micro XIV, pentru
construirea şi împodobirea căreia s-au ostenit cei doi preoţi slujitori: P.C.
Pr. Consilier Economic Iulian Negoiţă şi P.C. Prof. Dr. Paul-Iulius Negoiţă
(tată şi fiu). Slujba de sfinţire a locului şi de punere a pietrei fundamentale
s-a oficiat de către Preasfinţitul Părinte Episcop Epifanie în data de 18
august 1990. Încă de la început, locaşul de cult a fost aşezat sub ocrotirea
Sfântului Apostol Andrei, cel întâi chemat la misiunea de apostolat (cf. Ioan
1, 40-41). Şi în urma unor eforturi greu de închipuit, care s-au întins pe
durata a 15 ani, au fost duse la bun sfârşit lucrările de construcţie şi
împodobire cu pictură a Bisericii. Cei doi preoţi slujitori au fost sprijiniţi
şi ajutaţi de oameni de iniţiativă, plini de curaj şi harnici. Iar în ziua de 4
iunie 2006 (prima duminică a verii), s-a săvârşit slujba de târnosire a noii
biserici, urmată, după tipic, de săvârşirea Sfintei Liturghii. Ceremoniile au
început din seara zilei precedente, cu oficierea slujbei Vecerniei unită cu
Litia. Ploaia deasă şi măruntă părea să umbrească bucuria acestui praznic, dar
la miezul nopţii ploaia a încetat, iar zorii zilei de duminică s-au arătat
însoţiţi de razele de soare, mărturisind încă o dată că „unde voieşte Dumnezeu,
se biruieşte rânduiala firii”. În urma pregătirilor făcute de p.c. preoţi
slujitori şi de membrii consiliului şi comitetului parohial, totul arăta ca o
gură de rai.
În
dimineaţa zilei de 4 iunie, la orele 8.00, a fost întâmpinat în sunetul
clopotelor şi al acordurilor imnului arhieresc „Pre Stăpânul şi Arhiereul
nostru…”, Preasfinţitul Episcop Epifanie al Buzăului şi Vrancei, însoţit de un
distins şi numeros sobor de conslujitori. Foarte mulţi credincioşi au oferit
flori chiriarhului locului, în semn de dragoste şi preţuire. După ce sfinţiţi
slujitori s-au îmbrăcat în veşmintele de slujbă, în Sfântul Altar, au ieşit în
curtea bisericii pentru a săvârşi sfinţirea apei. Apoi s-a purces la
înconjurarea bisericii, cu opririle obişnuite în cele patru puncte cardinale
pentru citirea pericopelor evanghelice, rostirea ecteniei şi a formulei de
sfinţire de către Întâistătătorul Episcopiei Buzăului şi Vrancei. S-a oficiat apoi
sfinţirea interiorului bisericii, a picturii, a catapetesmei, a Sfintei Mese şi
a Proscomidiei.
Pe un
loc special amenajat în curtea bisericii, s-a oficiat Sfânta Liturghie în mod
solemn, la finalul căreia, din încredinţarea Preasfinţitului Epifanie, P.C. Pr.
Consilier Costică Panaite a rostit un cuvânt de învăţătură despre viaţa
veşnică. Înainte de otpustul Liturghiei, P.C. Pr. Prof. Dr. Paul Nagoiţă a
primit hirotesia de „iconom”, ca răsplată pentru activitatea administrativă,
organizatorică, dar şi cultural-şcolară (P.C. sa fiind şi ispector şcolar de
religie). P.C. Pr. Consilier Iulian Negoiţă a adus un cuvânt de mulţumire lui
Dumnezeu, chiriarhului locului, membrelor consiliului şi comitetului parohial
şi, în general, tuturor credincioşilor. P.C. Sa a făcut şi un scurt istoric al
desfăşurării lucrărilor de construcţie şi înfrumuseţare a bisericii. A urmat
apoi cuvântul protopopului de Buzău I, P.C. Pr. Prof. Ştefan Vişan, care a
apreciat noul locaş de închinare ca fiind „o poartă a Cerului sau, mai bine
zis, o poartă către Cer”. Înainte de încheierea alocuţiunii sale, P.C. Sa a mai
remarcat o dată proporţiile grandioase şi frumuseţea bisericii cu hramul
„Sfântul Apostol Andrei.”
La
final, ca o încununare a cuvântărilor din acea zi, a vorbit Prea Sfinţitul
Părinte Episcop Epifanie, care a atras atenţia asupra problemelor actuale ale
societăţii şi asupra modului duhovnicesc de rezolvare a lor: „Cărţile pe care
le tipărim, cuvântul de învăţătură rostit în duminici şi sărbători, predarea
Religiei în şcoală, împlinirea celorlalte rânduieli bisericeşti, trebuie să
urmărească reîncreştinarea societăţii româneşti contemporane, păstrarea
unităţii de credinţă şi refacerea structurii morale creştine pe care să se
altoiască şi să crească fiii acestui Neam. Felicit din toată inima pe cei doi
preoţi slujitori la această biserică şi pe toţi cei care, în decursul celor 15
ani de muncă asiduă, i-aţi ajutat”.
Festivităţile
s-au încheiat cu polihroniul: „Mulţi ani trăiască!” pentru Ierarhul locului,
pentru conducătorii ţării, pentru sfinţiţii slujitori şi credincioşii prezenţi
la slujbă. Până către miezul nopţii, o mare de oameni a stat la rând pentru a
trece prin Sfântul Altar şi a primi târnosanie. Conform tradiţiei, evenimentul
de sfinţire a bisericii a fost consemnat pe o filă din „Sfânta Evanghelie”:
„Duminică, 4 iunie 2006, ziua prăznuirii celor 318 Sfinţi Părinţi de la Sinodul
I Ecumenic (Niceea, 325) şi a Sfinţilor români Zotic, Atal, Camasie şi Filip de
la Niculiţel, Întâistătătorul Eparhiei Buzăului şi Vrancei – Episcopul
Epifanie, înconjurat de un distins sobor de slujitori, a oficiat slujba de
sfinţire a noii biserici cu hramul „Sfântul Apostol Andrei” din municipiul
Buzău, ridicată prin osteneala preotului paroh Iulian Negoiţă – consilier
economic al Episcopiei Buzăului şi Vrancei, ajutat în ultima perioadă de timp
de fiul său – preotul Paul Negoiţă, inspector şcolar de Religie.
Sfânta Liturghie a fost săvârşită pe un altar
improvizat, în prezenţa unei impresionante mulţimi de credincioşi din parohie,
din municipiu, din împrejurimi şi din alte părţi ale Ţării, cum nu s-a mai
văzut vreodată la Buzău, precum şi a unor oficialităţi de stat locale.
La sfârşitul slujbei, preotul paroh Iulian
Negoiţă, întrucât are toate rangurile bisericeşti onorifice, a fost felicitat
pentru această realizare de excepţie, iar conslujitorul său – P. C. Pr. Prof.
Dr. Paul Negoiţă a fost hirotesit „iconom”.
În cuvântul de învăţătură, Chiriarhul locului
a scos în evidenţă necesitatea păstrării unităţii de credinţă şi a felicitat pe
toţi cei care au contribuit la zidirea bisericii „Sfântul Apostol Andrei”, la
împodobirea ei cu pictură nouă şi la înzestrarea cu toate cele necesare
oficierii sfintelor şi dumnezeieştilor slujbe.
Binecuvintează, Doamne, pe toţi ostenitorii
şi binefăcătorii acestui sfânt locaş!” [18]
În
calitate de participant şi sprijinitor al lucrărilor de ridicare a Bisericii
„Sfântul Apostol Andrei” gânduri cu valoare de cronică a lăsat între filele
aceleiaşi prestigioase publicaţii şi dl.prof. univ. dr. Laurenţiu Tănase: Biserica
cu hramul „Sfântul Apostol Andrei” din cartierul buzoian Micro XIV s-a
construit după îndelungate şi susţinute eforturi. Parohul ei, P. C. Pr. Iulian
Negoiţă, în calitatea sa de consilier economic al Episcopiei Buzăului şi
Vrancei, a trebuit să facă dese drumuri la Bucureşti, pentru a prezenta
Secretariatului de Stat pentru Culte proiectele în derulare ale Episcopiei
buzoiene şi cererile pentru sprijin şi finanţare. În întrevederile cu Dl.
Laurenţiu Tănase (Secretar de Stat pentru Culte, fiu duhovnicesc al Eparhiei de
la Curbura Carpaţilor), P. C. Sa nu uita să amintească, după prezentarea
tuturor proiectelor, şi despre biserica la care trudea de ani buni de zile.
Atitudinea sa conciliantă şi constructivă avea darul de a-l face ascultat şi,
în măsura posibilităţilor, înţeles.
Iar
preoţii ostenitori de la biserica „Sfântul Apostol Andrei”, ca şi credincioşii
de aici, nu au uitat sprijinul pe care l-au primit, prin grija lui Dumnezeu,
din diferite părţi. Cu ceva vreme înainte de sfinţire, Părintele Iulian Negoiţă
l-a invitat de Dl. Laurenţiu Tănase la Buzău, pentru a participa la
festivităţile legate de sfinţirea bisericii din cartierul Micro XIV, întrucât
şi Domnia Sa poate fi considerat ctitor al acestui locaş de cult, prin tot
sprijinul acordat.
Venind
la Buzău cu deosebită plăcere, Domnia sa a remarcat numărul impresionant de
credincioşi adunaţi încă înainte de începerea slujbei de sfinţire, minunata
armonie cromatică oferită de pictură, ca şi atmosfera de linişte specifică
rugăciunii pe care o generează combinaţiile de galben. Şi deşi nu utilizează
termenul de catedrală decât în sensul său strict etimologic, pentru a desemna
bisericile unde slujeşte un episcop, de astă dată Dl. Laurenţiu Tănase a putut
denumi această biserică: „Catedrala din Cartier”. La final, Domnia Sa a adresat
aceste cuvinte de mulţumire: „Vă mulţumesc, Prea Sfinţite Părinte Episcop
Epifanie şi întregului corp preoţesc care, în ziua sfinţirii, m-aţi înconjurat
cu multă căldură! Vă mulţumesc, Părinte Consilier, pentru invitaţie şi pentru
atenţia cu care m-aţi onorat! Vă adresez aprecierile mele pentru răbdarea şi
consecvenţa care sunt aşezate la temelia bisericii din Micro XIV şi Vă doresc
ca, mereu, credincioşii să vă fie alături ca atunci la sfinţire!”[19]
Aşezământul Social „Sfântul Apostol
Andrei”
Momentul
Sfinţirii a încununat eforturile unor ani de muncă însă nu a la finalizarea
eforturilor şi încetarea creaţiei. Începând din toamna anului 2008 Biserica a
început să fie îmbrăţişată pe două laturi ale sale de un aşezământ social. Noul
aşezământ social a fost ridicat şi acoperit iar în această perioadă se
realizează lucrările de finisare exterioară. Scopul acestui aşezământ este
acela de a-i sprijini pe cei ce sunt în nevoi şi de a avea un spaţiu destinat
orelor de cateheză, ore readuse în actualitate prin intermediul programului
„Hristos împărtăşit copiilor”, program ce se poate extinde pe viitor şi la
adulţi pentru a promova şi educarea adulţilor.
Noul
centru social este important pentru misiunea Bisericii „Sfântul Apostol Andrei”
şi în cadrul acestui centru va fi valorificată experienţa dobândită în planul
activităţilor sociale şi de voluntariat desfăşurate în cadrul Fundaţiei
Filantropice „ Sfântul Apostol Andrei”. Înfiinţată în anul 1995, având
binecuvântarea P.S.EPIFANIE al Buzăului şi Vrancei în calitate de preşedinte
onorific, Fundaţia „Sfântul Apostol Andrei” şi-a concentrat activitatea în
sprijinul ajutorării bătrânilor din parohie, acordând servicii gratuite de
îngrijire la domiciliu şi prin acţiuni de voluntariat de vizitare la domiciliu
a persoanelor singure[20].
De asemenea, Fundaţia s-a îngrijit de înmormântarea persoanelor fără
posibilităţi materiale şi pomenirea la soroacele îndatinate a acestora.
Grija pentru „Biserica triumfătoare”
Biserica
cuprinde în sânul său atât „Biserica luptătoare” cât şi „Biserica
triumfătoare”. În cadrul parohiei „Sfântul Apostol Andrei” se acordă grijea
cuvenită şi credincioşilor trecuţi la cele veşnice. În anul 1993 a fost
înfiinţat cimitirul parohiei amenajat pe un loc viran, plin de ciulini, la
ieşirea din Buzău, în vecinătatea parohiei. Pentru a suplini lipsa de spaţiu
într-un cartier ce nu are decât blocuri, în cimitir a fost transformată o
construcţie făcută fără autorizaţie de un cetăţean ce a încercat să încalce
dreptul de posesiune al Bisericii în capelă mortuară.
În
cadrul acestui complex din anul 2003 s-a organizat un serviciu de pompe funebre
al parohiei cu un mijloc de transport propriu pentru a evita costurile impuse
de către unele firme de profil.
Relaţia dintre Biserică şi comunitatea
parohială
Biserica
„Sfântul Apostol Andrei” a devenit oaza de linişte şi spiritualitate a
cartierului. Pe lângă oficierea slujbelor
Biserica a devenit canalul de transmise a unor valori creştine atât
către membrii parohiei cât şi pentru instituţiile aflate în jurisdicţia
parohială. S-au realizat parteneriate şi activităţi filantropice cu
instituţiile şcolare: Şcolara cu clasele I-VIII nr. 12 din Buzău, „Grădiniţa
cei şapte pitici”[21],
Liceul cu program sportiv.
În
fiecare an şcolar au existat parteneriate şi activităţi comune, iar serbarea
oferită de copiii din cartier părinţilor cu ocazia sărbători Naşterii Domnului
a devenit tradiţională.
În
această perioadă se desfăşoară un parteneriat cu Şcoala nr. 12 din Buzău,
parteneriat intitulat Biserica şi Şcoala .
În cadrul acestui parteneriat elevii şcolii 12 se întrec în cadrul unui concurs
desfăşurat pe trei secţiuni: pictură, eseu şi poezie exprimându-şi viziunea şi
gândurile lor despre Biserica „Sfântul Apostol Andrei” La finalizarea acestui
parteneriat Biserica „ Sfântul Apostol Andrei” le va oferi premeii tuturor
participanţilor.[22]
De
asemenea, slujitorii parohiei asigură asistenţă religioasă centrului de copii
cu deficienţe Pitter Pan şi au participat la inaugurarea instituţiilor bancare
şi comerciale din zonă.
Implicarea
reprezentanţilor Bisericii are loc şi la nivelul chestiunilor administrativ
gospodăreşti ale comunităţii prin participarea la şedinţele asociaţiilor de
proprietari pentru a transmite mesajul în cadrul Consiliului local din care, cu
binecuvântarea Prea Sfinţitului Părinte EPIFANIE, autorul acestor rânduri face
parte[23].
Legătura
foarte puternică a locuitorilor din parohie cu biserica lor i-a determinat pe o
parte dintre aceștia să solicite schimbarea numelui acestui cartier din MICRO
XIV în cartierul „Sfântul Apostol Andrei”. S-au depus în decursul anilor mai
multe memorii la Primăria Municipiului Buzău şi de fiecare dată s-a invocat
imposibilitatea tehnică de a schimba numele cartierelor. Cu toate acestea, fără
consultarea locuitorilor din cartier, autorităţile locale, mult prea puţin
sensibile la problemele de ordin spiritual au schimbat numele acestui cartier
nu în Sfântul Apostol Andrei, aşa cum
şi-ar fi dorit locuitorii şi în cartierul „Crâng”, denumire ce a fost
împrumutată de la parcul din vecinătate.
Oaspeţi de seamă
Biserica
„Sfântul Apostol Andrei” a avut privilegiul să fie binecuvântată cu vizita unor
oaspeţi de seamă, mari personalităţi ale lumii teologice, culturale, sociale şi
chiar de sfinţi.
Ca un
părinte iubitor, vlădica de la Buzău, Prea Sfinţitul EPIFANIE a trecut cel mai
des pragul Sfântului Locaş venind de fiecare dată ca la o întâlnire de taină cu
„Sfântul Andrei”, având de fiecare dată un gând frumos pentru enoriaşii
parohiei şi un sfat bun pentru preoţii slujitori, fiind preocupat permanent de
modul în care se desfăşoară lucrările de construcţii şi cele de zidire
sufletească. Experienţa îndelungată şi dragostea pentru ridicarea de locaşuri
de cult, precum şi calitatea de prim donator al unui important sprijin
financiar acordat la debutul lucrărilor de construcţie au contribuit la
ridicarea acestui Sfânt locaş de care s-a îngrijit în mod special. Vizitele
Prea Sfinţitului Părinte EPIFANIE au fost de binecuvântare şi de îndrumare în aceiaşi
măsură, iar sfaturile în realizarea construcţiilor au fost , folosind un termen
uzitat astăzi, îndrumări ale unui „consultant de specialitate” în domeniul
arhitecturii bisericeşti.
Paginile Sfintelor Evanghelii sunt
neîncăpătoare[24]
pentru însemnările lăsate de Prea Sfinţia Sa cu ocazia vizitelor arhiereşti,
vizite ce au devenit „cutumiare” în agenda de lucru.
În mijlocul enoriaşilor parohiei
„Sfântul Apostol Andrei” , pentru a le întări credinţa, Prea Sfinţitul Părinte
EPIFANIE a venit însoţit de înalţi ierarhi din ţară şi din străinătate.
În
anul 1996, în ziua de 18 mai, în demisolul bisericii au coborât pentru a o
ajuta să se înalţe membrii unei importante delegaţii sosite la Buzău cu ocazia
sărbătoririi Sfântului Sava. Alături de P.S. EPIFANIE au fost prezenţi înalţi
ierarhi: I.P.S. ANTONIE, al Ardealului,
Crişanei şi Maramureşului, Casian al Dunării „de oraş Galaţi cu patronul Sf. Ap. Andrei”; Nifon al Sloboziei şi Călăraşilor; personalităţi ale teologiei
româneşti: P.C.Pr.Prof. Univ. Dr. Nicolae Necula, Pr.Prof.Univ. Dr. Alexandru
Stan, Pr. Prof. Constantin Coman, etc.; precum şi conducători ai autorităţilor
administrative şi militare locale.
În
cuvântul rostit de I.P.S. Anontonie Plămădeală, Înalt Prea Sfinţia Sa si-a
exprimat gândurile de bucurie pentru reîntâlnirea cu Buzăul şi totodată bucuria
de a-l revedea pe fostul său colaborator din vremea episcopatului de la Buzău,
P.C. Preot Iulian Negoiţă, pe care aşa cum mărturisea înaltul ierarh „îl
regăsea cu realizări, însă şi mult mai cărunt”.
Uzând
de însemnările prezente pe filele Sfintelor Evanghelii, dintr-o însemnare făcută pagina cu „Viaţa Sfântului
Apostol şi Evanghelist Ioan se poate constata că la data de 5 iulie 1996 alături de P.S. EPIFANIE au
venit în vizită canonică P.S. Ioan
Selejan,Episcopul şi Covasnei şi
Harghite şi P.S. Vincenţiu Ploieşteanul, Vicar Patriarhal, ocazie cu care au
admirat modul inovator în care erau construite turlele bisericii la sol, urmând
ca apoi să fie ridicate şi amplasate pe structura Bisericii.
La trecerea Prea Sfinţiei Sale prin Biserica
Sfântul Apostol Andrei P.S. Calinic al Argeşului şi Muscelului a lăsat scris pe
paginile Sfintei Evanghelii următoarea însemnare: „Cu bucurie mare am ajuns la una biserică Sf. Andrei, la priveghere, cu
marele ctitor şi rectitor al Eparhiei Buzăului şi Vrancei, Prea Sfinţitul
Epifanie Norocel.
Acest episcop
este o bucurie în Duhul Sfânt peste aceste plaiuri hăruite.
Când se zidesc
Altare, Ţara nu va peri niciodată!
Slavă, Ţie,
Doamne şi bucurie pt. Sf. Andrei Apostolul!
Cler şi popor
sus inima!
Şi ţie părinte
Negoiţă Iulian!”
Alte
două însemnări amintesc de oficierea cu ocazia hramului a Sfintei Liturghii de
către P.S. EPIFANIE al Buzăului şi Vrancei. O însemnare dată din 30 n. 2006 are
următorul conţinut: „În această frumoasă
zi de toamnă târzie, cu soare cald, însoţit de un distins sobor de slujitori,
am oficiat Sf. Liturghie în biserica parohiei: „Sf. Ap. Andrei” cu prilejul
hramului, la care au participat o mare mulţime de credincioşi din parohie şi
din întreg oraşul Buzău.
La sfârşitul Sf.
Liturghii, a fost hitotesit în iconom stavrofor P.C. Pr. Paul Negoiţă, fiul
P.C. PR. Iulian Negoiţă, consilier ec. al Episcopiei Buzăului şi Vrancei.
O
altă însemnare este făcută de P.S. Epifanie, Episcopul Buzăului şi Vrancei,
este dată din 30 n. 2007, este făcută pe prima pagina a Sfintei Evanghelii şi
are următoul conţinut: „Oficiat Sfânta
Liturghie cu prilejul hramului. Binecuvântăm pe p. c. preoţi slujitori pentru
strădanie, iar credincioşilor le mulţumim pentru ajutor”.
Biserica
Sfântul Apostol Andrei a fost vizitată şi de oaspeţi din străinătate. Au lăsat
însemnări pe Sfânta Evanghelie Mitropolit Dosotei (29.10.1995) P.S. Ilarion Episcop din Bulgariei (9.XI.1996). În timpul oficierii
unei cununii religioase în Biserica Sfântul Apostol Andrei a venit şi o
delegaţi ce il avea ca oaspete pe P.S. Miron Episcop al Poloniei şi pe P.S.
Casian al Dunării de Jos, însoţi, în calitate de gazdă de P.S. Epifanie. Mirii
şi nuntaşii au primit binecuvântarea celor trei ierarhi şi au audiat cuvântul
de învăţătură al oaspetelui polonez[25].
. În Biserica Sfântul Apostol Andrei
a poposit şi urmaşul Mitropolitului
Macarios al Ciprului - I.P.S. Gheorghios.
Aşa
cum menţionam la începutul acestui capitol Biserica „Sfântul Apostol Andrei” a
fost „vizitată” şi de sfinţi. Într-o însemnare a P.C. Pr. Iulian Negoiţă sunt
menţionate următoarele: „În perioada 6-9
decembrie 2003, pentru biserica parohiei Sf. Apostol Andrei, din cartierul
Micro XIV, a venit o mare binecuvântare deoarece P.S. Epifanie al Buzăului şi
Vrancei, l-a adus pe Sf. Mucenic Ierarh Teodosie de la Brazi şi l-a depus în
paraclisul de la subsol.
În aceste zile
pentru credincioşi a fost o mare bucurie, venind la racla sfântului să aducă
prinos de recunoştinţă şi rugăciuni fierbinţi pentru mântuire şi problemele lor
personale.
De remarcat că
în aceste zile au venit să se închine la sfintele moaşte foarte mulţi copii de
la şcolile vecine şi din oraş.
În ziua de 9
decembrie, la ora 8.00 dimineaţa Sf. Moaşte au fost însoţite de P.S. Episcop
Epifanie, de la biserica Sf. Apostol Andrei până la mănăstirea Brazi, unde au
fost aşezate din nou, fiind însoţit P.S. Episcop de semnatarul acestor rânduri,
de p.c. preot Edu Cătănuţă de la parohia Vadu-Paşii şi de p.c. Macarie David,
stareţul schitului Ciobănoaia de lângă Buzău[26].
Slujitorii bisericii
Din
anul 1990 în mijlocul credincioşilor parohiei „Sfântul Apostol Andrei” se află
P.C.Pr. Iulian Negoiţă. P.C. Pr. Iulian s-a născut la 6 august 1948 în satul de
baştină al Mitropolitului Dionisei Lupu[27] -
Blăjani. A absolvit Seminarul Teologic „Chesarie Episcopul” din Buzău în anul
1968 şi Institutul Tologic de grad universitar în anul 1971. În anul 1973 a
primit sfânta taină a hirotoniei în anul 1973 pe seama parohiei Beceni. În perioada
1986 – 1990 a slujit la parohia Gârlaşi din Buzău unde s-a ocupat, în calitate
de preot paroh, de refacerea casei parohiale şi construirea veştmântarului
bisericii împreună cu preotul conslujitor Dionisie Vlad. De la 1 august 1990
s-a ocupat de ridicarea Bisericii „Sfântul Apostol Andrei”. În această perioadă
a avut şi atribuţii administrative în cadrul Sfintei Episcopii. În perioada
1978 a funcţionat la serviciul personal, iar între anii 1982 – 1988 a fost
secretar eparhial. Din anul 1988 este consilier economic al Episcopiei Buzăului
şi Vrancei. În perioada 1982 – 1989 l-a ajutat pe P.S. EPIFANIE în activitatea
editorială la Editarea Îndrumătorului Bisericesc şi Patriotic şi a unor lucrări
apărute la Editura Episcopiei Buzăului şi a calendarului bisericesc.[28] A
publicat peste 20 de articole în revistele bisericeşti În anul 1990 a realizat
tehnoredactarea revistei Muguri a Seminarului Teologic Buzău iar între anii
1990 – 1992 a fost profesor la de Religie la Şc. nr. 12 Buzău. Din anul 1995
este preşedinte al „Fundaţiei Sfântul Apostol Andrei”.În anul 2000 a făcut
parte din delegaţia condusă de P.S. EPIFANIE în Bulgaria.[29]
Are gradul onorific de „iconom stavrofor”, a primit crucea patriarhală şi
crucea eparhială în anii 2002 şi 2008.
Din
iunie 2002 pe postul II al parohiei „Sfântul Apostol Andrei”, în urma
concursului din ianuarie 2002 a fot numit semnatarul acestor rânduri, născut la
19 iunie 1975 la Vintilă Vodă, jud. Buzău, fiu al preotului Iulian şi Anica. În
anul 1995 a absolvit Seminarul Teologic Buzău. A urmat studii universitare de
teologie (1995 – 1999), drept (1997- 2002) studii postuniversitare şi de
masterat în teologie (1999 – 2000), administraţie publică (2002 – 2004) şi
management educaţional ( 2005 – 2007). În anul 2003 a obţinut titlul de doctor
în teologie la disciplina drept canonic.
A
fost hirotonit pe seama parohiei Gherăseni în anul 1998[30].
Din anul 2001 a fost profesor la seminarul Teologic Buzău şi din 2004 profesor
la Liceul de Artă „Margareta Sterian”, având statutul de titular în învăţământ.
Din anul 2003 este inspector şcolar de Religie în cadrul Inspectoratului Şcolar
Judeţean Buzău, îndeplinind în această perioadă şi sarcina de purtător de
cuvânt al instituţiei din 2005, consilier juridic (2008). Din aprilie 2008, cu
binecuvântarea P.S.EPIFANIE este şi
inspector general adjunct cu probleme de management şi personal în cadrul
aceleaşi instituţii. A participat la mai multe stagii de formare în domenii
diverse (interculturalitate, cetăţenie europeană, curriculum) în Islanda,
Cipru, Irlanda de Nord. A publicat peste 60 de articole şi studii în diverse
periodice. Cu binecuvântarea P.S. EPIFANIE din anul 2008 este consilier
independent în cadrul Consiliului Municipal Buzău şi preşedinte al Comisiei de
Învăţământ, Cultură, Medicină Tineret, Sport şi Prtotecţia copilului.Are gradul
onorific de „iconom stavrofor”[31]
şi a primit crucea eparhială în anii 2006 şi 2008.
Alături
de preoţi ostenitori la parohia Sfântul Apostol Andrei sunt şi cei doi
cântăreţi bisericeşti care înfrumuseţează slujbele şi se ocupă de funcţionarea
corului ce a luat fiinţă în anul 2005.
Cântăreţul Zahariou Dumitru s-a născut la 25.10.1969 în com. Câmpuri –
Soveja. A Absolvit şcoala de cântăreţi de la Buzău în anul 1992 şi în acelaşi
an a fost angajat la Parohia „Sfântul Apostol Andrei”. Din anul 2003 a fost
angajat pe post de cântăreţ Dumitru Marian, absolvent al şcolii de cântăreţi de
la Buzău în anul 2002.
Gânduri spre viitor
Cu
ajutorul bunului Dumnezeu, anul acesta, în ziua de Izvorul Tămăduirii,
Paraclisul de la demisol având hramul „Izvorul Tămăduirii” va fi resfinţit de
P.S. EPIFANIE, Episcopul Buzăului şi Vrancei. Finalizarea lucrărilor de
interior în acest paraclis duce cu gândul la o nouă lucrare – finalizarea
centrului social din incinta Bisericii şi transformarea lui într-o anexă
funcţională. Un alt obiectiv important este acela al înfrumuseţării cu vitralii
a „bisericii de sus”, urmând ca apoi să fie refăcută capela cimitirului
„Sfântul Andrei”, reamenajarea cimitirului şi dezvoltarea serviciului de pome
funebre. Toate aceste activităţi se vor împleti cu dezvoltarea şi
intensificarea activităţii social misionare, identificarea nevoilor concrete
atât spirituale cât şi sociale ale enoriaşilor, dezvoltarea unui plan de
pastoraţie activă şi realizarea unei mai bune comunicări cu enoriaşii parohiei.
Cu ajutorul Bunului Dumnezeu, cu binecuvântarea şi grijea părintească a
P.S.EPIFANIE şi cu sprijinul bunilor enoriaşi, cu siguranţă, şi aceste gânduri
vor deveni fapte.
Paul Iulius Negoiță
Biserica Sfântul Apostol Andrei din Buzău – note de istorie recentă, în rev. Glasul Adevărului, anul XX (2009), nr. 156, p. 118-149 ; Ibidem, Editura Omega, Buzău, 2009.
[1] A se vedea Teofil Dumitrescu, Arhiereu slujitor,
dascăl propovăduitor şi ctitor osârduitor, Epicopul EPIFANIE 70 de ani, Edit. Episcopiei Buzăului şi Vrancei,
Buzău, 2002,p. 151 – 164.
[2] „Deşi unii au afirmat că activitatea construirii
de biserici în Eparhia Buzăului şi Vrancei nu a început decât după 1989, dăm
mărturie aici, ca unii care am trăit acele vremuri ,- grele, într-adevăr,
pentru Biserică,- de faptul că au fost construite biserici şi până în anul
respectiv, în diverse parohii din cuprinsul Episcopiei . Astfel amintim numai
câteva: în judeţul Buzău: Ulmeni, Aldeni, Goideşti, Tronari, iar în judeţul
Vrancea - Bizigheşti, Ploscuţeni, Valea
Sării, ş.a. Pr. Iulian Negoiţă,
Întemeieri pe a credinţei stâncă, Epicopul EPIFANIE 70 de ani, Edit. Episcopiei Buzăului şi Vrancei,
Buzău, 2002,p. 221 - 222
[3] A se vedea P.S. EPIFANIE NOROCEL, Pagini din Istoria Veche a creştinismului la
români,Editura Episcopiei Buzăului, Buzău, 1986. Această lucrare a constituit o importantă sursă de
documentare şi a creat o direcţie de cercetare pentru alţi autori: Pr. Dr.
Sabin Verzan, Sfântul Apostol Andrei,
Edit. „Diacon Coresi, Bucureşti, 1998; Pr.Lect. Dr. Nechita Runcan, Sfântul Andrei apostol al lui Hristos la
români, Edit. Arhiepiscopiei Tomisului, Constanţa, 1994; Dumitru Manolache, Andrei Apostolul lupilor, Edit. Ansatasia, Bucureşti 2000, etc.
[4] Date istorice despre Buzău pot fi găsite în
următoarele lucrări: Dimitrie Ionescu,
Istoria Oraşului Buzău, Edit. Litera, Bucureşti,1979; Valeriu Nicolescu, Buzău 575 – file de monografie, Edit.
Mad linotipe, Buzău, 2006; Idem, File de
cronică – o istorie a Buzăului în date, Edit. Editgraph, Buzău, 2008,p.
Gheorghe Petcu, Municipiul Buzău – album
monografic, Edit. Alpha MDN, Buzău, 2003.
[5] A se vedea: Punerea
temeliilor unei Biserici: Sf. Paraschiva – Buzău, „Îngerul”, an. XI (1939),
nr. 8-9, p.665-667.
[6] Pr. Iulian Negoiţă, Noi locaşuri de cult în Eparhia Buzăului, în „Almanah Bisericesc
”, nr.13- 14 (1994 – 1996), p. 6.
[7] Idem,
Construcţii de biserici din Episcopia Buzăului, în Glasul Adevărului, an.
I, nr. 2, p. 36.
[9] Ibidem, Noi
locaşuri de cult în Eparhia Buzăului, în „Almanah Bisericesc ”, nr.13- 14
(1994 – 1996), p. 7.
[10] Ad-hoc s-a înfiinţat primul consiliul parohial
format din următorii consilieri: Ion Arsene, Ion Rădulescu, Panait Constantin,
Ion Cuibuş, Aurel Ene , Vasile Matei, Constantin Eftimie, Vatcu Nicolae,Ion Bangu,
Ion Ursache, Ion Colzozeanu, Traian Mihalache şi primul comitet parohial format
din : Maranda Traşcă, Ioana Rădulescu, Dumitra Panaite, Adela Cuibuş, Elena
Colzozeanu, Floarea Ene, Anica Rotaru, Teodora Brebenel, Constanţa Borcan,
Virginia Borş, Smaranda Mihalcea, Coca Răileanu, Stoian Neacşa, Steluţa
Iliescu, Maria Vlad, Ionescu Luminiţa.
[11] Pr. Iulian Negoiţă, Noi locaşuri de cult în Eparhia Buzăului, în „Almanah Bisericesc
”, nr.13- 14 (1994 – 1996), p. 7.
[12] Paraclisul are următoarele dimensiuni: lungime
20,28 metrii, lăţime 17, 80 metrii la abside.
[13] Pr. Iulian Negoiţă, Noi locaşuri de cult în Eparhia Buzăului, în „Almanah Bisericesc
”, nr.13- 14 (1994 – 1996), p. 7.
[15] Aurel
Burlacu, Mii de credincioşi au participat
la sfinţirea bisericii din Micro XIV,
„Opinia”, nr. 4583, luni, 5 iunie, 2006, p. 4.
[16] Nicolae Iorga îi consideră pe cei ce
au lăsat asemenea însemnări pe filele cărţilor de cult „micii cronicari”. De
aceea în lucrarea de faţă, deşi succesiunea evenimentelor a fost relativ
recentă, am valorizat aceste însemnări. Despre importanţa unor asemenea
însemnări pentru elucidarea istoriei bisericeşti locale a se vedea: Daniela Lupu, Pr. dr. Paul Iulius
Negoiţă, Însemnări pe cărţi vechi ale
Episcopiei Buzăului, în Mousaios, vol. IX Buzău, 2004, p. 173 – 199.
[17] Aceste gânduri frumoase au fost sintetizate şi caligrafiate pentru a fi
mărturie despre trecut în viitor de P.C.Pr.Prof. Costică Panaite.
[18] Pr. Prof.
Costică Panaite, O nouă poartă spre cer –
biserica „ Sfântul Apostol Andrei” din Buzău, în Glasul Adevărului, ( serie nouă), an. XVII (2006), nr. 145, p. 20 – 29.
[19]
Dr. Laurenţiu Tănase, „Catedrala din
cartier”, an. XVII (2006), nr. 145,
p. 29 – 32.
[20] O asemenea acţiune a fost realizată în cadrul
unui parteneriat cu liceul de Artă „Margareta Sterian”, proiect coordonat de
doamna Prof. Rodica Vlad. În cadrul acestui proiect elevii de la Liceul de Artă
au vizitat persoanele în vârstă ce sufereau de singurătate şi le-au încântat cu
arta cântului şi a poeziei. Tot în cadrul fundaţiei a funcţionat în parteneriat
cu I.S.J. Buzău, în anul 2004, proiectul
editorial cu finalitate educaţională în urma căruia a fost publicată revista Educaţia creştină
[21] Una dintre cele mai frumoase activităţi s-a
desfăşurat în luna mai 2008, activitatea în cadrul căreia au fost editată lucrarea, La Tine Doamne ne rugăm, având ca autoare pe Gherghina Caraman,
Tănase Luminiţa, Luba Botnaru , lucrare ce a fost lansată şi în cadrul unui
spectacol oferit de copii pentru strângerea de fonduri în scopul ajutorării
unei fetiţe bolnave de cancer. Un alt parteneriat deosebit de interesant
derulat cu Grădiniţa cu program prelungit „Cei şapte pitici” s-a intitulat
„Credinţa şi copiii”
[22] De asemenea, în cadrul festivităţii de premiere
va fi lansată lucrarea scriitorului Buzoian, enoriaş al parohiei „Sfântul
Apostol Andrei”, autor şi al lucrării Psalmii
în versuri, Aurel Anghel intitulată:
Te roagă copile!.
[23] A se vedea Monitorul
Oficial al Consiliului Judeţean Buzău
privitor la rezultatele alegerilor locale din 01 şi 15 iunie 2008, p. 45
[26] Cu binecuvântarea P.S. Epifanie în paraclisul de la demisol a poposit şi
icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Dălhăuţi.
[27] A se vedea: Pr.
Paul Negoiţă, Prof. Ştefan Stănescu, Monografia
Bisericii ˝Sfântul Nicolae˝ din Parohia Blăjani, în Glasul
Adevărului, ( serie nouă), an.
XII (2003), nr. 130, p.137-161; Prof.
Gheorghe Udrea, Blăjani – file de monografie,Editura Omega, Buzău,2009.
[28] Au fost editate lucrări ale preoţilor cărturari
Gabriel Cocora, Ştefan Slevoacă, Radu Antofie, etc.
[29] Pr. Iulian Negoiţă, Întâlnire frăţească, Glasul Adevărului (seria nouă), an. XI
(2000), nr. 116 - 118 (iulie - septembrie), p. 13
[30] A se vedea: Pr. prof. drd. Paul Negoiţă,
Monografia bisericii Adormirea Maicii Domnului, Edit. Sfintei Episcopii a
Buzăului şi Vrancei, Buzău, 2002; Relu Stoica, Eugenia Stoica, Dascăli buzoieni autori de manuale şcolare
şi auxiliare didactice, Edit. Omega, 2008, p. 176 – 177; Arhid. Prof.
Mihalache Tudor, Seminarul Teologic
„Chesarie Episcopul” din Buzău la împlinirea a 170 de ani de la reînfiinţare,
G.A., an. XVII (2006), p. 266 – 267.
[31] A se vedea: Pr.
Prof. Loredan Stan Din agenda de lucru a
prea Sfinţitului Episcop EPIFANIE (august -
noiembrie 2006), Glasul Adevărului (seria nouă), an. XVII
(2006), nr. 146 (octombrie - decembrie), p. 42 .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu