Premizele istorice ale construirii
Bisericii „ Sfântul Apostol Andrei”
Privind
retrospectiv, putem spune că în anul 1990
Cartierul Micro 14 era un orăşel.
Exista
spital, erau şcoli, postă, magazine, cabinete medicale, farmacie, piaţă şi
grădiniţă. „Micul orăşel „ era construit după tipologia arhitecturii urbane
dezvoltate în perioada anterioară
evenimentelor petrecute în anul 1989.
După cum se ştie, urbanizarea forţată a dus la ridicarea cartierelor de
locuinţe compacte, organizate pe verticală şi la dezvoltarea instituţiilor care
ofereau servicii populaţiei. Şi totuşi lipsea ceva. Lipsea din mijlocul acestei
aşezări în miniatură spiritul. Omul nu este doar trup, ci şi duh. Armonia unei
vieţi cotidiene complete era viciată de lipsa unui locaş de cult, în mijlocul
acestei comunităţi atât de bine definite.
Situaţie a persistat până în anul
1990. Schimbările politice au creat premizele reaşezării vieţii sociale şi
reconsiderării rolului public pe care Biserica îl are.
În acest context s-a luat decizia
construirii primului locaş de cult din Buzău, după o perioadă de câteva
decenii.
Această iniţiativă a dobândit
formă, iar arhitectura Cartierului „Micro XIV” a fost înnobilată cu ridicarea
unui locaş de cult, considerat de locuitori şi de diferite personalităţi care
i-au trecut pragul ca fiind o „adevărată catedrală”.
Biserica „Sfântul Apostol Andrei”
este amplasată în inima cartierului, pe aleea Şcolilor, în vecinătatea
complexului şcolar alcătuit din Şcoala „Sfântul Apostol Andrei”[1],
Liceului cu Program Sportiv „Iolanda Balaş-Soter şi Şcoala Postliceală
Sanitară, a Pieţii Micro XIV, a Blocului 39, a centrului filantropic „Sfântul
Apostol Andrei” şi a blocurilor 14.
Locul
pe care este amplasată Biserica a fost, parcă, special păstrat pentru
completarea arhitecturii cartierului cu o Biserică. „La plinirea vremii”, în
anul 1990, terenul viran proiectat să fie parc devenise maidan. Acest spaţiu a fost alocat în scopul construirii Bisericii
„ Sfântul Apostol Andrei”.
La
data de 18.08.1990[2]
s-a oficiat slujba punerii pietrei de temelie de către Arhiepiscopul Epifanie[3],
după care s-au început lucrările de construire.
Proiectul a fost întocmit de
domnişoara arhitect Carmen Magazin,
împreună cu domnul inginer Viorel Constantinescu.
Lucrările
de construire a Bisericii s-au început cu firma S.C. INTEGRAL S.A., care a
executat fundaţia şi demisolul, apoi s-au continuat cu firma S.C.
SOMACO S.A. din Buzău[4].
Proiectarea noului edificiu nu a
fost una uşoară. A fost o muncă de pionierat, pentru că, din portofoliul celor
implicaţi în procesul de proiectare şi execuţie lipseau monumentele religioase,
deoarece, anterior, construirea de biserici era aproape imposibilă.
Proiectanţii au luat ca model
Biserica „Sf. Elefterie” din București,
realizând o îmbinare a stilului bizantin cu stilul brâncovenesc, răspunzând exigenţelor
secolului XXI şi încadrând monumentul în ansamblul auster, chiar anost al unui
cartier de blocuri de patru nivele, dar şi in vecinătatea unui bloc turn.
Pe lângă combinarea elementelor de stil amintite, s-a avut în vederea
crearea unor spaţii funcţionale, iar Biserica a fost edificată pe două nivele,
fiind primul locaş de cult din Buzău proiectat astfel.[5] Locaşul are două spaţii cu destinaţie
cultică. La demisol se află paraclisul cu hramul „Izvorul Tămăduirii”, iar în
partea de sus se află Biserica propriu-zisă, cu hramul „Sfântul Apostol
Andrei”.
Lucrările au fost terminate la 4 iunie 2006, dată la care a fost
oficiată și slujba de Târnosire, prilej cu care prin Altarul Bisericii au
trecut peste șapte mii de creștini,
Paraclisul „Izvorul tămăduirii”
Demisolul Bisericii este compartimentat astfel încât să corespundă cerinţelor
cultice, educaţionale şi administrative. Cel mai mare spaţiu este alocat
Paraclisului „Izvorul Tămăduirii”, în suprafaţă de 300 m. Din Paraclis se
pătrunde în partea din spate printr-o arcadă, într-un spaţiu utilizat pentru
programele de catehizare, întâlniri cu tinerii, pentru şedinţele Consiliului
Parohial şi Comitetului Parohial, etc. Din acest spaţiu se realizează accesul
către alte trei încăperi, respectiv, Biblioteca Parohială[6],
Oficiul Parohial[7]
şi Administraţia Cimitirului „Sfântul Apostol Andrei”[8]
În Paraclisul de la demisol
există se oficiază ierurgiilor bisericeşti[9] şi
Sfânta Liturghie în zilele de sărbătoarea din timpul săptămânii.
Paraclisul este construit sub formă
de cruce și este pavat cu marmură. În edificare Paraclisului cu hramul „Izvorul
Tămăduirii” s-a respectat, împărţirea tradiţională clasică, compusă din pronaos, naos si altar. Naosul este despărţit
de altar printr-o catapeteasmă din zid. În centrul naosului sunt situaţi doi
stâlpi de susţinere, înveliţi până la jumătate cu marmură şi pictaţi in partea
de sus. Accesul în Paraclis se realizează prin lateral, prin partea dreaptă a
Bisericii, printr-o casă a scării frumos decorată cu chipuri de sfinți.
Conectarea Paraclisului cu
Biserica de sus se realizează cu ajutorul unei scări in spirală. Intrarea pe
casa scării este situată în partea dreaptă, prin sânul drept al Paraclisului
creându-se astfel, un aspect simetric cu cel al Proscomidiarului, spațiu
liturgic distinct al Sfântului Altar, încăpere despărțită de un zid, de altarul
propriu-zis. Accesul se face printr-o ușă cu arcadă în Proscomidiar.
Interiorul poate fi descris ca
fiind echilibrat, spaţios, primitor,
odihnitor, difuz luminat de ferestrele mici, situate puţin deasupra cotei 0
spre exterior. Serile de vecernie,
zilele călduroase de vară sau clipele în care creştinii păşesc să-şi facă
rugăciunea particulară sunt momente unice de întâlnire cu Dumnezeu. Atmosfera
acestui paraclis te pătrunde, te transfigurează.
Singurele obiecte de mobilier
sunt stranele. Acestea sunt lucrate cu
un rafinament deosebit.
O identitate proprie a Paraclisului o oferă pictura. Nu vom face o
descriere amănunțită a acestei realizări artistice. Pictura este foarte bogată
coloristic, în elemente decorative și în imagini biblice și patristice.
Sunt
pictate scene elocvente pentru oficierea slujbelor de acatiste, parastase şi
binecuvântări (stil practicat foarte mult în Grecia). Lucrările au fost executate în tehnica
frescă.
Biserica Sfântul Apostol Andrei
Amplasată la o înălțime de 4 m,
deasupra paraclisului Izvorul Tămăduirii, Biserica Sfântul Apostol Andrei este
o construcție monumentală, care se ridica la înălțimea de 30.7 m, la turla mare cu o cruce de 4 m, in total
34.7m. Lungimea totală este de 27,5 m, iar lăţimea maximă este atinsă în naos,
fiind de 16, 70 m. Această lăţime se micşorează, în partea dinspre pronaos.
Astfel Biserica capătă aspect de cruce, permiţând, totodată edificarea celor
două încăperi funcţionale, construite în lateral, respectiv vesmântarul şi casa
pentru scara de acces. Aici Biserica are o lăţime de 7,40 m. În Pronaos
Biserica are o lăţime de 13, 50 m.
Accesul în Biserică se realizează pe o scară monumentală, cu o înălțime
de 3 metri, pavată cu travertin, scară ce sporește imaginea monumentală a
primei biserici construite în Buzău după 1989.
În exterior, intrarea Bisericii este
străjuită de doi stâlpi, înveliți cu marmură, care susțin un mic pridvor,
element de arhitectură ce aminteşte de arhitectura din Grecia antică. Pe
frontispiciul clădirii se află un mozaic pe care este reprezentat Sfântul
Apostol Andrei.
In Biserică de pătrunde prin două uși din lemn stratificat, uși care au
vitralii de marii dimensiuni. Se intră în prima parte a Bisericii, în pridvorul
acoperit, delimitat de două încăperi construite din materiale ușoare, având
destinația de magazin Bisericesc.
Accesul în pronaos se face prin alte două uși, împodobite, de asemenea,
cu vitralii. Odată cu pătrunderea în această parte a Bisericii, Sfântul locaș
își descoperă monumentalitatea interioară. Atmosferă creată de Biserica mare
este diferită decât cea din Paraclis. Aici măreția Divină te înconjoară și te
înalță.
Pronaosul Bisericii este clar delimitat de cei doi stâlpi monumentali,
îmbrăcați până la jumătate cu marmură, care au rolul de a susține cafasul de
mari dimensiuni al Bisericii. Arhitectura pronaosului este foarte frumoasă.
Partea de sus are mici cupole în care sunt pictate chipuri de sfinți, iar în
partea dreaptă se află două portrete votive care-i reprezintă pe Patriarhul
Teoctist și Arhiepiscopul Epifanie.
Din pronaos se poate intra într-o
încăpere cu rol de veșmântar, situată în partea dreaptă. În partea stângă se
află scara care duce în cafas. Casa scării este pictată cu scene din cartea
Facere, din Sfânta Scriptură și cu o reproducere a Scării Raiului.
Cafasul este de mari dimensiuni. Prin partea dreaptă se realizează
accesul, iar în partea stângă, deasupra veșmântarului se află un balcon.
Cafasul este pavat cu mozaic pe care este inscripționat numele bisericii. Pe
peretele de la apus este pictată, la o dimensiune impresionantă, icoana
Adormirii Maicii Domnului, cu secvenţele Îngroparea Maicii Domnului şi
Înălțarea Maicii Domnului la Cer. Pereții laterali sunt împodobiți cu chipuri
de Pateric. Construcţia fiind generoasă, bine proporţionată ca arhitectură şi ferestre, i-a permis pictorului
să picteze pe Sfântul Ioan Botezătorul, încadrat în cerc şi de jur împrejur
curcubeul.
În
jurul medalionului s-au pictat cetele îngereşti în număr de patru, cu serafimi
şi heruvimi.
De asemenea, s-au pictat scene din
partea de sus: „Hristos binecuvântând
cele cinci pâini”, „Sinoadele ecumenice”, „Izvorul Tămăduirii” precum şi
chipuri de cuvioşi şi mărturisitori”.
Cafasul are dublă utilitate. Este folosit de corul Bisericii, cor
înființat în anul sfințirii Bisericii și pentru manipularea clopotelor. Cele
două clopote construite la Plumbuita, deși sunt de dimensiuni mici (495 de kg.
şi 267 kg.), au o muzicalitate aparte.
Acestea sunt manipulate mecanic, prin intermediul unei frânghii, care
coboară printr-un orificiu, din turla mică a Bisericii, turlă în care au fost
așezate înainte de urcare cupolei. Menționăm că turlele au fost construite la
sol și au fost ridicate cu o macara de mari dimensiuni și așezate pe poziție. A
fost prima realizare de acest fel în domeniul acestui tip de edifici, iar
urcarea tronsoanelor din turlă a oferit un spectacol unic locuitorilor
cartierului, dar au dat și emoții celor implicați, emoții create de nevoia de
precizie, de înălțimea edificiului și de greutatea tronsoanelor și cupolei
turlelor.
Cafasul oferă o priveliște minunată
și, asemenea întregii Bisericii are o acustică aparte. Oamenii aflați în naos
par miniaturi priviţi de sus, iar picturile văzute de aici dau aduc imaginea
Cerului care se apropie de noi. Cine trece pragul Bisericii din Micro 14 și nu
urcă în cafas pierde posibilitatea de a privi măreția acestui sfânt locaș.
Așa cum este firesc, spațiul cel mai
generos este afectat naosului. Proiectat sub formă de cruce, naosul dă măreție
Bisericii, mai cu seamă prin aspectul monumental al turlei marii, de unde
Pantocratorul veghează și binecuvântează dintr-u înălțime. Naosul este pictat
cu scene biblice din Noul Testament ( Botezul Domnului, Intrarea în Ierusalim,
Nașterea Domnului, Buna Vestire, Întâmpinarea Magilor, Fuga în Egipt, Coborârea
la Iad, Răstignirea Domnului etc), și chipuri de îngeri și sfinți ( Sfinții
Arhangheli Mihail și Gavriil, Sfinții Împărați Constantin și Elena, Sfânta
Muceniță Filofteia, purtând ie românească, etc).
Așa cum aminteam, turla centrală este
foarte mare. Are o arhitectură
frumoasă. Ferestrele sunt mari. Deși au vitralii, asemenea întregii Biserici,
este puternic luminată. De aceea, în rotocol, a fost pictat Iisus Hristos -
`Pantocrator pe fond deschis, înconjurat de un frumos curcubeu unde se este
redat textul „Vedeţi, vedeţi că eu sunt
şi nu este alt Dumnezeu afară de mine…”
Urmează
registrul celor nouă cete îngereşti, care au în mijlocul lor la Răsărit pe
Maica Domnului, cu mâinile întinse spre Cer, iar spre apus a fost pictată
icoana Sfântului Botezătorul cu aripi. Dedesubtul lor, de jur împrejur, sunt
pictaţi sfinţii prooroci, picturi aşezate între ferestre. În partea de jos, în
registrul următor, sub ferestre, sunt pictaţi Sfinţii Apostoli.
Pictura
din turlă, conţinea un registru mai amplu ca desfăşurare iconografică, fiind
reprezentată „Liturghia Îngerească”. Mai jos,
sunt redați cei patru evangheliști, cu simbolurile lor, având ca decor
clădiri din Israelul antic sau forme de relief geografic. Nu mai puţin
importante sunt semicalotele din nord şi
sud unde s-au pictat ”Naşterea Domnului
Iisus Hristos”, iar dedesubt s-au
pictat scene legate de naşterea Domnului ca : „Buna Vestire, Închinarea
Magilor, Fuga în Egipt, Întâmpinarea Domnului Iisus Hristos”.
În
partea de nord a fost pictată „Coborârea
la Iad”, iar în registrul de sub calotă deasupra ferestrei s-au pictat
Patimile şi viaţa Mântuitorului Iisus
Hristos.
Bogăția coloristică și ornamentală bucură privirea și hrănește nădejdea
celui care trece pragul Bisericii închinate Sfântului Andrei.
Întreaga
pictură este realizată în tehnica fresco, în stil neobizantin. Proiectul a fost
întocmit de pictorul preot Petre Braşoveanu, atestat de comisia de pictură
bisericească din cadrul Patriarhiei Romane, în prezent membru al comisiei de
aprobare şi selectare a pictorilor.
Proiectul de pictura a fost aprobat în şedinţa din 5 martie 2001. Licitaţia a fost adjudecată pe seama
pictorului Liliana Enache și are aspect unitar cu pictura din Paraclis, pictură
realizată după cei șapte ani de muncă la Biserica mare.
Naosul este separat de Altar prin
cea mai importantă operă de sculptură din Biserică-catapeteasma. Această
realizare de dimensiuni mari este monumentală. Este realizată în stil brâncovenesc
și dă impresia de carte deschisă atunci
când o privești din cafas, dar și de protector al misterului euharistic ornată
cu motive florale. Sculptată în lemn, catapeteasma acestei Bisericii este se
regăsește în decorațiunile sale și stranele care străjuiesc pereții Bisericii.
Sfântul Altar este de dimensiuni
foarte mari, cuprinzând, în afară de
altarul propriu-zis, zona încăperilor laterale, de dimensiuni apreciabile cu
roluri bine stabilite, (în nord proscomidiarul,
iar la sud casa scării prin care se comunică cu Biserica de jos și se
face, printr-o ușă metalică, comunicarea cu exteriorul.
Puțin accesibil publicului, locul
Jertfei Euharistice, Sfântul Altar, spațiu de dimensiune apreciabilă, este
pictat în aceiași tonalitate.
În conformitate cu regula generală,
pe bolta Sfântului Altar a fost pictată Maica Domnului cu Pruncul în braţe şi
cu cei doi arhangheli Mihail şi Gavril, care o însoţesc.
La baza boltii a fost pictat un
brâu ornamental cu viţă de vie şi medalioane ale sfinţilor prooroci.
În
registrul următor a fost pictat Cortul Mărturiei, apoi Sfinţii ierarhi şi
diaconi. În partea de jos către pardoseală este pictată draperia tradițională
bizantină.
Arcul
triumfal de lângă catapeteasmă a fost decorat cu ornament şi cu medalioane ale
Sfinţilor Ierarhi, în număr de 17.
Sfântul altar, proscomidiarul si vesmantarul (diaconul) se încadrează
întrutotul erminiei bizantine.
Biserica Sfântul Apostol Andrei
–monument de artă religioasă contemporană
Monumentalitatea Bisericii Sfântul Apostol Andrei i-a dat valoare
simbolică pentru comunitatea locală. Având un specific și o arhitectură aparte,
acest locaș bisericesc în jurul căruia s-a organizat viața religioasă a unei comunități
parohiale frumoase, este singura Biserică ce a împrumutat numele unei
instituții de învățământ. A intrând în istorie edilitară a Buzăului ca prima
biserică începută și terminată după anii puterii roșii.
Biserica este înconjurată de un parc sistematizat după sfinţirea
edificiului, o mică grădină botanică a locului, aşa cum o numesc cei ce păşesc
în curte. Imaginile postate în mediile electronice transmit bucuria întâlnirii
cu frumuseţea naturii frumos organizate[10].
Vara florile de la „Sfântul Andrei” sunt un miracol.
Deși nu are în spate o tradiție istorică
Biserica Sfântul Apostol Andrei a început să fie prezentă în albumele de
artă și în lucrările monografice sau de prezentare ale orașului Buzău[11].
Aprecierea
frumuseții și monumentalității acestui sfânt locaș a fost admirată și de
numeroasele personalități care i-au trecut pragul[12]
și este un motiv de mândrie pentru locuitorii Cartierului Micro 14.
Biserica „ Sfântul Apostol
Andrei” dă o notă distinctă cartierului
și, pe zi ce trece, devine un element arhitectonic tot mai valoros al
comunității buzoiene. Nu are tradiție istorică pentru moment, fiind doar un
reper spiritual și arhitectonic, însă, cu siguranță timpul îi va da și acest
privilegiu.
Paul Iulius Negoiță
Material publicat în revista de artă a Muzeului Județean
[1] În anul 2011, conducerea fostei Şcoli nr. 12 din Buzău, părinţi şi
elevi, au solicitat autorităţilor locale, respectiv Consiliului Local Buzău şi
Inspectoratului Şcolar, aviz favorabil pentru a se numi Şcoala „Sfântul Apostol
Andrei”. Solicitarea a avut ca principal argument situarea în vecinătatea
Bisericii „Sfântul Apostol Andrei”. Acest eveniment unic din istoria şcolii
demonstrează rolul pe care-l are noul locaş de cult în viaţa comunităţii de
aici.
[2] Pr. Iulian Negoiță,
Construcții de biserici din Episcopia Buzăului, în Glasul Adevărului, anul
I, nr. 2, p.36.
[3] La data de 1 august 1990 a fost înființată parohia Sfântul Apostol
Andrei. A se vedea, Pr. Iulian Negoiță,
Noi locașuri de cult în Eparhia Buzăului, în Glasul Adevărului, anul I, nr.
13-14 (1994-1996), p.6.
[4] Finisajele şi
instalaţiile de încălzire s-au executat în regim propriu. Încălzirea se
realizează cu centrală proprie pe gaze.
[5] Catedrala „Sfântul Mucenic Sava” din Buzău, edificiu religios aflat
încă în construcţie este al doilea locaş de cult construit pe două nivele.
[6] În anul 2013 a fost organizată Biblioteca „Sfântul Apostol Andrei”.
Colecţia de carte a provenit din
achiziţii de la Centrul Eparhial sau de la diferite edituri, din
donaţiile diferiţilor credincioşi şi din fondul de carte care a aparţinut P.C.
Pr. Ioan Popa, fost profesor la Seminarul Teologic „Chesarie Episcopul din
Buzău.” Cel mai important fond de carte a fost donat de slujitorii Bisericii
Sfântul Apostol Andrei Iulian Negoiţă şi Paul Iulius Negoiţă.
[7] De la înfiinţarea Parohiei „Sfântul Apostol Andrei” şi până în
prezent parohul Bisericii este preotul Iulian Negoiţă, cel care a avut curajul
asumării acestui edificiu. Pr. Iulian Negoiţă s-a născuta 9 august 1948, la
Blăjani, jud. Buzău. A fost preot la parohia Beceni, unde a refăcut Biserica
după cutremurul din 1977 si apoi la Biserica Gârlasi din Buzău, unde a avut o
activitate la fel de intensa. Timp de mai peste 35 de ani a lucrat la Centrul
Eparhial Buzău. A fost secretat eparhial si consilier eparhial si a lucrat
perioade îndelungate cu P.S. Antim, I.P.S. Antonie si I.P.S. Epifanie şi o
perioada foarte scurtă cu IPS Ciprian. A avut o contribuție majora la
susținerea activității culturale a Eparhiei, pana in 1989 si a celei economice in
perioada 1990-2013. Cel mai important edificiu realizat in aceasta perioada in
care, practic, toate Bisericile din Eparhiei au fost in șantier,Eparhia
înregistrând cea mai bogată activitate edilitară din istoria sa, a fost
Catedrala Arhiepiscopala Înălțarea Domnului, iar cel mai important eveniment
istoric a fost ridicarea Episcopiei Buzăului la rangul de Arhiepiscopie (n.r.).
[8] În anul 1991 a luat fiinţă cimitirul parohial „Sfântul
Apostol Andrei”. Este primul cimitir parohial înfiinţat în Buzău, după 1989. O
clădire existentă pe locul destinat cimitirului a fost transformată în capelă
mortuară. În anul 2013 a început construirea Capelei „Învierea lui Lazăr”.
[9] Conform unui aşezământ intern înmormântările nu pot fi săvârşite
decât în paraclisul „Izvorul Tămăduirii” de la demisol, iar depunerea
persoanelor decedate până la slujba prohodirii nu se poate face decât în capela
„Învierea lui Lazăr” din cimitirul „Sfântul Apostol Andrei”.
[10] Acest spaţiu a fost amenajat cu devotament şi pricepere de doamna
Luminiţa Milea. Alături de Biserică, grădina Bisericii a schimbat definitiv
aspectul, uneori cenuşiu şi prost îngrijit de autorităţile locale, al
Cartierului Micro 14
[11] A se vedea, spre exemplu, cel mai frumoasă lucrare de prezentare a
orașului nostru, intitulată Municipiul
Buzău- ediție de colecție, Editura MAD Linotype, Buzău, 2010, p, 46.
[12] A se vedea, Pr. Prof. Dr. Iulius Paul Negoiță, Biserica Sfântul Apostol Andrei din Buzău – note de istorie recentă, în rev. Glasul
Adevărului, anul XX (2009), nr.
156, p. 118-149 și Ibidem, Editura Omega, Buzău, 2009.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu