Una dintre cele mai frumoase zone ale Buzăului este
Valea Slănicului. Un peisaj plin de farmec curge pe lângă apele sărate ale
Slănicului, indicând direcția de mers. Oamenii au mers împotriva cursului apei
timp de secole, iar acum, odată cu instinctul de urbanizare merg spre Buzău,
trăgând odată cu ei vremurile. Piramida demografică și-a modificat baza. Au coborât din inima pădurilor și s-au
apropiat de Buzău. Semnele depopulării se văd pe fața fiecărei localități, fie
că e vorba de Cernătești, Beceni, Vintilă Vodă…Dar, așa cum rostește Sfânta
Scriptură este o vreme pentru toate. Altă dată pe această vale treceau pași de
Domn spre cetatea Mendicului, din care se mai văd firave urme pe buza unei râpe
la baza căreia Slanicul sapă încet, dar constant.
 |
| Pr. Nicolae Diamandescu |
Pe aceste meleaguri au trăit și trăiesc oameni care
s-au luat la întrecere cu vechimea așezărilor. Un exemplu frumos este părintele
Nicolae Diamandescu, un adevărat patriarh al locurilor, trecut la cle veșnice
în urmă cu câteva zile, la vârsta de 101 ani. Impresionată vârstă, dar și mai
inpresionată personalitate. Peste 100 de ani de istorie personală, ani
împletiți cu ai Văii.
Părintele Nicolae este fiu al locurilor. S-a născut
în Comuna Cărpiniștea de altă dată –
astăzi sat în cadrul Comunei Beceni, în iulie 1916. După 100 de ani își
reîntâlnește tatăl, tânăr așa cum a plecat din lumea de aici direct de pe
frontul de luptă al primului război mondial.
Părintele și-a bucurat mama, Elena, cu un parcurs
școlar frumos, încheiat cu obținerea licenței în Teologie și și-a înnobilat
familia cu preocupări frumoase, atât la Seminarul Teologic Buzău, unde între
anii 1937-1942 a fost pedagog și mai ales în Parohia Cărpiniștea, unde timp de
48 de ani ( 1946 – 1994) a fost preot paroh, după ce a coborât dealurile de la
Coca Antimirești unde a slujit între
anii 1942 – 1946.
Vârsta patriarhală la care a ajuns contribuie
împreună cu respectul de care s-a bucurat pe Valea Slă nicului Părintele
Nicolae, care din anul 1948 și până la desființare a fost protopop al Raionului
Beceni. Așadar, la el acasă, părintele a reușit să se realizeze, ba, mai mult
decât atât, a lăsat lumina faptelor și vieții sale. Un mesaj de condoleanță la
clipa de despărțire a sunat astfel:
Părintele Nicolae a fost patriarhul care timp de aproape 100 de ani a dat
fiecăruia un cuvânt de îmbărbătare, o povață în clipe grele. A fost un exemplu
pentru felul în care și-a gospodărit casa și pământul. A încreștinat generații
întregi. Se duce la Domnul c cugetul curat, împăcat sufletește pentru că și-a
dus la bun sfârșit misiunea pe acest pământ.
Părintele Iulian Negoiță, care l-a cunoscut
îndeaproape în vremea cât a slujit la Beceni, a apreciat astfel viața și
personalitatea Părintelui Nicolae Diamandescu: Părintele era un om foarte cumpătat. Avea ordine deplină în suflet și
în activități. Era harnic și gospodar. Pentru mine a fost un model de slujitor
și am încercat să-i urmez exemplu. Drumul de acasă la Biserică îl făcea pe jos.
Îndrăgea parohia și refuza orice formă de transport care i-ar fi îngrădit
întâlnirea cu enoriașii lui. Când șoferul de autobuz îl invita să-i scurteze
drumul refuza. Era un bun cancelar și un îndrumător cald al preoților tineri.
Distincția, înțelepciunea, ținuta impecabilă și corectitudinea erau normalități
ale firii sale. Lasă în urmă amintiri frumoase și mare cinste copiilor săi
Eugenia și Lucian.
Așadar, după un secol Patriarhul Văii Slănicului
și-a luat rămas bun și a plecat în lumea veșniciei. Rămân amintirile,
mărturiile celor care l-au cunoscut și documentele care atestă o trecere
frumoasă prin lume.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu