Sfântul Apostol Andrei și românii

Biserica Sfântul Apostol Andrei din Buzău

“Andrei, cel întâi chemat, s-a dus la fratele său, Simon, și i-a zis: Am întâlnit pe Mesia…”

În fiecare an, la 30 noiembrie, cu ocazia sărbătorii închinate Apostolului Andrei, ne amintim diferite aspecte din viaţa şi activitatea Sfântului. Deși informațiile pe care le transmitem se repetă de la an la an, atunci când vorbim despre sfinți nici o repetiție nu este inutilă. Nevoia omului de astăzi de a avea modele pe care să le urmeze în drumul spre mântuire este foarte accentuată, iar pentru creștini, șirul acestor exemple pe care le constituie sfinții, nu s-a întrerupt niciodată, demostrându-se astfel că sfințenia este posibilă indiferent de timp, de loc sau de condiţii sociale.

            Trăim, în zilele de acum, într-o lume dezorientată, care de multe ori nu ştie să își aleagă calea de viețuire şi reperele esențiale. Tocmai de aceea, Biserica propune sfințenia ca unic drum de urmat, iar pe această cale nu suntem singuri, ci însoțiți de sfinți, ca modele accesibile, nouă, tuturor.

            Din multitudinea de persoane sfinte pe care ni le oferă calendarul, ne vom opri la cel pe care îl sărbătorim în ziua de 30 noiembrie, la Sfântul Apostol Andrei, la viața şi activitatea sa, precum și la rolul pe care l-a avut în creștinare strămoșilor noștri. 

            Primele informații despre Apostolul Andrei ne sunt oferite de Sfânta Scriptură. Aflăm de aici că începutul misiunii sale a avut loc a doua zi după botezul Mântuitorului. Astfel, pe când Sfântul Ioan Botezătorul stătea pe țărmul Iordanului, dimpreună cu ucenici de-ai săi, printre care se numără și cel pe care îl prăznuim astăzi, Mântuitorul trecea pe langă ei. Botezătorul, recunoscîndu-L pe Domnul, a zis: “ Iată Mielul lui Dumnezeu!” (Ioan 1, 29). Auzind cuvintele acestea, ucenicii lui Ioan, ale căror suflete erau într-o continuă căutare, au mers după Hristos-Domnul și l-au întrebat unde locuieşte, iar Iisus le-a răspuns: “ Veniți după Mine!”. Aceștia i-au urmat îndemnul și au mers după Dînsul, rămânând la El în ziua aceea. Sfântul Apostol Andrei, întorcându-se impresionat de neașteptata întâlnire, i-a spus fratelui său, Petru: “Am aflat pe Mesia, Care se tâlcuiește Hristos!” (Ioan 1, 41).

            Alegerea Sfântului Andrei ca Apostol este relatată de Sfântul Evanghelist Matei în felul următor: “ Pe când Iisus umbla pe lângă Marea Galileii, a văzut doi frați, pe Simon, care se numeşte Petru şi pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari. Şi le-a zis: Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni. Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El”(Matei 4, 18-20).

            Sfântul Apostol Andrei mai este  menţionat în Sfânta Scriptură de 12 ori. Ni se aminteşte de el cu ocazia înmulţirii pâinilor ( Ioan 6, 1-13; Matei 14, 13-22; Marcu 6, 30-45; Luca 9, 10-17). Apostolul cu cel mai îndelungat stagiu de ucenicie, Sfântul Andrei este amintit și cu ocazia învierii lui Lazăr.

            Deși nu avem în textele scripturistice mențiuni directe despre activitatea sa misionară, Sfântul Andrei a fost permanent împreună cu ceilalți Apostoli, a suferit cu ei la prinderea, judecarea şi moartea Celui în Care Îl văzuse pe Mesia. Și-a transformat întristarea în bucurie în momentul Învierii, dând mărturie tuturor despe această realitate. A așteptat Pogorârea Duhului Sfânt și a plecat să binevestească mesajul Celui ce a fost răstignit pentru păcatele întregii omeniri.

            Prima mențiune despre locul unde a propovăduit Sfântul Apostol Andrei ne-o dă Origen. Despre același fapt vorbește și părintele istoriei bisericești, Eusebiu de Cezareea: “Când Sfinţii Apostoli şi ucenici ai Mântuitorului s-au răspândit în toată lumea, lui Toma i-a căzut la sorţi Parția, şi lui Andrei Sciția”, deci prin părțile noastre.

            Mai sunt şi alte mărturii care certifică faptul că pe pământul Dobrogei au păşit sfintele picioare ale celui întâi chemat la apostolie. Urmele trecerii sale “printre grecii şi barbarii” din aceste regiuni nu s-au păstrat numai pe pergament, ci mai ales în memoria de neşters a locurilor.

            Toate popoarele au un an de încreștinare; poporul român s-a născut creştin datorită Sfântului Apostol Andrei, a însoţitorilor şi urmaşilor săi. Lipsa mărturiilor scrise privitoare la modul în care s-a desfășurat activitatea Apostolului demonstrează succesul deplin al misiunii sale. Istoricii şi învăţaţii vremii făceau menţiuni referitoare la regiunile unde erau probleme şi abateri de la credinţă şi nu despre cele unde viaţa creştină îşi desfăşura cursul firesc. În sprijinul demonstrării statorniciei în credinţă a populaţiei din acest spaţiu daco-roman binecuvântat de Dumnezeu, fără a avea prea multe dovezi scrise, avem totuși semne destule, precum sunt celele lăsate de episcopul Bretanion sau de Sfântului Mucenic Sava de la Buzău.

            În lipsa dovezilor scrise, martoră este memoria anonimă, după cum am mai menţionat, care a înregistrat trecerea Apostolului prin ţinutul dintre Dunăre şi Mare şi a  transmis-o peste veacuri. Astfel, anumite toponimice dobrogene şi colinde amintesc despre misiunea Sfântului Apostol Andrei.

            Exista  peştera Sfântului Apostol Andrei și pârâul cu acelaşi nume. Colindele amintescde propovăduirea pe pământ românesc a Sfântului, numele său fiind legat în tradiţia populară de cele ale lui Traian şi Decebal. 
De asemnea, trecerea Sfântului Andrei pe la noi este are ca mărturie și anumite practici tradiționale, meționate în diferite studii etnografice. În ziua sărbătoririi Sfântului, locuitorii Dobrogei puneau în apă ramuri de măr sau de vişin, având convingerea că, dacă vor înflori, vor purta noroc. 
      Acestea sunt numai câteva dintre mărturiile populare ce dau peste veacuri semn despre trecerea Sfântului Andrei pe teritoriul Dobrogei. După terminarea misiunii de evanghelizare pe aceste meleaguri, Apostolul şi-a continuat propovăduirea, misiunea sa încheindu-se odată cu moartea martirică pe care a suferit-o. A avut smerita bucurie de a muri pentru Hristos, asemenea Lui, răstignit pe o cruce în formă de “X”. Și după trecerea la Împăratul slavei, Apostolul și-a continuat într-un alt mod activitatea misionară: la moaştele lui, care au fost depuse în diferite colţuri ale Europei, s-au închinat mii şi mii de oameni din diferite timpuri.

            Astăzi, moaştele Sfântului se află în oraşul Patras, din Grecia, iar în septembrie 1997 au fost aduse, în pelerinaj, la Iaşi, pentru a fi sărutate de cei care îi datorează încreştinarea, de români

            Efortul misionar al Sfântului Apostol Andrei a fost pe deplin răsplătit de Bunul Dumnezeu, Care a menţinut dreapta credinţă a poporului, iată, timp de două mii de ani.

            Cinstea ce este dată Sfântului de către români - care se pot mândri că datorită lui au un creştinism apostolic -, este mare. Se observă atât din multitudinea lăcaşurilor de cult ce îl au ca ocrotitor, cât şi  de numărul mare de credincioşi ce poartă numele acestui Apostol al Domnului nostru Iisus Hristos evlavia poporului față de Sfântul Apostol Andrei.

            Să mulţumim Bunului Dumnezeu că a binecuvântat neamul nostru şi a trimis pe cel întâi chemat la misiunea apostolică să-i vestească Evanghelia.

            Să-L rugăm să păzească poporul român dreptcredincios, ţara aceasta, toate oraşele şi satele şi pe noi toţi “de boală, de foamete, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de venirea altor neamuri şi de războiul cel dintre noi” , acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

                                                                                             Paul Iulius Negoiță