Biserica şi Statul sunt două instituţii fundamentale, care
s-au întâlnit în apele tulburi ale istoriei.
Când vorbim despre Biserică, în domeniul ştiinţelor
sociale, se înţelege că ne gândim la aspectul ei de societate văzută, şi nu la
aspectul ei haric, care nu intră în domeniul relaţiei cu Statul.
Din acest punct de vedere, Biserica este: ,,o
organizaţie social-religioasă”, adică ,,o formă de societate la baza
căreia stă ca element determinant credinţa religioasă creştină, care îi uneşte
şi îi leagă pe toţi aceia care o împărtăşesc”. Prin Biserică,
înţelegem, deci, ,,realitatea pe care o numim astfel în forma devenirii ei
istorice, adică aşa cum a fost şi este ea ca societate asemănătoare cu
celelalte, dar fiind un element specific, în credinţa religioasă creştină”
[1].
Ca o realitate în cadrul vieţii de Stat, Biserica mai este
numită şi cult, cuvânt care traduce în limbajul juridic al dreptului public
tocmai aspectul social al Bisericii.
În conţinutul noţiunii de cult intră ca elemente componente
următoarele: o mărturisire de credinţă, un ceremonial religios adecvat, o
organizare social-juridică corespunzătoare credinţei religioase şi
exteriorizării ei ceremoniale, un scop religios şi mijloacele corespunzătoare
acestui scop.
Din analiza acestor elemente, se vede clar că nici o
organizaţie religioasă nu se confundă şi nu se poate confunda cu organizaţia
politică a Statului, că între acestea două există deosebiri de natură, de scop
şi de mijloace, aceste deosebiri făcându-le să aibă alte preocupări şi să se
mişte într-un domeniu aparte.
Apariţia Bisericii în istorie s-a produs într-o vreme când
Statul exista deja. Biserica a apărut, deci, în cadrul Statului, dar nu din
iniţiativa acestuia.
Din cele arătate până aici, se vede îndeajuns de limpede că
,,Biserica este o organizaţie social-religioasă deosebită de a Statului,
căci ea nu este o creaţie a Bisericii, fiindcă ea nu are preocupările Statului,
nu se confundă cu acesta, după cum nu se confundă cu nici o altă formă de
organizare socială şi cu nici o instituţie din cadrul aparatului de stat şi
nici cu vreo altă formă de organizare para-statală, sau cu oricare alta, oricât
de importantă ar fi aceasta” [2].
Statul se deosebeşte esenţial de Biserică; el reprezintă ,,o
organizaţie politică prin excelenţă” [3] , în cadrul căreia, la un moment
dat, a apărut Biserica.
Anumite reglementări ale Statului au vizat, în mod direct
sau indirect, viaţa Bisericii. Asemenea reglementări se găsesc şi în actele
normative apărute după 1 ianuarie 1990, iar scopul acestui referat este de a
informa asupra lor.
Modalitatea expunerii va fi diversificată, datorită
volumului mare de informaţii. Astfel, anumite acte vor fi prezentate cu mici
comentarii. Celelalte vor fi doar enunţate, urmând ca, pentru mai multe
informaţii, să fie consultat Sectorul canonico-juridic al Episcopiei Buzăului
şi Vrancei. Prezentarea va fi făcută în ordinea apariţiei actelor normative,
dar şi în funcţie de tipul actului [4] .
Cunoaşterea existenţei şi conţinutului acestor norme
juridice este anunţat astfel: ,,Nemo censetur legem ignorare” [5], ceea
ce înseamnă că nimeni nu poate să invoce faptul că nu a cunoscut legea.
Activitatea preotului este una foarte complexă, iar sarcina
sa de administrator al parohiei [6] trebuie desfăşurată în condiţii de
legalitate.
1.
Constituţia României
În expunerea de faţă, vom porni de la Constituţia României
[7], fundamentul legislativ al întregului sistem, pe baza căruia se emit
celelalte acte normative, şi fără respectarea căreia nici o lege nu poate intra
în vigoare.
Art. 29, pct. 1, 2, 3 şi 5 consacră libertatea
credinţelor religioase, libertatea conştiinţei şi a posibilităţii de organizare
şi funcţionare a cultelor, potrivit statutelor proprii. De asemenea, este
consacrat ,, principiul autonomiei bisericeşti”.
Aceste principii au o valoare recunoscută pe plan
internaţional, fiind recomandate prin Declaraţia universală a drepturilor
omului [8], însă sunt exprimate în termeni foarte generali. Inexistenţa
unei Legi a cultelor a făcut
aceste principii inutilizabile, ele dând naştere la un număr de drepturi, fără
a specifica şi obligaţiile ce le corespund. Acesta a dus la un prozelitism
agresiv din partea ,,noilor veniţi”, care au profitat de împrejurările create
după evenimentele din decembrie 1989. Biserica Ortodoxă Română apare
descoperită în faţa acestei realităţi, neavând posibilitatea de a se apăra
împotriva unei adevărate invazii a sectelor, pentru că orice acţiune a sa este
catalogată ca fiind împotriva drepturilor omului.
Concluzia ce se poate trage de aici este că, fără o Lege a cultelor, aceste principii
democratice nu se vor putea aplica corect.
2.
Decrete-legi
Decret-lege nr. 126/1990 –
privind unele măsuri referitoare la Biserica Română Unită cu Roma [9]
Art. 3 stabileşte situaţia juridică a locaşurilor de cult
şi a caselor parohiale, foste proprietăţi greco-catolice, care nu pot fi
revendicate [10] decât prin Comisia de dialog a celor două culte religioase.
Prevederile acestui articol au fost încălcate în câteva
cazuri, încercându-se rezolvarea chestiunii prin introducerea unor acţiuni
revendicative la instanţele civile (ex. Catedrala din municipiul Cluj-Napoca).
Deşi acţiunea de revendicare a bunurilor imobile este
imprescriptibilă, raporturile patrimoniale în cazul în speţă sunt sub
incidenţa Legilor 31 si 32/1954, privind persoanele juridice şi dizolvarea
acestora [11].
Decretul 358/1948, pentru stabilirea situaţiei fostului
cult greco-catolic dispune următoarelor: ,,În urma revenirii comunităţilor
locale ale cultului greco-catolic în cultul ortodox român, unităţile
administrative centrale, instituţiile şi organizaţiile fostului cult
greco-catolic (protopopiate, eparhii, mitropolie, instituţii) încetează de a
mai exista. Toate bunurile mobile şi imobile trec în proprietatea Statului cu
excepţia expresă a averii fostelor parohii” [12] .
După încercările nereuşite ale uniţilor de a-şi rezolva
problema folosind puterea politică prin proiectul de lege ,, Boilă” [13] , sau
prin încercarea legislativă a lui Ioan Moisin [14], care a propus modificarea
legii de care ne ocupăm, astăzi, funcţionează o comisie paritară de dialog care
analizează situaţiile, de la caz la caz, renunţând la invocarea principiului ,,
restitutio in integrum” [15].
Dacă Legea cultelor ar fi fost votată, lucrurile s-ar fi
rezolvat în mod firesc şi echitabil, fără ca actul să fie retroactiv. Art. 57
din proiectul ce a fost propus Parlamentului prevede următoarele: ,,În cazul
în care majoritatea sau toţi credincioşii unui cult religios trec la un alt
cult religios, patrimoniul uniăţilor locale de cult trece în proprietatea
cultului religios adoptat. Dacă numărul credincioşilor care trec la un alt cult
religios este mai mic de jumătate plus unul, patrimoniul rămâne în proprietatea
cultului părăsit, iar credincioşii care au plecat vor fi despăgubiţi în cotă
parte”.
3.
Legi [16]
Legea nr. 18/1991 – privind fondul funciar [17]
În baza acestei legi s-a reconstituit, în parte, dreptul de
proprietate al unităţilor de cult, iar astăzi, parohiile ce deţin pământ (până
la 5 ha) îl stăpânesc ca efect al acestei legi.
Reparaţia era necesară, deoarece, în anul 1848, Biserica a
fost deposedată de peste 50.000 ha teren arabil [18].
Actul normativ a fost modificat şi completat prin Legea nr. 169/1997 şi respectiv, prin Legea nr. 1/2000 care a fost publicată
în Monitorul Oficial, nr. 8, din 12 ianuarie 2000.
Legea nr. 1/2000 foloseşte noţiunile de retrocedare, reconstituire şi
revendicare. Art. 23 din lege se
referă la dreptul organelor reprezentative ale unităţilor de cult, la
redobândirea şi reconstituirea suprafeţelor de teren agricol în următoarele
suprafeţe:
-până la 200 ha, Centrul patriarhal;
-până la 100 ha, Centrele eparhiale;
-până la 50 ha, protoieriile;
-până la 50 ha, mânăstirile şi schiturile;
-până la 10 ha, parohiile şi filiile.
Legea prevede şi retrocedarea suprafeţelor de pădure, până
la 30 de hectare.
Actualmente, aplicarea legii este blocată.
Legea nr. 82/1991 – Legea
contabilităţii [19]
Contabilitatea este un instrument principal de cunoaştere,
de gestiune şi de control al patrimoniului şi al rezultatelor obţinute,
trebuind să asigure înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea unora
dintre date, pentru a furniza informaţii necesare bugetului, execuţiei
bugetare, spre a putea fi întocmite balanţele financiare.
Unităţile bisericeşti au obligaţia legată să coreleze
activitatea lor fiscală şi bugetară cu prevederile legale în vigoare.
Aceasta nu înseamnă, însă, schimbarea sistemului contabil,
asemănător celui folosit de persoanele fizice autorizate, care avantajează,
prin simplitatea sa, parohiile, care, în marea lor majoritate, nu-şi pot
permite să angajeze un contabil, cu carte de muncă sau pe bază de contract de
colaborare.
Controlul financiar al Statului nu poate avea în vedere, la
parohii, decât modul în care s-au calculat şi s-au vărsat
impozitele datorate acestuia.
La nivel de centru eparhial, se depune bilanţ contabil la
Administraţia Financiară.
Legea nr. 6/1992 – privind concediul de odihnă şi alte concedii acordate
salariaţilor [20]
Personalul bisericesc are dreptul la un concediu anual de minim 18 zile cu
respectarea cerinţelor specifice. De asemenea, mai poate beneficia şi de alte
concedii (de studiu, medical).
În ceea ce priveşte concediul paternal, deşi din punct de vedere legal este
posibil, din punct de vedere canonic nu poate fi acceptat [21].
Legea nr. 103/1992 – privind dreptul
exclusiv al cultelor religioase pentru producerea obiectelor de cult [22]
Legea este deseori încălcată, datorită sancţiunilor aproape formale, a
coruptibilităţii organelor de control sau al încadrării acestor obiecte în
categoria obiectelor de artizanat, a bijuteriilor sau a celor de ceremonial
(ex. firmele care comercializează lumânări justifică acest lucru prin faptul că
produsele în cauză sunt lumânări de ceremonie).
Există o Circulară a Episcopiei Buzăului şi Vrancei [23] care îi îndatorează pe
preoţi să informeze protoieriile asupra existenţei unor încălcări ale acestei
legi.
Legea nr. 52/1993 – privind integrarea
sistemului de asigurări sociale al personalului Bisericii Ortodoxe Române în
sistemul asigurărilor sociale de Stat [24]
Acest act normativ abrogă H.G. nr 607/1992, privind sistemul de asigurări
sociale şi pensii al Bisericii Ortodoxe Române, care a fost preluat de Stat. Art. 1 al actului afirmă că fondurile
Casei de Pensii a Bisericii se varsă în contul Ministerului Muncii şi
Protecţiei Sociale.
Sumele datorate sistemelor de asigurări sociale sunt oprite
pe ştatele de salarii, la nivel de instituţie bisericească, în funcţie de
cuantumul stabilit de ultimele reglementări in vigoare. Unităţile plătesc, de
asemenea, şi sumele datorate, la nivel de instituţie, pentru angajaţii lor.
Personalul bisericesc are dreptul la pensie de vârstă şi la
pensie în caz de incapacitate totală sau parţială de muncă.
Această lege nu justifică, însă, inexistenţa unei Case de
ajutor a preoţilor.
Legea nr. 16/1994 – Legea
arendării [25]
Potrivit prevederilor acestei legi, unităţile bisericeşti
pot arenda suprafeţe de teren agricol.
Despre contractul de arendă, cele mai importante lucruri ce
trebuie reţinute sunt cele privitoare la obligaţiile părţilor (proprietarul se
obligă să pună la dispoziţie bunul la termenul stabilit şi să-l garanteze de
evicţiune, iar arendaşul se poate folosii de bunul în cauză ca de un bun
proprietar, trebuie să-şi îndeplinească toate obligaţiile şi să plătească
arenda) şi la suportarea riscurilor (riscul pierderii recoltei aparţine ambelor
părţi, proporţional cu eventualele benefici; riscul pierderii bunului aparţine
numai proprietarului) [26] .
Contractul de arendă se poate încheia numai după
consultarea în prealabil a Consiliului Parohial.
Legea nr. 27/1994 – privind
taxele şi impozitele locale [27]
Cap. V, art. 27, pct. 2, al. 2, se referă la scutirea locaşului de cult de plata taxelor
pentru eliberarea autorizaţiei de construcţie, inclusiv pentru construcţiile
anexe.
Acest beneficiu al legii înlesneşte efectuare de
construcţii, scutind unităţile de cult de plata unor sume importante.
Tot la scutiri se referă şi Anexa nr. 2, pct. 2, 3 şi 4. Conform acestor articole, clădirile
monument-istoric, locaşurile de cult şi construcţiile şi amenajările funerare
din cimitire vor fi scutite de impozitul pe clădiri.
Legea nr. 33/1994 – privind
sponsorizarea [28]
În principiu, această lege dă dreptul unităţilor de cult
care au de realizat lucrări de investiţii (art. 4), să încheie contracte de sponsorizare. Legea funcţionează
foarte greu, datorită faptului că nu îi avantajează pe eventualii sponsori
(suma este deductibilă în proporţie de 5%, după ce a variat între 2% şi 10%),
din cauza Statului, care se teme că va pierde sume importante la buget.
Altă imperfecţiune a legii este aceea că nu pune pe picior
de egalitate toate activităţile din viaţa socială (ex. sportul se bucură de
anumite privilegii).
Biserica poate beneficia cu dificultate de această lege şi
datorită faptului că majoritatea sponsorilor caută promovarea propriei imagini.
Prin intermediul Bisericii, acest lucru se poate realiza mai greu sau deloc. De
aceea, anumite articole ale acestei legi ar trebui rediscutate.
Noi trebuie să încercăm a schimba mentalitatea celor ce fac
un act de binefacere numai cu scopul de a obţine o echivalenţă tot materială.
Legea nr. 10/1995 – privind
calitatea în construcţii [29]
Se referă la condiţiile de calitate ce trebuie să le
îndeplinească o construcţie şi la documentaţiile ce trebuie întocmite.
Bisericile, fiind instituţii publice de drept privat, se
supun condiţiilor impuse de prezenta lege. Art. 25, al. ,,a”, impune un lucru esenţial, şi anume: ,,
efectuarea la timp a lucrărilor de întreţinere şi de reparaţii care revin
proprietarului, prevăzute, conform normelor legale, în cartea tehnică a construcţiei
şi rezultate din activitatea de urmările a comportării în timp a
construcţiilor”.
Există şi un regulament, emis de Secretariatul de Stat
pentru Culte, privitor la organizarea şi funcţionarea Comisiei de Avizare a
Locaşurilor de Cult.
Legea nr. 48/1995 – privind
proclamarea ,,Zilei eroilor” [30]
Art. 1 al legii are următorul conţinut: ,, Se proclamă Ziua
Eroilor, sărbătoare naţională a poporului român, cea de-a patruzecea zi de la
Sfintele Paşti – ziua Înălţării Domnului Iisus Hristos - ,potrivit tradiţiei
româneşti”.
Festivităţile destinate Zilei Eroilor trebuie să fie
precedate de ritualul religios din biserici şi de cel oficiat la cimitire.
Legea nr. 84/1995 – Legea
Învăţământului [31]
Conform acestei legi, îşi desfăşoară activitatea
Seminariile şi Facultăţile de Teologie Ortodoxă şi se predă Religia în şcolile
de stat.
Problema şcolilor confesionale este lăsată pe seama Legii
cultelor [32].
Legea nr. 112/1995, pentru
reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţie pentru locuit,
trecute în proprietatea Statului
Legea a produs efecte foarte puţine, iar numărul clădirilor
retrocedate de Stat este foarte mic [33].
Legea nr. 7/1996 – Legea
cadastrului şi a publicităţii imobiliare [34]
Legea generalizează sistemul de publicitate imobiliară,
renunţându-se la sistemul de transcripţiuni şi inscripţiuni.
Cadastrul general se organizează la nivelul comunei,
oraşului, municipiului, judeţului şi la nivelul ţării [35] .
Proprietăţile bisericeşti sunt supuse prevederilor acestei
legi, deci, sunt supuse înregistrării cadastrale şi publicităţii imobiliare.
Legea nr. 8/1996 – privind
dreptul de autor şi drepturile conexe [36]
Legea mai sus enunţată protejează şi operele din domeniul
religios ce au un caracter literar şi artistic.
Dreptul de autor este un drept ce se exercită atât asupra
creaţiilor integrale, cât şi asupra părţilor originale dintr-o creaţie.
Legea este aplicabilă atât în cazul operelor comune, cât şi
al celor colective.
Nici o lucrare nu poate fi publicată fără acordul autorului
sau al editurii care deţine acest drept (atunci când o editură cumpără dreptul
de autor, autorului îi rămâne, totuşi, posibilitatea să modifice conţinutul
lucrării sau chiar să o retragă după piaţă, plătind daunele provocate), decât
din motive ştiinţifice, în mod fragmentar şi cu indicarea locului citării.
Legea îşi găseşte aplicarea şi în cazul picturilor şi al
sculpturilor, chiar dacă sunt realizate după norme prestabilite.
Actul normativ are efecte şi în legătură cu modul de
impozitare a veniturilor ce se realizează în baza dreptului de autor.
Legea nr. 18/1996 – privind paza
obiectivelor, bunurilor şi valorilor [37]
Bunurile şi obiectivele bisericeşti nu se bucură de o
protecţie specială, fiind protejate de organele specializate pe raza cărora se
află.
Legea nr. 75/1996 – privind
stabilirea zilelor de sărbători legale nelucrătoare
Aceste legi se supun şi angajaţilor Centrelor eparhiale, cu
condiţia ca aceştia să-şi îndeplinească sarcinile de serviciu.
Legea nr. 114/1996 - Legea
locuinţei [38]
Prin aceasta se defineşte şi ceea ce se înţelege prin
locuinţa de serviciu (art. 54, al. 2).
Casele parohiale au caracterul unor locuinţe de serviciu,
sau de intervenţie – aşa cum le denumeşte noua lege. Actul normativ este în
concordanţă cu statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii
Ortodoxe Române [39] .
Conform acestei legi, locuinţa de intervenţie se ocupa
numai în baza contractului de muncă şi luându-se în consideraţie funcţia
îndeplinită de persoana încadrată în muncă. Locuinţa de intervenţie nu poate fi
vândută ocupantului (art. 54, al. 3) .
Încetarea contractului de muncă, atrage după sine, în toate
cazurile, încetarea contractului de locuinţă [40].
Legea nr. 154/1998 – privind
sistemul de stabilire a salariilor de bază în sistemul bugetar şi a
indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică [41]
Anexele II/2, V, VII/2, VII/3,
VIII/1, VIII/2, IX şi IX/2 au fost aplicate în
Administraţia Patriarhală, precum şi în celelalte unităţi din Biserica Ortodoxă
Română.
Legea nr. 124/27 iulie 1999 – privind sprijinul Statului pentru salarizarea
clerului [42]
Anexele 1A, 1B şi 2 au fost aplicate în Administraţia
Patriarhală şi în celelalte unităţi din Biserica Ortodoxă Română.
Legea face o remarcă interesantă, prin faptul că specifică
posibilitatea reactualizării sumelor date de Stat în mod anual, cu ocazia
elaborării bugetului.
Sumele sunt date sub forme de contribuţii şi bugete. Deşi
sumele sunt insuficiente, ajung, totuşi, în timp util.
În cazul legii mai apar, ca diferenţieri ale clerului
bugetar, următoarele denumiri: ,,debutant”, ,,definitiv”, ,,gradul II” şi
,,gradul I”. Fiecare dintre aceşti termeni au prevăzuţi coeficienţii valorici
ce trebuie aplicaţi.
Legea nr. 19/17 martie 2000 –
privind sistemul public de pensii şi ale drepturi de asigurări sociale [43]
Aceasta este noua lege a pensiilor. Ea se aplică începând
cu data de 01.03.2001, Legea 3/1997 fiind abrogată în mod expres.
Noua lege modifică cuantumul asigurărilor sociale,
cumulându-le şi transferând un procent mai mare din datoriile de pe seama
angajatorului, în contul angajatului.
S-a modificat, de asemenea, vârsta de pensionare (60 de ani
femeile şi 65 bărbaţii), precum şi modul de calcul al pensiilor. Atingerea
vârstei standard se va realiza în termen de 13 ani.
Stagiul minim de cotizare pentru dreptul la pensie este de
15 ani, iar stagiul complet este de 35 de ani bărbaţii şi 35 de ani femeile.
Pentru pensie anticipată, stagiul de cotizare trebuie să
fie de minim 10 ani şi poate fi solicitată cu maxim 5 ani înainte de împlinirea
vârstei legale.
La pensia de urmaş au dreptul copiii (până la vârsta de 16
ani sau până la 26 de ani, în cazul continuării studiilor) şi soţul
supravieţuitor (după o convieţuire de minimum 15 ani).
Legea nr. 182/2000 – privind
protejarea patrimoniului cultural-naţional mobil [44]
Legea se referă, în mod expres, la bunurile mobile,
provenite din dezmembrarea monumentelor istorice şi a bunurilor cu semnificaţie
religioasă [45].
Autorităţile competente au obligaţia de a cere, conform
normelor internaţionale, redobândirea bunurilor naţionale exportate ilegal,
sustrase sau deţinute fără temei legali în diverse colţuri ale lumii (Rusia,
Vatican etc.) .
Ordonanţe ale Guvernului (O.G.)
O.G. nr. 27/1992 – privind unele
măsuri pentru protecţia patrimoniului cultural naţional [46]
O.G. nr. 68/1994 – prind
protejarea patrimoniului cultural-naţional [47]
O.G. nr. 70/1994 – privind
impozitul pe profit [48]
Unităţile bisericeşti nu plătesc impozitul pe profitul ce-l
obţin din comercializarea obiectelor de cult, din editarea cărţilor bisericeşti
şi din alte activităţi specifice.
O.G. nr. 65/1997 – privind
regimul paşapoartelor în România [49]
Se aplică şi personalului Bisericii Ortodoxe Române.
O.G. nr. 112/1998 – privind
restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor (organizaţii,
culte religioase) şi minorităţilor culturale din România [50]
Ordonanţa mai sus amintită a produs numeroase discuţii,
datorită faptului că multe instituţii publice, mai ales şcoli, îşi desfăşoară
activitatea în aceste imobile [51].
O.G. nr. 72/2000 – privind
stabilirea unor forme de sprijin financiar pentru unităţile de cult cu venituri
mici sau fără venituri [52]
Prin acest act, se face referire tot la ajutorul financiar
oferit Stat, motivaţi de existenţa unui număr important de parohii sărace.
O.G. nr. 73/1999 – privind
impozitul pe venit [53]
Dispoziţiile ordonanţei se referă şi la personalul
bisericesc.
Astfel, unităţile unde angajatul este încadrat ca titular depun pentru acesta Fişa 1.
Unităţile unde angajaţii lucrează ca suplinitori sau sunt
încadraţi la plata cu ora depun pentru acesta Fişa 2.
Ordonanţa mai prevede obligaţia depuneri unei declaraţii pe venitul global, declaraţie
ce trebuie să conţină veniturile obţinute din alte surse decât cele salariale.
O.G. nr. 26/2000, cu privire la
asociaţii şi fundaţii [54]
Prin prezenta ordonanţă este înlocuită Legea 21/1924, în
baza căreia au fost înfiinţate şi funcţionează fundaţiile ce există până în
momentul de faţă.
Ordonanţa fixează cadrul general de înfiinţare şi de
funcţionare a asociaţilor şi fundaţiilor. Reglementările ei se aplică şi
fundaţiilor şi asociaţiilor ce funcţionează sub clădirea Bisericii Ortodoxe
Române. Acestea nu pot funcţiona decât cu binecuvântarea Chiriarhului locului.
O.G. nr. 106/2000 – privind
organizarea clerului militar [55]
Clerul militar funcţionează în urma Protocolului încheiat
de Patriarhia Română cu diferite instituţii militarizate.
Preoţii militari încă trec printr-o perioadă de provizorat,
statutul lor şi drepturile de care trebuie să se bucure fiind încă neaplicate
în totalitate (preoţii sunt asimilaţi corpului ofiţerilor, după cum urmează:
preot de garnizoană categoria I şi asistent – maior; preot de garnizoană
categoria a II-a – locotenent-colonel; preot de garnizoană categoria a III-a şi
din municipiul Bucureşti – colonel).
Clerul militar se instituie în M. Ap. N., M.I., S.R.I.,
S.I.E., S.P.P., Serviciul de Telecomunicaţii speciale şi Ministerul Justiţiei
(Direcţia Penitenciarelor).
Condiţiile cerute candidaţilor sunt: cetăţenie română,
recomandarea de la cultul legal constituit, licenţiat în Teologie Pastorală şi
doi ani de activitate bisericească (cel puţin).
Ordonanţe de urgenţă (O.U.G.)
O.U.G. nr. 44/1997 – privind
suspendarea impozitului pe venitul agricol.
O.U.G. nr. 40/1999 – privind
protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţie de
locuit.
O.U.G. nr. 17/2000 – privind
sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din
sectorul bugetar
Ordonanţa se aplică şi personalului bisericesc.
O.U.G. nr. 94/2000 – privind
retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor
Ordonanţa este în analiza Parlamentului României. S-a
propus modificarea Art. 4, al. 1, care
limitează la 10 numărul maxim de imobile ce pot fi supuse retrocedării, în
sensul ca acest număr să fie nelimitat.
Hotărâri ale Guvernului (H.G.)
H.G. nr. 85/1991 – privind
stabilirea tarifelor de bază lunare, pe metru pătrat, la chiriile pentru
spaţiile cu altă destinaţie din fondul locativ de Stat, precum şi la spaţiile
comerciale, spaţiile administrative, sedii, organisme şi organizaţii [56]
În situaţii similare, pot fi aplicate prevederile legii şi
în unităţile Bisericii Ortodoxe Române.
H.G. nr. 38/1999 – privind
amplasarea Catedralei Patriarhale [57]
H.G. nr. 116/1999 – privind
aprobarea ,,Normelor metodologice” pentru aplicarea O.G. nr. 73/1999, privind
impozitul pe venitul global
Oronanţa a făcut obiectul unei ample campanii de informare.
Pentru lămuriri corespunzătoare, recomandabilă este lucrarea: Ghidul pentru
impozitul pe venitul global [58].
Venitul anual global impozabil reprezintă suma veniturilor
nete, realizate din activităţi independente, din salarii sau din cedarea
folosinţei bunurilor.
Din aceste sume se fac deduceri anuale suplimentare (art. 12), şi deduceri pentru copiii
şi soţia aflaţi în întreţinere (art. 3,
lit. ,,a”, ,,b”).
Nu sunt impozabile indemnizaţiile, ajutoarele şi alte forme
de sprijin cu destinaţie specială acordate din bugetul de Stat, sumele primite
cu titlu de moştenire şi donaţie (aici pot fi încadrate celelalte benefici de
care se bucură clericii), veniturile din agricultură şi silvicultură.
H.G. nr. 1070/1999 – privind
aprobarea ,,Normelor metodologice” pentru aplicarea Legii nr. 142/1999 –
privind sprijinul Statului pentru salarizarea clerului.
H.G. nr. 28/2000 – privind
organizarea şi funcţionarea Ministerului Culturii şi Cultelor [59]
Ministerul denumit al Culturii şi Cultelor are un
Secretariat de Stat pentru Culte.
Se produc modificări structurale şi în cadrul Direcţiei
judeţene de cultură. Aceste modificări sunt motivate prin procesul de
descentralizare ce-l impune Legea administraţiei publice locale [60]. Acest
proces duce la o deplasare a accentului de la relaţia Biserică-Stat la relaţia
Biserică-comunitate.
H.G. nr. 231/2001, pentru
stabilirea salariului minim brut pe ţară
Actul normativ stabileşte salariul minim brut pe ţară la
1.400.000 lei. Hotărârea are valabilitate în perioada 1 martie 2001 – 1 martie
2002. H.G. nr. 1166/2000, care stabilea salariul minim brut pe ţară la
1.000.000 lei, se abrogă.
Consecinţele acestei Hotărâri sunt importante, deoarece
numai pot exista salarii sub limita stabilită
Concluzii
Enumerarea acestor acte normative scoate în evidenţă un
anumit specific al raportului Bisericii cu Statul, raport influenţat de
condiţiile vieţii actuale.
Prin receptarea acestor legi, Biserica împărtăşeşte,
împreună cu Statul, soarta vieţii sociale, încadrându-se în orânduirea
social-politică şi lucrând în condiţiile veacului actual, fără a renunţa la
specificul ei, rămânând, ca origine, ca rost şi obiceiuri, identică doar cu
sine însăşi.
Legislaţia statului privitoare la Biserică este compusă din
două tipuri de norme: pe de o parte, sunt norme cu caracter general, ce se
referă în mod indirect la Biserică, pe de altă parte, există norme care se
referă direct la aceasta.
Legile sunt de multe ori pline de incoerenţă şi lipsite de
eficienţă, scoţând la iveală un Stat incapabil să aplice propriile măsuri
legislative.
Legislaţia română actuală scuteşte Biserica de anumite taxe
şi impozite, şi nu de puţine ori a acordat sprijin la ridicarea unor locaşuri
de cult [61], însă nu o ajută să-şi redobândească, în mod satisfăcător, dreptul
de proprietate asupra bunurilor ce le-a deţinut.
Sistemul legislativ actual se mai caracterizează prin
absenţa unei Legi a cultelor ce
ar trebuii să fie constituţia întregii vieţi religioase din România.
Cunoaşterea actelor normative ce fac referire la cultele
religioase, promulgate începând cu 1 ianuarie 1990 uşurează munca în administraţia
parohială şi dă siguranţă preotului paroh că tot ce întreprinde este legal,
deoarece legile de Stat sunt izvoare fundamentale ale Dreptului bisericesc
[62].
NOTE BIBLIOGRAFICE :
[1] I. Stan, Relaţiile dintre Biserică şi Stat, în
,,Ortodoxia”, an. IV (1952), nr. 3-4, p. 356
[2] Ibidem
[3] Pentru a vedea cum este definit Statul, vezi: A.
Popescu, Teoria Dreptului, Editura ,,România de mâine”, Bucureşti, 1998, pp.
127-160; V. Iliescu, Statul – utopie şi realitate, Editura ,,Dacia”, Cluj-Napoca,
1998
[4] Sistemul legislaţiei este ansamblul tuturor actelor
normative structurale după diferite criterii. Structurate pe verticală sunt:
Constituţia, legile, decretele, hotărârile şi ordonanţele Guvernului, ordinele
miniştrilor, hotărârile consiliilor judeţene şi locale, dispoziţiile primarilor
etc., iar pe orizontale sunt structurare în funcţie de autoritatea care le
emite. Parlamentul adoptă legi constituţionale, legi organice şi legi ordinale.
Guvernul emite legi şi ordonanţe etc. Comparând sistemul dreptului cu sistemul
legislaţiei, nu se poate vorbi de o suprapunere, dar se pot constata anumite
asemănări şi corelări. De exemplu, Codul civil reglementează instituţii
juridice ce fac obiectul ramurii dreptului civil, dar nu poate fi concepută o
egalitate mecanica a dreptului civil cu codului civil. Vezi : A. Popescu,
Teoria Dreptului, Editura ,,România de mâine”, Bucureşti, 1998, p. 171
[5] C. Bulai, Drept penal, pp. 271-272; G. Antoniu, revista
de drept penal, an. I (1994), pp. 13-23; C. Mitrache, Drept penal român,
Editura ,,Şansa”, Bucureşti 1997, p. 125
[6] Despre rolul de administrator al preotului în parohie,
vezi: I. Ivan, Bunurile bisericeşti în primele 6 secole (teză de doctorat),
Bucureşti, 1937
[7] Despre Constituţie şi principiile ei, vezi: Gh. Uglean,
Curs de drept constituţional şi instituţii politice, Editura ,,Proiema”, Baia
Mare, 1996; C. Ionescu, Drept constituţional şi instituţii politice, Editura
,,Lumina Lex”, Bucureşti, 1997. Despre istoria constituţională a României,
vezi: E. Focşneanu, istoria constituţională a României (1859-1991), Editura
,,Humanitas”, Bucureşti , 1998; P. Constantinescu-Iaşi, reforma Constituţiei.
Constatări istorico-juridice, Bârlad, 1923; I. Muraru, Constituţiile României,
Bucureşti, 1980
[8] Vezi: Declaraţia universală a drepturilor omului, art.
18 şi 19
[9] M.O., nr. 54/24 aprilie 1990
[10] Legea a fost încălcată; vezi: Decizia 23/27 aprilie
1993
[11] Vezi: Gh. Beleiu, Drept civil, Editura ,,Şansa”,
Bucureşti, 1993
[12] Pentru lămurirea problemei, vezi: I. N. Floca, Aspecte
ale relaţiei Bisericii Ortodoxe Române cu grupul de episcopi şi ordinari care
ridică pretenţii şi revendicări patrimoniale, în ,,B.O.R.”, an. CVII (1990),
nr. 1-2, pp. 52-63
[13] Vezi: M. Boilă, Din nou în Agora după jumătate de
veac, Editura ,,Dacia”, 1999; Redacţia, Legea Boilă, Scânteia care poate
aprinde şi amplifica conflictul, în ,,Glasul Adevărului”, an. VIII (1997),
nr. 80-82, pp. 34-40
[14] Vezi: Pr. Costică Panaite, Greco-catolicii, din nou în
atac!, în ,, Glasul Adevărului”, an. IX (1998), nr. 86-88, pp. 54-59
[15] Principiul mai sus amintit constă în punerea părţilor
în situaţia anterioară, lucru imposibil şi nefiresc în aceasta speţă. Date cu
privire la patrimoniul Bisericii Greco-Catolice, vezi în: ,,Transilvania
Jurnal”, 3 august, 1998, p. 3; Cotidianul, 21 octombrie 1998, p. 2
[16] Despre lege ca noţiune juridică, vezi: A.
Popescu, Teoria dreptului, Editura ,,România de mâine”, Bucureşti, 1998 şi N.
Popa, Teoria generală a dreptului, Editura Universităţii Bucureşti, 1992
[17] M.O.,nr. 37/20februarie 1991. Despre modul de aplicare
a acestei legi, vezi: A. Popescu, D. Cornoiu, Drept funciar, Editura ,,România
de mâine”, Bucureşti, 1999
[18] Vezi: datele publicate sub titlul: Pământul clerului.
70.000 de ha pentru Biserica Ortodoxă, în ,,Curentul” 18 august 1998, nr. 2
[19] M.O., nr. 265/27 dec. 1991. Despre sistemul contabil
în vigoare, vezi: Gh. Creţoiu, I. Bucur, Contabilitate, Editura ,,Actami”,
Bucureşti, 1997.
[20] M.O., nr. 16/10 februarie 1992
[21] Din interpretarea canonului 59 Ap., poate reieşi acest
lucru. Vezi: Arhid. Dr. I.N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe, Sibiu, 1993
[22] M.O., nr. 224/1 octombrie 1992
[23] Circulara nr. 2/februarie 2001
[24] M.O. nr. 157/12 iulie 1993
[25] M.O., nr. 91/7 aprilie 1994. Despre contractul de
arendă, vezi: F. Deak, Contracte speciale, Editura ,,Actami”, Bucureşti, 1997
[26] Vezi: C. Turianu, Probleme speciale de Drept civil,
Editura ,,România de mâine”, Bucureşti, 1999, pp. 184-189
[27] M.O., nr. 127/24 mai 1994 şi republicată în M.O., nr.
273/22 iulie 1998
[28] M.O., nr. 129/25 mai 1994
[29] M.O., nr. 12/24 ianuarie 1995
[30] M.O., nr. 107/31 mai 1995
[31] M.O., nr. 167/31 iulie 1995
[32] Despre această chestiune, vezi: R. Preda, Biserica în
Stat, Editura ,,Scripta”, Bucureşti, 1999, p. 66
[33] Ibidem
[34] M.O., nr. 61/26 martie 1996
[35] I. Filipescu, Dreptul civil-dreptul de proprietate şi
alte drepturi reale, Editura ,,Actami”, Bucureşti, 1998, pp. 277-292
[36] M.O., nr. 60/26 martie 1996
[37] M.O., nr. 75/11 aprilie 1996
[38] M.O., nr. 21/octombrie 1996
[39] Vezi: Revista Română de Drept, an. 1974, nr. 10
[40] Vezi: F. Deak, Contractul de închiriere a locuinţei,
Editura ,, Actami”, Bucureşti, 1997, pp. 59-60
[41] M.O., nr. 266/16 iulie 1998
[42] M.O., nr. 361/29 iulie 1999
[43] M.O., nr. 140/1 aprilie 2000
[44] M.O., nr. 530/27 octombrie 200
[45] Despre legile care au avut ca scop protejarea
patrimoniul naţional de-a lungul timpului, vezi: N. Dură, Măsuri întreprinse de
autoritea de stat privind ocrotirea patrimoniului cultural naţional, în
,,Biserica Ortodoxă Română”, an. CI (1983), nr. 7-8, pp. 542-557
[46] M.O., nr. 215/28 august 1992
[47] M.O., nr. 247/31 august 1994
[48] M.O., nr. 246/31 august 1994
[49] M.O., nr. 226/31 august 1994
[50] M.O., nr. 324/29 februarie 1998
[51] Peste 80% din cele 1586 de imobile care au aparţinut
cultelor erau integrate în reţeaua naţională de învăţământ (date preluate după
relatarea Comisiei pentru învăţământ din Camera Deputaţilor, în ,,Transilvania
Jurnal” din 20 noiembrie 1998). Vezi: Laura Ciobanu, Moment crucial, azi, în
Comisia de învăţământ a Camerei. Cultele religioase ar putea obţine 1500 de
clădiri, în ,,Cotidianul”, 21 octombrie 1998, p. 2
[52] M.O., nr. 407/9 august 2000
[53] M.O., nr. 419/31 august 1999
[54] M.O., nr. 39/31 august 2000
[55] M.O., nr. 106/31 august 2000
[56] M.O., nr. 36/20 februarie 1991
[57] M.O., nr. 31/27 ianuarie 1999
[58] Vezi, de asemenea: Gh. Ialomiţeanu, M. Holon, Ghidul
pentru impozitul pe venitul global, Editura ,,Transilvania Expres”, Braşov,
2000
[59] M.O., nr. 35/19 ianuarie 2000
[60] Legea nr. 215/2001, publicată în M.O., nr. 24/23
aprilie 2001
[61] Vezi, spre exemplificare: H.G. 121/20 februarie 1996;
H.G. 1219/22 noiembrie 1990; H.G. 1391/9 decembrie 1996 etc.
[62] Vezi: Arhid. Dr. I.N. Floca, Drept canonic ortodox,
vol. I, Editura I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1990, pp. 81-82
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu