Unul dintre obiectivele istorice de mare importanță ale Buzăului este
Biserica Greci. Situată în centrul orașului sfântul locaș nu este doar un loc
de rugăcine, ci și un loc în care pulsează istoria locurilor. În lunga sa
existență pe răbojul timpului s-au scris întâmplări și fapte care merită
menționate, deoarece ele fac parte din patrimoniul cultural și istoric al
locurilor. Materialul prezentat are ca obiectiv readucerea în memoria publica a
câtorva aspecte inedite din istoria Bisericii Neguțătorilor, referitoare la
contribuția unor personalități locale la înfrumusețarea acestui sfânt locaș.
*
Această
biserică, cunoscută înainte vreme sub denumirea de ,,Biserica Adormirii a lui
Caloian Căpitanul”, este zidită de Caloian Căpitan de Buzău[1] curând după anul 1700. În prima jumătate a
secolului al XIX-lea însă, biserica se găsea complet ruinată, probabil din
cauza deselor invazii care au fost către finele secolului al XVIII-lea şi a
evenimentelor de la începutul celui de al XIX-lea.
Pe la 1843, mai
climatul politic fiind mai calm, un descendent al ctitorului fondator, anume medelnicerul Nicolae Caloian, ţinând
cont de solicitarea enoriaşilor, încuviinţează rezidirea acestei biserici[2]. El îşi rezervă în acelaşi timp dreptul de a
fi socotit printre ctitori el şi neamul lui. Pentru aceasta el cere ca să se
formeze o epitropie care să strângă fondurile, căreia îi încredinţează şi el suma
de 32.000 lei.
Fiind nevoie ca
biserica să fie rezidită din temelie, necesitând, deci, pentru aceasta mulţi
bani, lucrarea a început abia în vara anului 1847. Dar strângerea fondurilor
mergea greu, iar evenimentul din 1848 era o piedică în plus şi au avut ca
urmare încetinirea lucrărilor. Din această cauză nu se mai prevedea
posibilitatea terminării. Dacă se presupunem şi faptul că ctitorul nu mai putea
contribui cu nimic peste ceea ce dăduse,
se poate deduce că această construcţie
se găsea într-un stadiu nu prea fericit, iar epitropia pe drept cuvânt era
îngrijorată, precum mărturiseşte într-o carte, ,,fiindcă de la începutul clădirii acestui sfânt locaş şi până acum,
vedem o mare prelungire”.
Pe atunci primar al
Buzăului – preşedinte al magistratului[3], cum se zicea atunci – era clucerul
Dumitrache Sărăţeanu, unchiul medelnicerului Nicolae Caloian. Dintre toţi membrii familiei Sărăţeanu, clucerul Dumitrache
Sărăţeanu, a fost cel mai mult animat de sentimente religioase şi cel mai
sârguitor în ridicarea de biserici şi repararea şi ajutorarea celor ce căzuseră
în ruină. Aşa s-a ridicat biserica din Albeşti şi s-a reparat biserica Porumbiţei, ctitorie
veche a familiei. Dar el nu s-a mărginit numai aici, ci a făcut donaţii şi mai
ales ajutoare băneşti şi la alte biserici. Dintre acestea, cea care a simţit
mai mult binefacerea sa fără de care,
poate, n-ar fi în bună stare în care se află şi astăzi, este biserica Greci,
numită în trecut a neguţătorilor, situată în centrul municipiului Buzău.
Deci, Dumitrache Sărățeanu era
cunoscut ca un bun creştin şi nepregetător în a ajuta sfintele biserici, ,,poporanii˝
în frunte cu epitropia, i se adresează lui în anul 1848, cu rugămintea de a
primi epitropia şi a-şi lua el singur sarcina de a duce la bun sfârşit acest
sfânt locaş: ,,noi, zice adresa, având cinste în dumneavoastră, vă rugăm şi
totodată vă poftim ca să binevoiţi a primi această epitropie ce prin a noastră rugăciune voim a
vă însărcina, încredinţaţi fiind de buna şi sufleteasca dorinţă a dumneavoastră
asupra acestui sfânt locaş”
Cererea este adresată ,,Cinstit
Domnului marelui Serdar Dimitrie Sărăţeanu˝ şi are următorul conţinut: ˝Subiscăliţii poporeni din poporul mahalaua
grecilor din acest oraş Buzău, prin aceasta facem cunoscut Dv. că după neapărată
trebuinţă ce cunoaştem că este pentru săvârşirea sfintei biserici ce se află
începută de foştii până acum în fiinţă epitropi şi fiindcă de la începutul
clădirei acestui sf. locaş şi până acum vedem o mare prelungire, noi având
cinste în Dv., vă rugăm şi totodată vă pohtim ca să bine voiţi a primi această
epitropie ce prin a noastră rugăciune voim a vă însărcina, încredinţaţi fiind
de buna şi sufleteasca dorinţă a Dv. Asupra acestui Sfânt locaş, suntem siguri
că şi veţi pune în lucru ...**şi de la foştii epitropi condica ce se află
alcătuită şi de duhovnicescul departament adeverită la margine, cum şi
contractul meşterilor ce sunt legaţi cu facerea acestei sfinte bisericii şi
potrivit acestor două acte , sunteţi pohtiţi a urma întocmai după a lor glăsuire,
cum şi cu strângerea.....din condică cei care s-au strâns până acum dupe la cei
ce sufleteşte au binevoit a dărui pentru clădirea acestei biserici, cât şi pe
la cei pe viitor vor binevoi a dărui, trecându-le şi pe acelea într´acea
condică şi a se subscri ; asemenea veţi primi şi orice alte venituri ale
Sfintei biserici , cum şi câte vor fi ...de unii şi de alţii şi cu un cuvânt
orice interes veţi cunoaşte că-i este drept al bisericii, fără a se păgubi în
cel mai mic drept al bisericii; pentru toate acestea dar, vi se dă Dv. această
carte la mână ca şi oriunde veţi cunoaşte şi împotrivire, să urmaţi acelea ce
veţi cunoaşte de cuviinţă. - 1848 Mai 15 – Preot Ceculescu, Mihai Căpitanu,
Petrov Ioani, D... Ioan, Ioani Cojocar, Costache Cojocar, Sava Diacu, Anastase
Teodoriu, Niţă Bădulescu, Nae Cojocaru.˝
. Tot
din această perioadă, din 28 iulie 1849, a existat un act de angajament al lui
Ioan - tâmplar, care a lucrat stranele. La sfârşitul lui sunt scrise chiar de
mâna clucerului Dumitrache[4], sumele ce le vărsa treptat tâmplarului,
conform angajamentului: ˝ subiscăliţii
încredinţăm printr´acest zapis precum că m´au legat a face...strănile din
biserica grecilor cât vor fi trebuincioase
care străni să le fac întocmai după forma strănilor de la Sfânta Episcopie, însă sadea iar nu
săpate şi nici strungărie; aşezate în locul lor precum trebuinţa cere,
dânduni-se lemenele şi scândurile trebuincioase şi de la August 10 să intru în
lucru cu oamenii mei şi să nu lipsească din lucru până nu voi sfârşi toate
strănile de lucru şi de aşezat; şi plata muncii mele bună învoială ce am
făcut este de fieştecare plasă:bucată
câte talere 15 şi acum am primit lei 100 iar ceilalţi după înplinirea lucrului
rânduri să am a-i primi şi pentru a mea legătură neştiind carte, am rugat pe
scriitor de mi-au iscălit numele şi eu am pus degetul ca să fie temeiu rugând şi pe cei ce au fost
de faţă de s-au iscălit ca martori de s´au iscălit de martori.
Eu Ion tâmplar
adeverez.
Serdar Dimitrie
Sărăţeanu martor
Iordache Diamandi
martor
Mihai Căpitanul
martor
Preot Mihai ot Greci
martor
Scris de mine cu zisa
subsemenaţilor, mărturia mea.
Manolache Stamboliu˝
Dumitrache Sărăţeanu
primeşte bucuros această însărcinare, care era spre sufletesc folos. Graţie
influenţei, sârguinţei şi averii lui, într-un an numai, biserica este gata şi
la 8 septembrie 1850 este sfinţită. Tot atunci i s-a pus bisericii şi o
pisanie, în care clucerul Dumitrache Sărăţeanu, din modestie, nu şi-a asumat
titlul de ctitor, ci ca orice modest participant, a ţinut să fie trecut alături de foştii epitropi,
deşi munca şi ajutorul său, au fost de talia unui adevărat ctitor.
Pisania Bisericii
Biserica Neguţătorilor, fiind una din bisericile reprezentative ale
Buzăului, a atras de-a lungul anilor atenţia multor istorici. Deşi această
biserică nu interesează decât sub aspectul contribuţiei pe care a avut-o un
membru al familiei Sărăţeanu, textul pisaniei de mai sus atrage totuşi atenţia.
În primul rând nu se cunoaşte sursa de unde a luat compunătorul[5]pisaniei ştirea că biserica a fost făcută sub
Matei Basarab, de Badea Obreai. În arhivele Statului şi la Academia Română nu
se găsesc decât acte posterioare anului 1700, de când Caloian era Căpitan de
Buzău şi în toate este numită ,,Biserica
Adormirii a lui Caloian Căpitan”. Nici la biserică nu s-a găsit vreo
menţiune în acest sens. Erudiţia celui ce a compus pisania pune în oarecare
încurcătură, în cazul când se încearcă contestarea afirmaţiei amintite mai sus.
Singura soluţie ar fi să presupunem că aici a fost o biserică ruinată pe ale
cărei temelii Căpitanul Caloian a zidit biserica sa, aşa cum s-a întâmplat şi
în alte părţi. Iar compunătorul pisaniei a descoperit acest lucru prin
ungherele tradiţiei, care n-a mai ajuns până la noi.
O altă observaţie, referitoare tot la această
pisanie se poate face în legătură cu reproducerea ei de către profesorul
Nicolae Iorga în lucrarea sa ,,Inscripţii din bisericile României[6]”. Deşi această inscripţie este de o frumuseţe rară, fiind redată într-o
formă poetică şi în acelaşi timp dă informaţii bogate despre biserică, totuşi
în lucrarea marelui nostru istoric Nicolae Iorga ea este complet mutilată după
cum se poate observa din textul lucrării: “Biserică, casă a celui Prea Înalt,
201 ani am primit în sânul (mieu) rugăciunile şi plângerile şi făgăduinţele
fiilor mei. Câţi (= căci) mă zidise evlaviosul meu fiu Badea Obredi în zilele
prinţului Mateiu Basarab: curgerea timpului aducându-mă (în dărăpănare, am fost
înnoită prin ostenelile) iubitului meu fiu, răposatul în fericire, medelnicul
Nicolae Caloian: a jertfit 32.000 piastri pentru (zidire. Anul 1850.)”
Ultima parte a
pisaniei lipseşte din motive obiective. La diversele estetizări făcute
bisericii, parte a fost acoperită cu var
şi astfel a devenit ilizibilă. Abia mai
târziu, după făcută de Constantin Sărăţeanu pe lângă primarul oraşului, Sache
Cătuneanu[7], s-au luat măsuri ca inscripţia să se cureţe
şi pentru a se putea citi în întregime.
Profesorul Nicolae Iorga a cules-o probabil în timpul când nu fusese
încă curăţată. Rămâne totuşi inexplicabilă schimbarea textului dusă până la
omiterea unor cuvinte şi înlocuirea altora.
În cea ce priveşte
numele ce-l poartă această biserică, de ,,biserica greacă”[8] sau ,,negustorilor”,lucrul nu este greu de
explicat. Potrivit tradiţiei, se afla atunci în Buzău o colonie grecească,
foarte numeroasă, compusă din greci adevăraţi sau bizantini. Majoritatea din ei
erau negustori, dintre care unii foarte bogaţi. Aşa că au putut contribui cu o
însemnată sumă de bani la reclădirea bisericii. Pentru acest lucru ei au
obţinut favoarea ca slujba să se oficieze în limba greacă. De aceea acest sfânt
locaş a fost numit, ,,biserica Greci”. Pentru că principala activitate a
grecilor era negoţul i s-a mai zis şi ,,biserica negustorilor”. Astăzi biserica
este cunoscută în general după prima denumire, cea de-a doua fiind dată uitării
aproape în totalitate.
Date istorice privitoare la arhitectura bisericii
Este o construcţie de mărime impozantă, având o lungime de 32 de metri
şi o lărgime de 17 metri şi înălţimea zidurilor de 10 metri. Are forma
bazilicilor romane fără sânuri şi cu altarul semicircular.
Este zidită din cărămidă şi mortar. Zidul are o grosime de 1 metru şi
este aşezat pe un soclu de piatră, cu fundaţii de var hidraulic. În exterior
are un brâu sprijinit pe nişte stâlpi în formă de pilaştri sub cornişă.
Acoperişul este în şarpantă cu două înclinaţii laterale şi semicircular
deasupra Sfântului altar. Învelişul este de piatră.
Biserica are trei turle două mai mici pe pronaos şi una mai mare pe
naos. Aceasta a fost demolată deoarece era aplecată într-o parte din cauza
faptului că a putrezit una din grinzi. După o perioadă în care biserica a stat
fără această turlă a fost refăcută.
În interior biserica este susţinută pe 8 coloane masive cilindrice.
Pictura bisericii s-a făcut în anul 1915 de către Dimitrie Nicolau. Această pictură a fost lucrată în ulei, iar
figurile sfinţilor erau mari, robuste şi bine proporţionate, având vizibile
influenţe apusene.
Icoanele sunt mai vechi şi foarte frumos executate.
Tâmpla este făcută de lemn sculptat artistic dar cu schelet de metal.
Are ornamentaţii cu viţă de vie şi trandafiri. Este lucrată cu măiestrie şi
încadrată cu icoane frumoase. Cele patru icoane împărăteşti sunt lucrate în
argint şi dau un aspect de solemnitate şi măreţie.
Pe coloana din stânga, în mijlocul bisericii este amvonul. Acesta este
de lemn sculptat artistic şi are aplicate icoane mici foarte frumose. Deasupra
este un vultur sculptat în lemn, dat cu schlagmetal.
Amvonul este un obiect de valoare artistică.
În faţa bisericii se află clopotniţa bisericii zidită în anul 1873.
Este formată din parter şi două etaje. Parterul este din piatră cioplită primul
etaj este din cărămidă iar cel de-al doilea din scândură[9].
Consideraţii finale
Familia Sărăţeanu, prin
reprezentanţii ei din diferite perioade istorice a reprezentat un important
sprijin acordat vieţii religioase buzoiene. Bisericile ctitorite de membrii
acestei familii, în mare parte funcţionează până astăzi şi dau mărturie despre
pioşenia şi credinţa lor.
[1] Se găsesc cărţi de scutiri acordate ,,bisericii făcută de Caloian Căpitan în
oraşul Buzău”, de către Alexandru Ipsilant (1774-1782) şi confirmate în
1793 de Alexandru Moruz (1793-1796). Arhiv. Stat., Cond. Buzău, nr. 26, f.
233).
[2] Biserica deşi era într-o stare precară funcţiona
totuşi, iar această concluzie o putem trage din faptul că la această biserică
erau doi slujitori : Mihai sin Stan şi Ion sin popa Ştefan. Vezi, I. Ionaşcu, op. cit.,p.69.
[3]Regulamentul Organic, organiza
administraţia comunală a oraşelor astfel: un consiliu comunal sub denumirea de
magistrat, în care membrii erau aleşi de orăşeni pe timp de 2 ani dintre
boieri, negustori şi reprezentanţi de bresle. În fruntea magistratului era un primar cu denumire
de preşedinte al magistratului.
Clucerul
Dumitrache Sărăţeanu, a fost în această demnitate de mai multe ori: 1836-1839;
1841-1844; 1848-1850 şi 1851-1852.
[4]La sfârşitul actului
amintit clucerul Dumitrahe Sărăţeanu a ţinut o evidenţă a sumelor date
,,212-20- daţi la venirea mea de la Bucureşti
225-10- sfanţi
daţi oct. 3
334-20-130- daţi
când s-au apucat de aşezarea strănilor Noembrie 15.
225-100-sfanţi a
doua zi de sfânta...
135-.....˝
[5]Cel
care a scris pisania a fost Gavriil Muntean (1812-1869), pe atunci profesor la
seminarul Episcopiei din Buzău. Această afirmaţie este făcută de Bazil
Iorulescu, op.cit., p.199. Acesta
afirmă de asemenea că Biserica a fost zidită pe la 1649 de Badea Obreai apoi
s-a dărâmat şi a fost zidită pe la 1700 de Caloian Căpitanul, dar nu pe vechile
ruine ci ceva mai la nord. Nu face nici
o menţiune despre sursa de informare. În lucrarea amintită mai sus este
reprodusă pisania cu caractere latine. Autorii lucrării Marele dicţionar geografic al României,
preiau informaţiile privitoare la biserica Greci de la Bazil Iorgulescu, Vezi vol. II, p. 122.
A
se vedea Pr. Gabriel Cocora, Gavriile
Munteanu, primul director al Seminarului Teologic Buzău, în G.B. an. XXVIII
( 1969), nr. 11-12, pp. 1227 – 1231.
[7]A se vedea despre Athanasie
I Cătuneanu, Valerian Nicoescu, Gheorghe Petcu, op. cit., p.193-194; Al. Gaiţă, Athanasie
(Sache) Cătuneanu, în ,,Muntenia”,
an.VI, nr. 793/16 mai 1996.
[8]Dionisie
Fotino menţionează că în Buzău erau şase biserici:,,una grecească, alta a târgului şi alte patru˝ ale căror nume nu le
dă. Şi această relatare duce la concluzia că Biserica lui Caloian este una şi aceiaşi
cu cea a grecilor, căci altfel ar fi fost amintită separat.
[9]În curtea bisericii se mai
aflau două case.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu