Crucea Manfului

Crucea Manafului



 

         Crucea, Altarul de jertfă a  Mântuitorului Hristos a fost unul dintre motivele inspiraţiei artistice, înnobilând permanent arta creştină şi profană.
         Românii au găsit în simbolul crucii izvor de inspiraţie artistul transpunând observaţiile luate din lumea înconjurătoare îmbinate cu ornamentaţia şi geometria formelor pe trupul crucilor sculptate.       
         Cioplirea în piatră a crucilor este o tradiţie străveche, fapt ce poate fi constat cu uşurinţă deoarece urmele se regăsesc la tot pasul. De la cimitirele parohiale la întinsele câmpuri şi la răscrucile drumurilor se pot întâlni asemenea cruci cu o simbolistică deosebită. Fie că aceste cruci stau cu străşnicie la căpătâiul celor plecaţi în lumea drepţilor aşteptând să le fie martore la învierea cea de apoi, fie că amintesc de evenimente neferite din viaţa oamenilor, fie că sunt cruci de hotar – toate au o istorie şi o artă a lor. Dacă istoria a fost acoperită de trecerea timpului  arta cu care a fost realizată o cruce de piatră denotă meşteşugul şi tradiţia timpului, precum şi viziunea artistului.
         În zona Buzăului o realizare artistică aparte este Crucea Manafului, realizare artistică ce face parte din patrimoniul naţional. Această cruce a fost cioplită în anul 1846[1] de meşterul popular Gheorghe Vrabie din Bădeni şi a fost amplasată pe „drumul de sub deal”, la 2 km. de satul Greceanca. Autorul, ţăran cioplitor cu biografie necunoscută, a realizat acest monument votiv de dimensiuni impresionante, combinând soluţii practice – volumetria monumentală, ornamentică şi solve în relief de 3 cm. introducând în compoziţie 4 stâlpi de piatră ce susţin arcade plate şi arhitrave. Toate componentele sunt ornate cu motive fitoforme şi antropoforme.
      Aşezată ca semn de hotar crucea a fost „retuşată” atât de trecerea timpului cât şi de răutatea oamenilor. De aceea găsirea unei soluţii mai bune de conservare ar fi utilă, iar în locul variante originale poate fi aşezată o copie care să păstreze specificul locului.

                                                                                                                  PIN



[1]Nicolae Stoicescu, Bibliografia localităţilor şi monumentelor feudale din România, vol. II ( Ţara Românească), Craiova, 1970, p. 710.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu