Contextul a făcut să lucrez
la un material –publicat ulterior la editura Omega din Buzău – despre utilizarea
substanțelor stupefiante în sport. Ocazia a fost minunată deoarece, din dorința
de a înțelege cât mai bine fenomenul sportiv am căutat o bibliografie cât mai
aromată care viza cronici sportive. Am descoperit cronici care sunt adevărată
artă scriitoricească. Autori precum Ioan Chirilă sau Mihai Flamaropol m-au
făcut să-i citesc fără gândul că m-aș depărta de artă sau literatură. Frumoasele noastre duminici cronicate de
Ioan Chirilă erau frumoasele mele ceasuri de relaxare printre crampoane,
ambiții, speranțe, campioni și poate, în străfunduri, trișori.
Am descoperit în acea perioadă de documentare, abătută deja de la
farmacologie, farmacotoxicologie, sau chimie famaceutică și medicină sportivă,
o cărticică ce merită citită. Olimpia în
exil – o carte despre noblețe și dezonoare în sport. Autorul, nimeni
altul decât Traian Ungureanu, voce politică singulară, autor de eseuri și
atitudini diverse. Citisem articole scrise de Traian Ungureanu, răsfoisem Proștii Europei – cum se sinucid
civilizațiile, dar nu m-am gândit că pot găsi în scrierile sale atâta
rafinament scriitoricesc pus în slujba celor care iubesc sportul. Ei bine Olimpia în exil este o carte pentru
iubitorii de sport și de literatură, fără discriminare. Figuri mai vechi și mai
noi, eroii intră în scenă și sunt prezentați de Traian Ungureanu publicului…de
bibliotecă. Cine vrea o lectură agreabilă trebuie să parcurgă parțial sau
integral următorul cuprins: Olimpia în
exil (la Berlin, Moscova și Beijing); Nicolae Dobrin – poet, fotbalist, gâscan
( 1947-2007); Astfelo s-a scris istoria, Angelo! Erou cuminte, Florin
Dumitrache ( 1948-2007); Gigi Catorz; Cum am cucerit Europa (prin tragere la
sorți); Râpă și regenerare ( desăvârșire în Giulești); Modelul care nu minte;
Prezentul continuu; Zidane absolvit; Parada fragmentelor; Vital?; Mașinism
versus umanism (pentru bunul simț electronic); Meciul continuă – victoria și
egalul sunt excluse ( despre densitatea istorică zero); Cum doarme dorul de
frontiere (în gol, despre arta pierdută); O lume accesibilă ( fără Edmund
Hillary); Jocuri sud-africane de noroc ( stupiditate și diversitate); Fanatism
și ateism (o brichetă în minus la Palermo); Deutschland unter –uber alles! ; Il
paziente inglese (colecția Capello, galeria Pieris); Tom autonom; Ultimul zbor
cu Busby Babes; Maestrul Fisher s-a mutat (de la motel Tarantino la hotel
Wittgenstein); Ceva de neocolit ( în căutarea lui Antonio Puirta).
Cum, și în cazul cărților ca și al grupelor din competițiile
sportive diagnosticele se zbenguie între
funerar și incendiar - așa cum scrie Traian Ungureanu în deschiderea uneia
dintre cronici, merită să fie citit mai degrabă ceva incendiar decât ceva
funerar, iar cartea Olimpia în exil are
destule descrieri ale unor faze fierbinți, dar și afirmații incandescente: G. Becali este un om mărunt, care
colecționează palate, mașini, voturi, biserici, publicitate și români în viu.
De ce mărunt? Pentru că, spre deosebire de oamenii mari, Becali nu poate
deosebi un scaun stătător de o ființă de sine stătătoare. Pe scaun te așezi, pe
ființă, tot așa, după ce-i spui, conform tarifului, să se facă scaun. L-ați
văzut pe Gh. Hagi în urma demisiei de la Steaua: purta, încă, urma șezutului
apăsat al lui Becali și semăna deci cu votanții, ziariștii, preoții și
celelalte obiecte din colecția lui Gigi Catorz.
Cam în acest fel este scrisă cartea, și, în opina mea nu trebuie ratată. Cultura este o formă de
doping admis chiar și în sport.
Paul Iulius Negoiță
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu