Împreună cu doamna istoric Daniela Lupu de la Muzeul Hărților din București, cu părintele profesor Daniel Necula, pe atunci profesor la Seminarul Rătești și cu Maica Marina Roșu, directoarea Seminarului Sfântul Ierarh Epifanie. Fotografia a fost realizată cu ocazia unei vizite de studiu desfășurată la muzeul Mănăstirii Rătești

Studiul este o valorificare a însemnărilor lăsate de micii cronicari , oamenii Bisericii, pe cărțile de cult. Scrierile lor sunt extrem de valoroase sub aspect lingvistic, istoric și teologic

Valoarea însemnărilor aflate pe cărţile vechi, ca sursă documentară pentru numeroase aspecte ale istoriei românilor, a fost recunoscută de timpuriu în istoriografie. De la începutul sec. al XIX lea, odată deschis drumul cercetării vechilor cărţi, transcrierea notelor care umpleau spaţiile libere ale filelor înnegrite de vreme s-a impus ca o datorie pentru toţi cei care se aplecau asupra lor. S-a descoperit astfel o lume considerată până atunci tăcută, nespus de dornică să lase mărturie posterităţii frânturi din viaţa ei cotidiană.În afara însemnărilor ,,oficiale”, care au rolul de a consfinţi actul de cumpărare şi de danie a cărţii sau de a marca proprietatea asupra acesteia ( ex- librisuri), ,, scriitorii de ocazie” folosesc deseori filele cărţilor pe care le au la îndemână pentru a-şi nota impresiile provocate de evenimentele care le influenţează sau le tulbură existenţa. Întâlnim astfel relatări cu un pronunţat caracter personal despre diferite evenimente istorice, fenomene meteorologice, eclipse, comete,cutremure, epidemii. Un tezaur de informaţii cu atât mai valoros cu cât multe dintre aceste aspecte nu sunt cuprinse în documentele oficiale sau în scrierile marilor cronicari.De asemenea însemnările conţin date importante din istoria personală a celor care devin astfel, ocazional, mici cronicari: naşteri, botezuri, căsătorii, decese, liste de cheltuieli. Toate aceste consemnări, libere de orice constrângere exterioară, exprimă viziunea sinceră şi inevitabil subiectivă a individului asupra lumii în care trăieşte şi pot servii complementar la reconstituirea universului de cunoştinţe şi idei ale epocii.

Interesul pentru descifrarea şi publicarea însemnărilor de pe cărţi vechi bisericeşti din judeţul Buzău a fost rezultatul atenţiei sporite care a început să se acorde, prin primele decenii ale secolului trecut, cercetării bisericilor şi mânăstirilor din zonă. Preoţi şi profesori, animaţi de îndemnurile lui Nicolae Iorga şi ale altor mari cărturari ai epocii, au pornit cu mult entuziasm la lucru, adunând date, transcriind inscripţii şi însemnări pe baza cărora au întocmit scurte prezentări ale vechilor locaşuri de cult din localităţile lor de reşedinţă. Începutul l-a făcut profesorul N.A.Constantinescu care, urmând exemplul lui Nicolae Iorga, cu prilejul unei excursii de studiu întreprinsă la monumentele din judeţul Buzău a transcris şi unele însemnări de pe cărţile găsite la bisericile vizate[1]. Însemnările de pe cărţile vechiau fost reproduse apoi şi de cei care au făcut istoricul unor biserici din judeţ în perioada interbelică, dintre care amintim pe I.C.Fillitti[2] şi preoţii: C. Săndulescu - Verna[3], G.I. Beşchea[4], Sandu Coman Tisău[5], I. Frăsineanu[6],Horia Constantinescu[7], Ion Potlogea[8]. Activitatea acestora a fost continuată cu pasiune de preoţii Lăudat Vasilescu[9], Radu Antofie[10], Sandu Tudor[11] şi de profesorul Dimitrie Gh. Ionescu[12]. Dintre lucrările mai noi amintim contribuţiile deosebit de valoroase ale preotului Ionel Ene[13] şi ale profesorilor Alexandru Gaiţă şi Ilie Mândricel[14]. Cu o singură excepţie ( articolul preotului G.I. Beşchea din 1932) lucrările citate mai sus nu au avut ca obiectiv principal consemnarea însemnărilor marginale, acestea constituind un aspect secundar, fiind reproduse selectiv în partea în care se prezentau cărţile păstrate la diferite biserici.

Patrimoniul bogat de carte veche de care dispune judeţul Buzău face ca şi numărul cărţilor cu note marginale să fie foarte mare. Ne-am propus în cele ce urmează să continuăm efortul înaintaşilor de a aduce la lumină informaţiile cuprinse în aceste note, care pot constitui adevărate izvoare documentare pentru cercetarea diferitelor aspecte ale istoriei locale. De asemenea, studierea însemnărilor este esenţială pentru stabilirea circulaţiei cărţilor, imprimate în diferite centre tipografice, pe teritoriul judeţului Buzău şi deopotrivă pentru realizarea unui viitor catalog al cărţii vechi româneşti păstrate în acest judeţ.

Pentru aceasta am cercetat 18 cărţi de cult din fondul de carte al Episcopiei, tipărite între 1693 şi 1869 la Bucureşti, Râmnic, Buzău, Buda, Neamţ şi Veneţia provenind de la 14 biserici şi mânăstiri din eparhia Buzăului: mânăstirea Barbu, fosta mânăstire Băbeni, mânăstirea Coteşti şi bisericile din Bisoca, Cătiaşu, Mărăcineni, Plopeasa de Sus, Policiori, Rm. Sărat- biserica ,, Sf. Nicolae”, Sibiciu de Sus, Sibiciu de Jos,Soreşti, Tronari,Văvălucile[15].

Majoritatea însemnărilor pe care le-am reprodus sunt inedite. Din cele 57 de însemnări al căror conţinut îl prezentăm în cele ce urmează, doar 12 au mai fost publicate anterior[16] situaţie pe care am semnalat-o în text.

În funcţie de conţinut am împărţit însemnările în 10 categorii: I.însemnări de proprietate şi note de lector; II. Însemnări despre vânzări, cumpărări şi danii de carte; III. Însemnări despre legări şi ferecări de carte; IV. Însemnări despre evenimentele istorice; V. Însemnări despre fenomene meteorologice; VI. Însemnări despre cutremure; VII.Însemnări despre epidemii; VIII. Însemnări despre biserici şi mânăstiri; IX. Însemnări despre familie; X. Alte însemnări.

În cadrul fiecărei categorii am ordonat textele cronologic, potrivit datei la care a fost făcută însemnarea. Însemnările nedatate au fost reproduse la sfârşit, încadrarea cronologică aproximativă, făcută după grafie şi limbă, trecându- se în paranteze drepte. Însemnările au fost scrise într-un interval cuprins între secolele al XVIII-lea şi prima jumătate a secolului XX, în limba română cu alfabet chirilic, de tranziţie sau latin în interiorul copertelor, pe foile de gardă sau pe filele cărţilor. Autorii acestor însemnări provin din diferite medii sociale şi sunt în majoritate slujitori ai bisericii ( diaconi, preoţi, monahi), dar şi mireni ( boiernaşi, dascăli), locuitori ai satelor buzoiene[17].

Propunându-ne să facem o lucrare de cercetare bibliografică am considerat necesar să prezentăm, în limita informaţiilor disponibile, traseul urmat de fiecare dintre lucrările studiate până în momentul intrării lor în posesia Episcopiei Buzăului. De asemenea am încercat să corelăm informaţiile din însemnările reproduse de noi cu altele similare, referitoare la aceleaşi evenimente, cuprinse în însemnările publicate anterior.

Evanghelia( Bucureşti, 1693) a aparţinut fostei mânăstiri Băbeni( com. Topliceni, jud. Buzău) din fostul judeţ Rm. Sărat[18]. Preotul Neagu notează că a venit la mânăstire în anul 1813. În anul 1815, cartea a fost ferecată cu cheltuiala egumenului grec Antim Velaitul[19], aşa cum se arată în însemnarea scrisă de preotul Zaharia. Este foarte probabil ca Evanghelia să fi fost dăruită mânăstirii, imediat după tipărire de ctitorii acesteia.

Un alt exemplar al Evangheliei ( Bucureşti, 1693), provenind de la biserica din Mărăcineni (com. Mărăcineni, jud. Buzău), a aparţinut iniţial fostei mânăstiri Bordeşti ( jud. Vrancea). Mânăstirea Bordeşti ( din fostul judeţ Rm. Sărat), a fost ctitorită pe la 1699 de Mănăilă mare căpitan de Buzău apoi mare dregător ( mare şetrar, mare clucer), în timpul lui Constantin Brâncoveanu şi Ştefan Cantacuzino, unul dintre oamenii de încredere ai lui Constantin Brâncoveanu şi al Cantacuzinilor. Mănăilă era numit şi Mărăcineanul după moşia în care se aflau casele sale, în vecinătatea oraşului Buzău[20] .

În condiţii necunoscute, cartea a ajuns în secolul al XIX lea de la mânăstirea Bordeşti la biserica din Mărăcineni[21], ctitorită în 1801 de Grigore Hrisoscoleu[22] . Tatăl lui Grigore, grecul Scarlat Hrisoscoleu, este începătorul neamului Hrisoscoleilor buzoieni, ce apare ca proprietar de moşii în judeţul Buzău pe la mijlocul secolului al XVIII lea. El s-a înrudit cu familia Mănăileştilor prin căsătoria cu Rada, fiica lui Ştefan căpitan Mănăilescu şi nepoata lui Mănăilă[23]. În anul 1862, cartea a fost ferecată în argint cu cheltuiala lui Grigore Mărăcineanu, fiul unuia dintre boiernaşii locului[24] . Preoţii satului, considerând Evanghelia cel mai preţios odor al bisericii, o vor ascunde cu grijă din calea trupelor ţariste, care tranzitau teritoriul României în drumul lor spre Dunăre în anul 1877 şi apoi din calea trupelor germane, în timpul primului război mondial, având grijă de ea ,, ca de suflet”. Aşa face preotul Gheorghe Ştefan în 1877 şi tot aşa procedează şi succesorul său, preotul Ioan I. Ionescu, în 1916. Acţiunea de salvare este consemnată de cei doi preoţi pe filele cărţii.

Antologhionul[Râmnic, 1745][25] a fost al bisericii din Sibiciu de Sus ( com. Pătârlagele, jud Buzău). Pe carte se iscăleşte pentru a fi pomenit, dascălul Ioniţă ot Sibiciu de Sus la o dată neprecizată dar aproximată, după grafie, la sfârşitul secolului al XVIII lea sau începutul secolului al XIX lea. Stan din Pătârlagele semnează în 1825, iar Drăgulin Gaiţă notează pentru posteritate cum s-au lecuit oamenii de holera care a bântuit Ţara Românească în 1831, aplicând un tratament empiric: ,, Să se ştie de când au murit oamenii de holeră în toată ţara, care nu s-au mai pomenit şi noroc că au vrut Dumnezeu de s-au vestitu cu lăsatu( de) sânge la vena mâinilor, supt cotu, de mulţime de oameni s-au izbăvit”[26]. Epidemia de holeră din acest an apare în mai multe însemnări contemporane[27].

În 1866, preotul Ştefan Toma Gaiţă confirmă proprietatea bisericii din Sibiceu de Sus asupra cărţii. Deşi însemnările nu o menţionează direct, credem că Antologhionul a fost una din cărţile cu care a fost înzestrată biserica din Sibiceu de Sus încă de la întemeierea sa ( 1794- 1796), pentru că autorul însemnării din 1831, Drăgulin Gaiţă este unul dintre ctitorii bisericii ridicate ,,(...) cu osteneala multor megieşi moşneni de aici şi a altor boieri de prin alte părţi, care cu ce s-au milostivit, iar mai silitori şi mai chivernisitori la toate a fost dumnealor Gheorghe mazâlu Sibicianu şi Drăgulin mazâlu Sibicianu şi s-a început la iulie 13 leat 1794”[28] .

Repararea bisericii şi lărgirea pridvorului în 1899, cunoscute din alte surse, sunt confirmate şi de însemnarea făcută în acest an de Petre Mărculescu, care notează cu multă grijă toate lucrările realizate.

Molitvelnicul( Buzău 1747), de la biserica satului Bisoca ( com. Bisoca, jud. Buzău), era în 1841 în proprietatea preotului Panaete sin Simion Barcău din Bisoca, care se iscăleşte pe carte, punând şi blestem asupra celui care ar îndrăzni să o înstrăineze. Părintele învaţă cititul şi scrisul pe copiii satului, unul dintre ei exersându-şi caligrafia chiar pe filele cărţii, compunând fraze de felul: ,,(.....) părinte Panaete, te rogu plecatu pre sfinţia sa să mă mai laşi[ nevred]nicu să mai învăţu ceva”[29]. În 1860, părintele Panaete sau un urmaş al său face însemnări gospodăreşti despre dobânda în natură ( patru oca şi jumătate de lână), pe care a dat-o pentru o sumă de bani împrumutată de la un Bucur.

Apostolul [ Bucureşti, ante 1751][30], provenind de la parohia Soreşti ( com. Blăjani, jud. Buzău)[31], a fost cumpărată pe la începutul secolului al XIX lea de popa Ştefan de la un Radu Tănase[32]. În 1802, pe ea însemnează pentru marele cutremur din 14 octombrie al acelui an Gheorghe dascăl din satul Moşeşti:,, Să se ştie de când s-au cutremurat pământul la leat 1802, la Vinerea Mare, la octo(m)vrie 14, la nămezi, cutremur foarte mare şi tare, cât s-au crăpat pământul de ( ie) şi apă şi s-au surpat şi palate multe, domneşti şi boiereşti, mânăstiri mari. Şi am scris eu cu mână de ţărână i proci. Gheorghe dascăl ot Moşeşti, 1802 octo(m)vre 14”[33]. Pagubele pricinuite de cutremur în oraşul Buzău sunt notate de Nicolae dascălul pe un Octoih( Bucureşti, 1774) al mânăstirii Banu[34].

Se pare că Gheorghe, copleşit de eveniment, a notat greşit ziua cutremurului, care a avut loc nu vineri ci marţi, aşa după cum confirmă numeroase alte surse contemporane. Menţionăm doar Cronica meşteşugarului Dobrescu[35] precum şi însemnările scrise de Mihail postelnicul[36] şi de popa Mircea sin popa Radu pe o Cazanie( Bucureşti, 1742) a bisericii din Mireş[37]. Cutremurul este însemnat şi pe un Antologhion ( 1825), al schitului Ceptura[38].

În condiţii necunoscute, cartea ajunge apoi în proprietatea preotului Constandin din Blăjani.În 1860, după moartea acestuia, ea rămâne moştenire fiului său Răducan care se iscăleşte, punând şi blestem împotriva celor care vor îndrăzni să o fure.La începutul secolului XX, Apostolul era în posesia lui Ion Barbu, cântăreţ la biserica din cătunul Soreşti.

Evanghelia ( Bucureşti, 1750) se afla în anul 1846 în proprietatea bisericii de lemn din satul Plopeasa de Sus(com. Scorţoasa, jud. Buzău), dată la care preotul Ştefan notează că a făcut un maslu pentru unul dintre copiii satului, aflat probabil într-o grea suferinţă. Peste doi ani, în 1848, Evanghelia, a fost legată cu cheltuiala mai multor ,, poporeni”, ale căror nume sunt notate pe filele cărţii. Nu ştim în ce an şi în ce condiţii a ajuns cartea la biserică şi care au fost deţinătorii anteriori pentru că volumul conţine doar menţionările menţionate mai sus. Data construirii bisericii vechi din Plopeasa de Sus ( care a ars în 1956, în urma unui trăsnet), nu se cunoaşte[39].

Un alt exemplar al Evangheliei( Bucureşti, 1750) a ajuns în proprietatea bisericii din Văvălucile( com. Bozioru, jud. Buzău), probabil la puţin timp după ridicarea locaşului din lemn, în anul 1832. Lipsa însemnărilor anterioare anului 1848, nu ne permite să ştim care a fost traseul urmat de carte după ieşirea din tipografie. Evanghelia a fost cumpărată de preotul Zaharia, aşa cum reiese din însemnarea din anul 1859, făcută cu ocazia legării cărţii pe cheltuiala mai multor săteni.Preotul Zaharia este unul dintre ctitorii bisericii, construită prin contribuţia credincioşilor din zonă[40]. Cu banii adunaţi de la enoriaşi, el a reuşit să înzestreze locaşul cu această indispensabilă carte de cult. Însemnările sunt făcute de preotul Toma sin Stan din Văvălugi între anii 1848-1862, cel care probabil i-a succedat preotului Zaharia.

Evanghelia( Bucureşti,1760) a aparţinut bisericii din Policior ( com. Scorţoasa, jud. Buzău) şi a fost legată în 1816, la cererea şi pe cheltuiala preotului Cosma din Policiori de către Gheorghe, care iscăleşte ,, legător de cărţi”.

Gheorghe ca şi tatăl său, popa Nan din Pleşcoi, sunt cunoscuţi legători de cărţi din zonă, numele lor apărând pe mai multe însemnări făcute pe filele cărţilor legate. Activitatea logofătului Gheorghe( cum este numit în 1855), cunoscută datorită însemnărilor publicate până în present, se desfăşoară între 1816-1855. În acest interval de timp repară sau îmbracă în piele copertele mai multor cărţi din eparhia Buzăului: în 1845, o Cazanie( Bucureşti, 1828), proprietatea lui Toader Panţâru ( ajunsă la biserica din Făurei)[41], în 1846, un Octoih- Catavasier ( Buzău, 1839) al lui Petcu Popescu din Valea Teancului[42], în 1853, un Molitvelnic ( Buzău, 1835) al bisericii din satul Jurubeşti( com. Lopătari)[43], iar în 1855, un Molitvelnic al bisericii din Mireş[44].

Însemnarea ne dă un indiciu preţios asupra perioadei în care trebuie să se fi construit biserica din Policiori, a cărei dată de ctitorire nu este cunoscută până în prezent, actuala construcţie datând din 1934. Deşi pisania spune că biserica s-a ridicat pe locul uneia mai vechi, anul zidirii acesteia nu este precizat[45]. Pe baza informaţiei că biserica funcţiona în 1816, putem considera că ea a fost ridicată anterior acestui an.

Molitvelnicul( Bucureşti, 1764) a aparţinut bisericii din satul Cătiaşu ( com. Chiojdu, jud. Buzău), unde se afla în 1848, când pe ea se iscăleşte popa Panait sin popa Hristu. Popa Panait a folosit filele cărţii ca un fel de jurnal personal, notând între anii 1818 şi 1831 evenimentele mai importante la care asista: naşterea fiului său Dimitrie în 1824, venirea muscalilor în ţară şi plecarea din domnie a lui Grigorie Dimitrie Ghica în 1828, ciuma din 1828-1829, cutremurul din 1829 şi holera din 1831[46]. Ciuma din anii 1828-1829, care a făcut multe victime în judeţele Buzău, Rm. Sărat şi Saac, mai este însemnată pe filele unei Minei pe luna iulie( Buda, 1805) al bisericii ,, Sf. Îngeri” din Buzău[47] şi pe o Cazanie( Bucureşti, 1828) a bisericii din Bâscenii de Jos[48].

Molitvelnicul fiind o carte aproape zilnic de către preot a fost la îndemână şi pentru notaşiile referitoare la veniturile şi cheltuielile familiei. Astfel, popa Panait însemnează conştiincios sumele primite de la enoriaşi pentru sfeştanii şi cheltuielile ( în bani şi îmbrăcăminte), pentru plata a doi lucrători angajaţi în 1828 la muncile agricole. Pe la mijlocul secolului al XIX lea, popa Panait trecuse la cele veşnice, aşa cum rezultă din pomelnicul familiei scris de fiul său, preotul Bănică, tot pe filele cărţii.

Inspirat de înaintaşul său, preotul Vasile M. Dinu face diferite notaţii în anii 1946-1947. În acest timp, se trudeşte şi cu transcrierea însemnărilor cu slove chirilice ale popii Panait: ,, Preot Vasile M. Dinu, azi 6 iulie 1947, când mă canoneam cu descifrarea scrierii vechi, fiind singur acasă. Cătiaş”[49].

Liturghierul ( Buzău, 1768), provenind de la biserica ,, Sf. Nicolae” din Rm. Sărat, era în 1803 proprietatea diaconului Iordache Marin. Din păcate, fila care conţinea aceea parte a însemnării în care diaconul îşi menţionase locul de baştină lipseşte din volum, astfel încât nu ştim în ce localitate vieţuia[50]. Este posibil însă să fi trăit în mahalaua Jidenilor din oraşul Rm. Sărat, acolo unde se afla şi biserica. Anul construirii acesteia nu este cunoscut cu exactitate. În istoriografie s-a considerat că data ridicării locaşului ar putea fi anul 1815, notat pe icoana ,, Sf. Nicolae”, patronul bisericii[51]. Singurele însemnări pe care le conţine cartea, făcute în anii 1803-1808, sunt opera diaconului Iordache care notează, ca într-o cronică de familie, anii de naştere a fiilor săi Manolache şi Giurge.

Antologhionul( Bucureşti, 1777) de la biserica din Sibiciu de Sus (com. Pătârlagele, jud. Buzău), a aparţinut iniţial bisericii din satul Gornet din aceeaşi comună. El a fost cumpărat ,, cu milostenia” mai multor megiaşi din Gornet, prin ,,osârdia” lui Ghinea Matragoi, probabil un consătean mai umblat prin lume. Numele celor care au contribuit cu bani la cumpărarea cărţii, arătându-se şi suma dată de fiecare în parte.

Legătorul de cărţi Nan dascăl va scrie şi va lega în cursul anului 1796 şi pomelnicul bisericii Gornet. O parte dintre cei menţionaţi în pomelnic au contribuit la cumpărarea şi legarea cărţii. Ei sunt membrii ai familiei Matragoi, Baroian, Vioiu, Silean, probabil neamurile cele mai importante ale satului Gornet[52]. Chiar dacă mai târziu dascălul Nan va fi hirotonit, el nu va renunţa la meşteşugul său. În 1809, semnând popa Nan din Pleşcoi, leagă Pomelnicul bisericii din Oleşeşti, iar în anul 1822, leagă mai multe volume din Mineele ( Buda, 1805) preotul Antonie din Nesipuri[53].

În anul 1795, Ion sin Dragostin notează pe carte un eveniment important din viaţa sa:,, Eram de ani noaspre(zece) când m-am însurat(…..)”[54]. Nu se cunosc condiţiile în care cartea a trecut de la biserica din Gornet la biserica din Sibiciu de Sus.

Un alt exemplar al Antologhionului( Bucureşti, 1777) provine de la biserica din satul Tronari (com. Vipereşti, jud. Buzău). Cartea a fost cumpărată în 1866 de sătenii din Pardoşi (com. Pardoşi, jud. Buzău) pentru biserica lor, cu suma de 60 de firfirici, aşa cum notează Mihai Ioniţă. Nu ştim data şi condiţiile în care a ajuns la Tronari.

Antologhionul grecesc ( Veneţia, 1798) al bisericii din Mărăcineni ( com. Mărăcineni, jud. Buzău) a aparţinut iniţial ,, cuconului” Dumitrache Hrisoscoleu, fiul marelui dregător Grigorie Hrisoscoleu[55]. După cum am arătat, în 1801 tatăl său ctitoreşte biserica din satul Mărăcineni. În acest context, cartea a fost dăruită bisericii probabil chiar de ,,cuconul” Dumitrache, pe ea făcând mai multe însemnări diaconul Ion din Mărăcineni.

În timpul războiului ruso-turc din anii 1806-1812, trupele ruseşti au staţionat multă vreme în oraşul Buzău şi în împrejurimile acestuia. Cum Mărăcinenii se află la mică distanţă faţă de oraş, pe malul râului Buzău, mişcările ruşilor erau urmărite îndeaproape de localnici. Diaconul Ion notează: ,, (…) Şi am scris anu 1807 martie 3, când venise moscalii în Ţara Rumânească şi făcură podu preste Buzău, când venea Buzăul mai mare îl scotea afară, când scădea iar îl băga în apă. 7315( 1807)”[56]. Situaţia dificilă a locuitorilor confruntaţi cu iarna grea din anii 1807-1808 este amplificată de obligaţia întreţinerii trupelor, ceea ce îl face să noteze cu năduf pe diaconul Ion ,,Leat 1808, când era muscalii în Ţara Rumânească, aşa s-a întâmplat o iarnă rea prestre fire de s-a ivitu din frebruarie până au trecut blagoveşteniile, tot vihor peste vihor şi foarte vijelie şi iarnă împotrivă că au murit vitele mai toate. Şi nu era numai iarnă ci şi cu muscalii şi era foarte rău că nu să poată spune. Cât şi la Blagoveştenii ( 25 martie n.n.), tot era morile îngheţate şi cu râşniţa hrănea creştinii pă moscali”[57]. Despre aceeaşi cumplită iarnă şi despre supărările pricinuite de trupele de ocupaţie scrie cam în aceeaşi vreme şi popa Stan de la biserica din Mărăcineni, pe un Penticostar ( Bucureşti, 1768)[58].

Se pare că trupele ruseşti au lăsat o vie impresie locuitorilor din judeţele Rm. Sărat, Buzău şi Saac, pentru că însemnările despre ,, moscali” sunt foarte numeroase în prima jumătate a secolului al XIX lea. Atât venirea cât şi plecarea ruşilor este notată cu grijă. Astfel, popa Frâncu de la mânăstirea Bradu însemnează în 1809: ,, Să se ştie de cându s-au dusu Muscali la Rusia, la leat 1809 aprile 5”[59]. În 1828 Ion, ajuns acum preot, notează pe un alt Antologhion al bisericii din Mărăcineni a doua venire a ,,moscalilor” în Ţara Românească şi intrarea lor în judeţul Buzău în luna aprilie[60]. Şi traseul urmat de Penticostarul( Bucureşti, 1800) provenind de la parohia Soreşti ( com. Blăjani, jud. Buzău), poate fi reconstituit datorită numeroaselor însemnări pe care le conţine. La puţină vreme după tipărire, în anul 1806, a fost cumpărat de popa Ioniţă din Clociţi (vechea denumire a satului Pruneni, com. Zărneşti)[61], din târgul Drăgăicii, chiar în ziua de 24 iunie, cu 25 de taleri şi 15 parale. Probabil că popa Ioniţă s-a târguit mai bine cu vânzătorul, obţinând un preţ mai bun, pentru că în acelaşi an, tot din Drăgaică, Neculai Antimir a cumpărat aceeaşi carte cu preţul de 36 de taleri[62]. Preţul cărţii, destul de mare la aceea vreme, se explică prin faptul că era ultima ediţie a Penticostarului în Ţara Românească. O ediţie mai veche a Penticostarului ( Bucureşti, 1768), a fost vândut în 1801 doar cu 11 taleri[63].

Popa Ioniţă notează pe filele cărţii că este proprietatea sa, întărind-o cu mare bluestem la adresa celor care vor îndrăzni să i-o fure. În anul 1808, la 22 martie, îngrijorat că stratul de zăpadă nu se topise încă, scrie pe filele cărţii despre iarna cea grea care a pricinuit moartea multor dobitoace. Iarna lungă şi geroasă a anului 1808 a lăsat o puternică impresie locuitorilor judeţului Buzău, fiind subiectul mai multor însemnări[64].

După moartea popii Ioniţă, cartea rămâne moştenire fiului său Moise care, spirit practic, negăsindu-i nici o întrebuinţare în gospodăria sa, o vinde în 1813 preotului Radu Sorescu pe patru stupi, în valoare de 20 de taleri. Aşa credem că a ajuns Penticostarul la biserica din Soreşti.

Evanghelia( Buda, 1812), de la biserica din Sibiciu de Sus ( com. Pănătău, jud. Buzău)[65], a fost dăruită în 1833, chiar în anul terminării bisericii noi, de către şetrarul Panait Mărunţişu, care însemnează dania sa pe carte, întărind-o cu blestem.

Evanghelia ( Neamţ, 1834) bisericii din Sibiciu de Sus ( com. Pătârlagele, jud. Buzău) a fost cumpărată în anul 1837cu osteneala clucerului Ioan Sibiciu, cu banii acestuia şi ai sătenilor ( prin contribuţia la cutia bisericii), aşa cum arată însemnarea făcută de ,, popa Ioan sin popa Florea ot Sibiceu de Sus”. Tot în acelaşi an, cartea a fost ferecată pe cheltuiala clucerului Ioan Sibiceu, a fratelui său şi a clucerului Nicolae Trăsnea din Bucureşti[66]. După 36 ani preotul satului o dă la reparat, plătind-o cu bani obţinuţi de la un enoriaş generos şi din cutia bisericii. Toate datele au fost însemnate pe o carte de meşterul Gheorghe Gh. Sămeanu, care a refăcut ferecătura în 1873.

Evanghelia( Neamţ, 1845) a fost dăruită mânăstirii Coteşti, din fostul judeţ Rm. Sărat( com. Coteşti, jud. Vrancea)[67], de ieroschimonahul Filip de la mânăstirea Neamţ, care însemnează pe carte dania sa, întărită cu blestem.

Evanghelia( Buzău, 1869) a aparţinut iniţial schitului ,, Sf. Gheorghe”. Fiind prima ediţie a Evangheliei tipărită cu litere latine sub îngrijirea episcopului Dionisie Romano, cartea a stârnit în momentul apariţiei un adevărat scandal în lumea bisericii, mitropolitul Nifon tratând cutezanţa episcopului un act de indisciplină şi anticanonic[68]. Cartea a fost ferecată, chiar în anul tipăririi ei, la comanda stareţei schitului ,, Sf. Gheorghe”, monahia Agripina şi probabil a fost dăruită comunităţii de acolo de episcopul Dionisie Romano, care a acordat în anii păstoriei sale şi alte ajutoare schitului, aşa cum rezultă din inscripţia de pe coperta a doua: ,, S-a făcut cu cheltuiala cuv. Stariţe Agripina a schitului St. Gg şi ajutoriu chinovii fiind Ep. Eparhii Pr. sf sa Dionisie Buzeu. 1869”. Stareţa Agripina, semnalată pentru prima oară cu acest titlu într-un document din 1838, a condus cu destoinicie mica obşte monahală până în 1871, când schitul a fost desfiinţat[69].

După această dată, maicile şi bunurile schitului( printre care şi cărţile), au fost transferate la mânăstirea Barbu. În 1959, Evanghelia a fost adusă la Episcopie. Transferul cărţii şi desfiinţarea mânăstirii sunt consemnate pe filele cărţii.

Odată ieşită din tipografie, fiecare carte are un destin propriu. Fiecare volum cercetat ne-a dezvăluit o istorie nouă, un drum parcurs, de multe ori, de-a lungul câtorva secole. Citind însemnările am devenit contemporanii celor ce le-au scris: monahi, preoţi, dascăli, cântăreţi bisericeşti, boiernaşi, tineri şi vârstnici. Am căutat imboldul care îi făcea pe aceşti oameni să ia condeiul şi să se apuce de scris, devenind pentru scurtă vreme ,,mici cronicari” aşa cum îi numea N. Iorga. Am înţeles că dincolo de conţinutul concret al însemnării se afla un mesaj către posteritate: numele lor să nu fie uitat, neamul lor să fie pomenit, întâmplările să nu se uite: ,, ( …) şi spre a se ţine minte şi a se pomenii şi cel ce au scris cu mână de ţărână, că mâna va putrezii iar slova păstrată nu va putrezii niciodată iar cel ce va ceti, mă va pomenii”[70]. Asta am încercat să facem şi noi în ceea ce urmează.

Evanghelii, Bucureşti, 1750

Provenienţa: Depozitul Eparhial Buzău, inv. 3058 (parohia Văvălugi[71]).

forzaţ cop. 1:

„Această sfântă şi dumnezeeiască Evanghelie este cumpărată de toţi poporani(i)

sfintei biserici, ce se află astăzi închinători al sfânta biserică. Preot Toma. Anul 1856 noevrie 28”.

„Cuprinsu la trei capete întru această Evanghelie care sunt Ioan, Matheiu, Luca,

Marcu şi de aciia se-ncepu vescrediile glasurilor, cuprinsu duminicilor, de acia începe lunile. 1857 decembrie 9. Preot Toma, sat Văvălugi”.

„ Această Evanghelie este legată de toţi poporanii şi cumpărată este de preot Zaharia. Anu 1859 i(u)nie 18”.

forzaţ cop. 2:

„Lei 7, par(ale) 2. Însemnare pentru ce au dat Stanu Comănoiu la această sfântă

Ivanghelie” (mij. sec. XIX).

„Aicea am însemnat pă această Evanghelie să rămâie pentru zile proaste şi la

masluri…să cântă... (cerneala decolorată). 1854 mai 8. Preot Toma”

„Coprins la trei capete şi la patru capete care sunt Ioan, Matheiu, Luca şi Marcu şi

aceştia câte patru. Mai sunt care mai sunt şi alte Evanghelii ale luniicare şi se arată una cu alta, unde te va mâna tipicu(l).Anul 1862 a(u)gust. Preot Toma”.

„Leat de când cu Arvaţiia cu Muscali(i) ceii dintâi, doazeci şi cinci de ani de atunci. Dar de cându muscali cei de pă urmă, sunt 8, care … (indescifrabil). 1848 martie 9. Toma sin Stan sat Văvălugi”.

Evanghelie, Bucureşti, 1750

Provenienţa: Depozitul Eparhial Buzău, inv. 3919 (parohia Plopeasa de Sus[72]).

Forzaţ cop. 1:

„Însemnare de toţi poporeni(i) ce plătesc legat(ul) la Sf. Ievanghelii, 1848 sep. 5. Ioan

Necula, Nan Gogan, Ştefan Pascu, Damian Barbu, Duţă Deslea, Tudoru Ceapă, Necula Vuesaru (?), Niţă Hodorean, Logofăt Stanciu, …(decolorată cerneala) Cismaru, Stoica Popa, Damian Diacon, Ştefan Faldul, Dinu Dodean, Radu Faldul, Ioniţă Postelnicu, pr(eot) ? Lisandru, Niţă Pipă ?, Opreanu …, Tudoru, Dobre Păţirean, Ion Păţirean, Dan Răducan, Dan Dodan, Uţă Ciofală, Ştefan Hodorean, Stoica Tronaru, Gheorghe Cruceriu, Ioniţă Popescu”.

f. 67 v:

„(E)vanghelia ce s-a deschis, cându s-au făcu(t) sfânt(ul) Maslu la băiat(ul) Ion, luna

iunie 2 1846. Ştefan …”.

Liturghii, Buzău, 1768

Provenienţa: Colecţia Muzeală a Episcopiei, inv. 491 (Parohia „Sf. Nicolae”, Rm. Sărat[73]).

f. /2/ v.:

„Iordache diacon”

p. 1-11:

„Această Liturghie este a lui Iordache diacon ot…(lipsă p. 9-10 ?), 1803”.

p. 73-79:

„Să se ştie de cân(d) s-au născutu fii-meu Manolache, în zilile domnului nostru Ion

Alisandru Ipsiladu voevoda[74], l(ea)t 1805 iunie 24”.

p. 130:

„Iordache diacon Marin. Să (se) ştie de cându s-au născu(t) Manolache l(ea)t 1805

iunie 24”.

p. 139-148:

„Să se ştie de cându s-au născu(t) fii-meu Giurge (Ghiurghe), în luna lu(i) septevre, în 27, letu 1808. Iordache diaconul”.

Observaţii:

- data tipăririi nu este 1769 (BRV II 366) ci 1768, pentru că domnia lui Alexandru Scarlat Ghica ia sfârşit la 28 octombrie 1768 (BRV IV, p. 252).

Penticostar, Bucureşti, 1800

Provenienţa: Biserica Soreşti, inv. 147

Forzaţ cop. 1:

„Această sfântă şi dumnezeiască carte ce să cheamă Pănticostar, am cumpăratu eu Popa Ioniţă ot satul Clociţi în t(a)l(eri) 25 şi parale cincisprezece din oraşul Buzăului, din Drăgaică şi cine să va ispiti ca să o fure sau să o tăgăduiască, să fie anathema, herul, peatra să putrezească iar trupul aceluia să nu putrezască. 1806 iunie 24. Popa Ioniţă ot Clociţi”.

f. /2/ r.:

„Adică eu, Moise sin popa Ioniţă încredinţez cu iscălitura mea la mâna părintelui Radu Sorescu, precum să (să) ştie că i-am vându(t) această carte drept t(a)l(eri) doaozeci, însă patru stupi mi-au dat şi ştiut să fie că de a mea b(u)n(ă) voe i-am dat-o. Eu Moise adeverez, avgust 10 leat 1813”.

f. 1 r.-9 r.:

„Această sfântă carte ce să cheamă Pinticostar s-au cumpărat de mine, robul lui Dumnezeu, chiriu chir Ioniţă erei ot satu(l) Clociţi, sin popa Iordache şi am cumpărat din Drăgaică în t(a)l(eri) 25 … (ruptă f.) şi cine să va ispiti că să o înstre(ineze) …(ruptă f.), să fie supt blestemul lui Isus. Popa Ioniţă ot Clociţi. 1806 iunie 24”.

Forzaţ cop. 2:

„Să se ştie de când iarna cea rea, fiind că au datu de când au intratu zilele ernii şi au şăzutu zăpada pă pământu şi în luna lui martie, până în sfârşitu(l) lunii, au muritu dobitoace multe. 1808 martie 22”.

Apostol [Bucureşti ?, ante 1751]

Provenienţa: Depozitul Eparhial Buzău, inv. 591 (Parohia Soreşti[75])

f. 9 r.:

„Acest Apostol este (al) popii lui moş Ştefan, cumpărat în tal (eri)…(însemnarea este parţial tăiată la legat), de la Radu (Tă)nase ?, 180(..)…”.

f. 25 r.:

„Să să ştie de când s-au cutremurat pământul la leat 1802, la Vinerea Mare, la octo(m)vrie 14, la nămezi, cutremur foarte mare şi tare, cât s-au crăpat pământul de (ie)şi apă şi s-au surpat şi palate multe, domneşti şi boiereşti, mănăstiri mari. Şi am scris eu cu mână de ţărână i proci. Gheorghe dascăl ot Moşeşti, 1802 octo(m)vre 14”.

f. 150 r.:

„Preotul Toma a murit la 1 maiu 1897”.

f. 163 v.:

„Această carte este a d-lui Ion Barbu, cântăreţ la biserica din cătunul Soreşti” (sf. sec. XIX-începutul sec. XX)

forzaţ cop. 2:

„Acestu Apostol este a …(rupt), Răducanu sin pr(eotul) Costandin din satul Blăjani şi să ştiţi că cine să va ispiti să-l fure, legatu va fi de sfinţi(i) părinţi şi de alte păcaturi dumnezeeşti. Şi am scris eu Răducanu Costandinu. Anul 1860 luna lui iu…(rupt) în 3, după moarte”.

„Să se ştie de cându au bătutu peatra la Dialul Săpocii, de a rămasu numai pe…negru şi au … şi nevasta lui…, nora lui…, anul…maiu în …” (f. parţial ruptă).

Evanghelie, Bucureşti, 1760

Provenienţa: Depozitul Eparhial Buzău, inv. 1271 (Parohia Policiori[76])

f. /4/ r.:

„Legatu-s-au această sfântă Evanghelie de robul lui Dumnezeu Gheorghie, legătoriul de cărţi, la leatul 1816 iulie, prin osteneala şi toată cheltuiala sfinţii sale părintelui Cozma din plaiu(l) Pârscovului, satul Policiori. 1816 iulie 20”.

Antologhion, Veneţia, 1792

Provenienţa: Biblioteca Episcopiei ?, inv. 2171 (parohia Mărăcineni[77])

f. /1/:

„Această sfântă carte ce să vede tipărită pe limba grecească ce să numeşte Anthologhion iaste a dumnealui coconul Dumitrache Hrisoscoleu sin paharnicul Grigore,care pentru a fi ştiut sau a nu să mai muta din loc că fiind …(şters) însemnare cu condeiul, puind sub blestem pe unul ce va vrea să-l fure, să-l înstrăineze din loc, să fie supt blestemul Mântuitorului H(risto)s…”.

forzaţ cop. 2:

„Leat 1808, când era muscalii în Ţara Rumânească, aşa s-a întâmplat o iarnă rea preste fire de s-a ivitu din frebruarie până au trecut blagoveşteniile tot vihor peste vihor şi foarte vijelie ? şi iarnă împotrivă ? că au murit vitele mai toate şi nu era numai iarnă ci şi cu moscalii şi era foarte rău că nu să poate spune. Cât şi la Blagoveştenii (25 martie n.n.), tot era morile îngheţate şi cu râşniţa hrănea creştinii pă moscali. Şi am scris eu Ion diacon ot Mărăcineni, luna aprilie zile 4”.

„Această cărticică iaste a sfintei biserici (a) Mărăcinenilor şi cine s-ar ispiti să o fure să fie anathema de cinci sute de sfinţi părinţi de la Nicheia. Şi am scris anu 1807 martie 3, când venise Moscali în Ţara Rumânească şi făcură podu(l) preste Buzău, când venea Buzăul mai mare îl scotea afară, când scădea iar îl băga în apă. 7315 (1807)”.

Antologhion, [Râmnic, 1745]

Provenienţa: Depozitul Eparhial Buzău, inv. 3582 (Parohia Sibiciu de Sus[78])

forzaţ cop. 1:

„La an 1899 maiu, s-au şindrilitu biserica Sibiceu şi reparatu afară şi pă înnăuntru, lărgindu-se ferestrele precum şi alte trebuitoare, cu munca lăcuitorilor şo cu bani de la cutia bisericii. Petre Mărculescu ?”:

f. 263 v.-264 r.:

„Scris-am eu, preotul Ştefan Toma Gaiţă pă acest Mineiu ce este al sfintii biserici de aici din Sibiceu.1866 maiu 27. Preot Ştefan Toma, comuna Sibiceu de Sus, ce sunt slujitor la această biserică cu hramul Naşterea Maicii Domnului”.

f. 358 v.:

„†Eu dascălu Ioniţă ot Sibiciu de Sus, am scris aceste slove şi cine le va citi, mă va pomeni, că degitile mele vor putrezi în veci. Eu dascăl Ioniţă”.

Forzaţ cop. 2:

„Şi am scris eu Stan ot Pătârlagele, cine va ceti mă va pomeni iar mâna va putrezi. 1825 apr. 12”.

„Să se ştie de când au murit oameni de holera în toată ţara, care nu s-au mai pomenit şi noroc că au vrut Dumnezeu de s-au vestitu cu lăsatu (de) sânge la vena mâinilor, supt cotu, de mulţime de oameni s-au izbăvit. Şi era stăpânirea Rusii, cându s-au făcut aşăzământu(l) ţării, l(ea)t 1831 iulie 29. Şi am scris eu, Drăgulin Gaiţă”.

1818 ian 2.

,, 1818 ghenarie 2. Scris-am eu cel mai jos iscălit cu o mână de pământ şi cu o socoteală. În veac smeritul şi mâhnitul de tot, popa Panait sin popa Hristu sud Buzeu”.

(Molitvelnic, Bucureşti, 1764, p. 308, parohia Cătiaşu)[79]

1841 mart. 28

,, Să se ştie că acest Moliftvelnic că este a lui părintele Panaete sin Simionu Barcău ot satu Bisăuca; şi cine s-ar ispiti a-l înstrăina să fie afurisit de trei sute sfinţi părinţi de la Nicheia, arama şi cărbunele să putrezească, iar trupul acelui în pământu să verzască aceasta. 1841 martie 28. [ [Popa Panaet] ot Bisăuca”.

( Molitvelnic, Buzău, 1747, f. de gardă a cop.1; parohia Bisoca)[80]

1860 iun. 3

,, Acestu Apostol este a ....( rupt) Răducanu sin pr(eotul) Constandin din satul Blăjani şi să ştiţi că cine se va ispiti să-l fure, legatu va fi de sfinţi(i ) părinţi şi de alte păcaturi dumnezeeşti. Şi am scris eu Răducanu Constandinu. Anul 1860 luna lui iunie în 3, după moarte”

( Apostol, [ Bucureşti, ante 1751], cop. 2 int., parohia Soreşti)[81]

Însemnări despre vânzări, cumpărări şi danii de carte

1806 iun.24

,, Această sfântă şi dumnezeiască carte ce se cheamă Pănticostar am cumpăratu eu Popa Ioniţă ot satul Clociţi în t(a)l(eri) 25 şi parale cincisprezece din oraşul Buzăului, din Drăgaică şi cine se va ispiti ca să o fure sau să o tăgăduiască, să fie anathema, herul, peatra să putrezească iar trupul aceluia să nu putrezească. 1806 iunie 24. Popa Ioniţă ot Clociţi” (cop.1. int).

1813 aug 10

,, Adică eu, Moise sin popa Ioniţă încredinţez cu iscălitura mea la mâna părintelui Radu Sorescu, precum să (să) ştie că i-am vândut această carte drept t(a)l(eri) doaozeci, însă patru stupi mi-au dat şi ştiut să fie că de a mea b(u)n(ă) voe i-am dat-o. Eu Moise adeverez, avgust 10 leat 1813”.

( Penticostar, Bucureşti, 1800, biserica satului Soreşti)[82]

1833 iun. 15

,, Spre pomenirea neamului meu, am hărăzit eu şetraru Panait Mărunţişu această Sfântă Evanghelie la sfânta biserică cea nouă, care s-a făcut acum la Sibiceul de Jos şi nimeni să nu îndrăznească a o înstrăina această Evanghelie, că i se va stinge neamul până la a şasea spiţă. 1833 iunie 15”

( Evanghelie, Buda, 1812, parohia Sibiciu de Jos)[83]

1851 iul. 22

,, Această sfântă Evanghelie am dăruit-o eu, ieroschimonahul Filipul din sfânta monastire Neamţu, sfintei biserici din schitul Coteşti cu hramul Pogorârea Sfântului Duh şi oricine va îndrăsni a o înstrăina de la această sfântă biserică să fie sub canonul Sfintei Troiţe şi a Maicii Domnului, până ce o va întoarce sfintei biserici. Anul 1851 iulie 22”[84]

(Evanghelie, Neamţ, 1845, p. 1-10; mânăstirea Coteşti)

[ începutul sec. XIX]

,, Acest sfânt Minei s-au cumpărat [prin] osârdie a Ghinii Matragoi la beserica din Gornet ce iaste hramul lui sveti Gheorghie şi s-au cumpărat cu milostenie a mulţi megiaşi: Manul, Stoiana- taleri 1; Vlad Efa... – bani 80; Iane Baroian, Ioana- bani 40; Vlad diacon, Drăgulin Negoli- taleri pol; Ene sin Iane Baroian, Ana- bani 30; Radu popa, Stanca- bani 15; Pană Moldoveanu, Maria, Neacşa- bani 90; Toma, Tudora- bani 40, Nedelco, Voica- bani 90; Stan sin Anghel, Maria, Tudora- bani 40, Radu, Stoica i Maria i Dumitru- bani 30; Vlad Gădăuş, Stanca- bani 30 i pan Vioiu I Ivana- bani 40; Neagu Dabija, Rada- bani 30; Lefter- bani 30, Ştefan”

( Antologhion, Bucureşti, 1777, parohia Sibiciu de Sus)[85]

III. Însemnări despre legări şi ferecări de carte

1795 iul 5

,, S-au legat acest Minei de Nan dasc(ăl), prin osteneala şi plata ctitorii sfintei biserici ot Gornet cum arată. (17)95 iul.5. Oamenii care au dat la această carte: parale 21-Ene Baroian; 14-Drăgoiu Baroian; 7-Dumitru Baroian; 12- Drăgulin Baroian; 13- Marin Vioiu; 10- Andronache Silean; 5- Ion Silean; 5- Drăgulin Vioiu; 7- Eftene Vioiu; 7- Drăgoiu Vioiu; 5 Neagul Baroian; 5- Ene Baroian; 5- Dragomir Baroian; 5- Mircea; 5 –uncheaş Pană”

( Antologhion, Bucureşti, 1777, cop. 1 int.; parohia Sibiciu de Sus)[86]

1815 aug.26

,, Această sfântă şi dumnezeiască carte ce se numeşte Evanghelie iaste a sfintei mănăstiri Băbeni, sud Slam Râmnic, unde se cinsteşte şi se prăznuieşte hramul la această mânăstire Înălţarea la ceruri a Domnului Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi fiindcă s-au legat de al doilea acum cu aur şi argintu, cu toată osârdia şi cheltuiala prea cuviosului sfinţii sale părintelui arhimandritu chiriu chir Antim Velaitu, egumenul sfintei mânăstiri Băbeni. Însemnat spre a se şti, fiind domnul Ţării Munteneşti întru această vreme, prea luminatul şi prea înţeleptul domnul nostru Io Ioan Gheorghe Caragea voievod, Elena doamna, venit domnul Ţării Rumâneşti la leat 1812 septembrie, adică după ducerea muscalilor înapoi, întru întâia domnie a înălţii sale. Iar Mitropolitul Ungro- Vlah(iei) să afla prea sfinţitul arhipăstor Nectarie, sfinţit Episcopul Buzău(lui) se afla prea sfinţia sa Episcop, părintele nostru stăpân chirio chir Constandie, într-al douăzeci şi trei de ani ai arhipăstoririi Buzău(lui). Şi pentru ca să se ştie că şi eu mult păcătosul şi nevrednicu preotu m-am aflat întru această vreme la sfânta mânăstire Băbeni, scris-am aceste rânduri de slove, fiindcă omul moare şi putrezeşte iar slova rămâne şi se pomeneşte. Toli pisah. Zaharia preot. 1815 avgust 26”.

(Evanghelie, Bucureşti, 1693, f. de gardă a cop.2; fosta mânăstire Băbeni)[87]

1816 iul.20

,, Legatu-s-au această sfântă Evanghelie de robul lui Dumnezeu Gheorghie, legătoriul de cărţi, la leatul 1816 iulie, prin osteneala şi toată cheltuiala sfiinţii sale părintelui Cozma din plaiu(l) Pârscovului, satul Policiori.1816 iuli(e) 20”.

( Evanghelie, Bucureşti, 1760, parohia Policiori)[88]

1848 sept. 5

,, Însemnare de toţi poporeni(i) ce plătesc legat(ul) la Sf. Evanghelii, 1848 sep.5. Ioan Necula, Nan Gogan, Ştefan Pascu, Damian Barbu, Duţă Deslea, Tudoru Ceapă, Niţă Hodorean, logofăt Stanciu, ....( cerneală decolorată), Cismaru, Stoica Popa, Damian Diacon, Ştefan Faldul, Dinu Dodean, Radu Faldul, Ioniţă Postelnicu, pr(eot)? Lisandru, Niţă Pipă?, Opreanu...., Tudoru, Dobre Păţirean, Dan Răducan, Dan Dodan, Uţă Ciofală, Ştefan Hodorean, Stoica Tronaru, Gheorghe Cruceriu, Ioniţă Popescu”

( Evanghelie, Bucureşti, 1750, cop.1 int.; parohia Plopeasa)[89]

Însemnări despre evenimente istorice

1807 mart.3

,, Această cărticică iaste a sfintei biserici (a) Mărăcinenilor şi cine s-ar ispiti să o fure fie anathema de cinci sute de sfinţi părinţi de la Nicheia. Şi am scris anu 1807 martie 3, când venise moscalii în Ţara Rumânească şi făcură podu preste Buzău, când venea Buzăul mai mare îl scotea afară, când scădea iar îl băga în apă. 7315.”

( Antologhion, Veneţia, 1792, cop. 2 int.; parohia Mărăcineni)[90]

1828 mai 1

,, La leat 1828 mai 1 au venit muscalii în ţară în zilele domnului Grigore Ghica voievod şi Grigorie Mitropolit” ( popa Panait sin Hristea).

( Molitvelnic, Bucureşti, 1764, parohia Cătiaşu)[91]

1850 sept.20

,, Să se ştie când cu venirea muscalilor în Ţara Românească pentru Constituţie la anu1850 septemvr.20. Scris-am eu cu zisa celor aflaţi”.

( Antologhion, Bucureşti, 1777, cop. 1 int.; Sibiciu de Sus)[92]

1877 apr.15

,, Această sfântă Evanghelie s-au ascunsu de mine preotul Gheorghe la leatul 1877 aprilie 15, cându au venitu muscali în Ţara Românească, fiind preotu servitor la acest sfânt şi dumnezeesc lăcaşu. Această Evanghelie este dată acestei sfinte biserici de dumnealui Grigorie Mărăcineanul şi anatema să fie cine o va înstrăina. Preotul Gh. Ştefan, Dimitrie Ştefanu, fraţi”( f. de gardă a cop.2)

1877 apr.15

,, La acestu anu 1877 sau făcutu resbelul cel mare al ruşilor cu turcii la care au luat parte şi Ţara Românească şi au bătut aşa de tari pe turci că le-au luat multe oraşe şi cetăţi atât în Asia cât şi în Europa şi din acestu an avem şi noi o parte de pământu peste Dunăre, anume Dobrogea, cu oraşele care se află întrânsa. Şi spre memorie am însemnat în anul mântuirii 1877 aprilie 15. Preotul Gh. Stepan, smerit între preoţi” ( f. de gardă a cop.2).

1916 nov. 29

,, Spre ştiinţă, în anul 1916 luna august 15, am declarat războiu Austro-Ungariei. După trei luni de rezistenţă au ocupat germanii Oltenia, Muntenia până la apa Milcovului şi a Şişiţei. Iar eu în ziua de 29 noiembrie, am plecat din sat spre Cernăteşti şi am lăsat totul la voia întâmplării, luând cu mine numai această sfântă Evanghelie pe care am ascuns-o în podul caselor, ca să nu o găsească cotropitorii, că ar fi luat-o. Şi grijă mare am avut de acest lucru sfânt şi bogat, să nu se piarză sau să se înstrăineze. Mulţumesc celui atotputernic, că mi-a luminat cugetul de am[….] şi

am avut grijă de ea ca de suflet şi acum o predau următorilor ce au dragoste de sfânta biserică. Preot Ioan I. Ionescu”. ( Evanghelie, Bucureşti, 1693; parohia Mărăcineni)[93]

Însemnări despre fenomene meteorologice

1808 mart. 22

,, Să se ştie de când iarna cea rea, fiind că au dat de când au intrat zilele iernii şi au viscolit zăpada pă pământ şi în luna lui martie, până în sfârşitu(l) lunii au murit dobitoace multe. 1808 martie 22”.

( Penticostar, Bucureşti, 1800, cop. 2 int.; biserica Soreşti)[94]

Însemnări despre cutremure

1829 nov. 4

,, La leat 1829 noembrie spre 4 noaptea s-au cutremurat pământul foarte tare, fiind muscalii aicea în ţară” ( popa Panait sin popa Hristea)

( Molitvelnic, Bucureşti, p. 87; parohia Cătiaşu)[95]

Însemnări despre epidemii

1831

,, Iar la leat 1828 au venit muscalii în ţară şi au plecat Grigore Ghica domnul din scaun şi s-au început ciuma iar la leat 1830 au încetat iar la leat 1831 au început holera”

( Molitvelnic, Bucureşti, 1764, p. 308; parohia Cătiaşu)[96]

1831 iul.29

,, Să se ştie de când au murit oamenii de holeră în toată ţara, care nu s-au mai pomenit şi noroc că au avut Dumnezeu de s-au vestitu cu lăsatu (de) sânge la vena mâinilor, sub cotu, de mulţime de oameni s-au izbăvit. Şi era stăpânirea Rusii, cându s-au făcut aşezământu(l) ţării, l(ea)t 1831 iulie 29. Şi am scris eu Drăgulin Gaiţă”.

( Antologhion, [ Râmnic, 1745], cop.2 int.; parohia Sibiciu de Sus)[97]

Însemnări despre biserici şi mânăstiri

1899 mai

,, La an 1899 maiu s-au şindrilitu biserica Sibiceu şi reparatu afară şi pă înnăuntru, lărgindu-se ferestrele precum şi alte trebuitoare, cu munca lăcuitorilor şi cu bani de la cutia bisericii. Petre Mărculescu”

( Antologhion, [ Râmnic, 1745], cop.1 int. parohia Sibiciu de Sus)[98]

1959 aug.14

,, În urma decretului 410 din noembrie 1959, desfiinţându-se mânăstirea de maici Barbu din raionul Buzău, s-au adusu această sfântă şi dumnezeeiască Evanghelie la sfânta Episcopie a Buzăului”.

( Evanghelie, Buzău, 1869, f. de gardă a cop.1; mânăstirea Barbu)[99]

Lista cărţilor cercetate

1. Evanghelie, Bucureşti, 1693 ( fosta mânăstire Băbeni)

Evanghelie, Bucureşti, 1693 ( parohia Mărăcineni)

Antologhion, [ Râmnic, 1745] ( parohia Sibiciu de Sus)

Molitvelnic, Buzău, 1747, ( parohia Bisoca)

Apostol[ Bucureşti ante 1751] ( parohia Soreşti)

Evanghelie, Bucureşti, 1750 (parohia Văvălucile)

Evanghelie, Bucureşti, 1750 ( parohia Plopeasa de Sus)

Evanghelie, Bucureşti, 1760 ( parohia Policiori)

Molitvelnic, Bucureşti, 1764( parohia Cătiaşu)

Liturghii, Buzău, 1768 ( parohia ,, Sf. Nicolae”, Rm. Sărat)

Antologhion, Bucureşti, 1777 ( parohia Sibiciu de Sus)

Antologhion, Bucureşti, 1777 ( parohia Tronari)

Antologhion, Veneţia, 1792(parohia Mărăcineni)

Penticostar, Bucureşti, 1800 ( parohia Soreşti)

Evanghelie, Buda, 1812 ( parohia Sibiciu de Jos)

Evanghelie, Neamţ, 1834( parohia Sibiciu de Sus)

Evanghelie, Neamţ, 1845( mânăstirea Coteşti, jud. Vrancea)

Evanghelie, Buzău, 1869 (mânăstirea Barbu)

[1] N.A. Constantinescu, Biserici şi mânăstiri din judeţul Buzău în ,, Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice”, anul XVII( 1924), fasc. 41, iul.-sept, pp.141-142; Vezi şi fasc. 42 oct- dec., pp.188-191.; Idem, Biserici şi mânăstiri din judeţul Buzău( partrea a II a), în ,, Îngerul”, anul XIII(1941), nr. 5-6, pp. 367-392.

[2] I. C. Fillitti, Despre schitul Găvanele, în ,, Revista istorică”, anul XI (1925), pp.89-91; Idem, O lămurire despre Mitropolitul Munteniei Cosma Popescu şi biserica din Ursoaia( Buzău), în ,, Biserica Ortodoxă Română”, anul LI (1933), nr. 5-6, pp. 200-205. ( în continuare B.O.R.).

[3] C. Săndulescu – Verna, Biserica din Săsenii Noi. Note, în ,, Îngerul” anul IV(1932), nr.5, pp.12-16; Idem,Biserica Ciobănoaiei în ,, Îngerul” anul IV(1932), nr 6. pp. 22-23;Idem, Biserica din Sibiciul de jos în ,,Îngerul” anul V(1933), nr 2, pp.11-13; Bisericuţa din Valea Muscelului( Buzău), în ,, Îngerul” anul IX(1937), nr. 7-8, pp.393-396; Idem, Biserica din Buda( Cislău) în ,, Îngerul” anul X (1938), nr.9, pp.819-821; Idem, Bisericuţa din Lăpoşel, în ,,Îngerul” anul X ( 1938), nr.12, pp.1120-1124; Idem, Bisericile din Verneşti( Buzău) în ,, Îngerul” , 1941, (an XIII), nr. 1-2, pp.69-98;

[4] G.I. Beşchea Însemnări vechi, în ,, Îngerul”, anul IV (1932), nr.12, pp. 18-21.

[5] S. Coman Tisău, Biserica Bădeni din satul Pisculeni (I), în ,, Îngerul”, anul V (1933), nr. 3-4, pp. 28-33; Idem, Biserica Bădeni din satul Pisculeni(II), în ,, Îngerul”, anul V (1933), nr. 6- 7, pp. 30-35.

[6] I. Frăsineanu, ,, Schitul Fundul Cătinii”, comuna Cătina- Buzău, în B.O.R., anul LI(1933), nr.1-2,pp.42-44.

[7] Horia Constantinescu, ,, Biserica Sf. Nicolae” din Bâscenii de Jos (Buzău), în ,, Îngerul”, anul IX (1937), nr.6, partea I, pp. 313-319; Biserica ,,Sf. Nicolae” din Bâscenii de Jos (Buzău), în ,, Îngerul”, anul IX (1937), nr.7-8, partea II, pp. 396-406; Idem, Vechi biserici de lemn de pe Bâsca Chiojdului, în ,, Îngerul”, anul X(1938), nr.3 pp.231-237; Idem, ,, Biserica Sf. Voievozi” din Bâscenii de Sus, în ,, Îngerul”, anul XI (1939), nr.12, pp. 858-863; Idem, Bisericile din Poeni ( Buzău), în ,, Îngerul” anul X(1938), nr. 12, pp. 1124- 1129.

[8] Ion Potlogea, Vechea biserică din satul Largu( Buzău), în ,, Îngerul”, anul XII(1940), nr. 3-4, pp. 250-257; Idem, Despre schitul Rogozu, în ,, Îngerul”, anul XII(1940), nr. 5-6, pp.353- 358; Idem, Biserica din Oleşeşti în ,, Îngerul”, anul XII(1940), nr. 7-8, pp. 499-511.

[9] L. Vasilescu, Biserica Banu din oraşul Buzău, în ,, Glasul Bisericii”, anul XVIII( 1958), nr.11, pp. 1070-1075; ( în continuare G.B.)

[10] R. Antofie, Istoricul bisericii Broşteni din oraşul Buzău, în G.B., anul XXVII (1968), nr. 1-2, p.117.

[11] Sandu Tudor, Schitul Găvanu în G.B., anul XVII (1968), nr. 9-10, p.1040; Idem, Biserici din lemn pe valea Slănicului –Buzău (I), în G.B., anul XXIX(1970), nr.9-10, pp. 987-993; Idem, Biserici din lemn pe valea Slănicului –Buzău(II), în G.B., anul XXXIII(1974), nr.1-2, p.128.

[12] Dimitrie Gh. Ionescu, Biserici vechi din oraşul Buzău, în G.B., anul XXIV (1965), nr. 1-2, pp. 71-111.

[13] Ionel Ene, Circulaţia cărţii religioase, tipărite la Râmnic, în eparhia Buzăului şi importanţa ei în păstrarea dreptei credinţe, în ,, Îndrumător bisericesc” ( editat de Episcopia Buzăului), nr.10, Buzău, 1991, pp.131-144.

[14] Alexandru Gaiţă, Circulaţia cărţii vechi bucureştene în judeţul Buzău( sec.XVII-XVIII) în ,, Mousaios”, vol.IV, partea a IIa, Buzău, 1994, pp.55-61; Ilie Mândricel, Fosta mânăstire Motnău, în ,, Almanah bisericesc”, nr. 19-20, Buzău, 2001, pp.180-200.

[15] Pentru lista cărţilor cercetate vezi anexe.

[16] Două de către G.I. Beşchea( Însemnări vechi, pp. 19-20), una de către C. Săndulescu-Verna ( Biserica din Sibiciu de jos, pp. 11-13), o alta de către N.A. Constantinescu ( Biserici şi mânăstiri din judeţul Buzău partea a II a, p. 368)

[17] Pentru lista autorilor enumeraţi vezi anexe

[18] Mânăstirea Băbeni este considerată ctitoria lui Negoiţă, fiul lui Necula căpitan Dedulescu şi a lui Matei Bagdat căpitanul, înainte de anul 1682( când este menţionată documentar pentru prima dată). Fostă metoh la mânăstirea Ianina ( vezi N. Stoicescu, Bibliografia localităţilor şi monumentelor feudale din România, I, Ţara Românească, vol I, 1970, p. 44. În continuare: N. Stoicescu, Bibliografia)

[19] La începutul secolului al XIX lea, mânăstirea era închinată unei mânăstiri din Rumelia, Velacin Tamina, probabil mânăstirea de metanii a călugărului Antim.

[20] În toamna anului 1705, Constantin Brâncoveanu şi suita domnească fac o lungă ,, preumblare” pe la moşiile domneşti şi ale Cantacuzinilor, în traseul fiind incluse şi viile de la Sărata precum şi mânăstirea Rm. Sărat, ctitoria domnului şi a unchiului său, Mihai Cantacuzino. În drum domnul ,,.... rugându-l Mănăilă vel şetrar ca să meargă la satul lui la Mărăcineni, moşia sa, să-l ospăteze, numaidecât au fost bucuros şi au mers. Unde, făcându-i Mănăilă vel şatrar ospăţ foarte frumos s-au sculat de acolo şi au mers la sfânta mânăstire la Râmnic”. Pentru mai multe detalii referitoare la domnia lui Constantin Brâncoveanu vezi printre alte lucrări şi Radu logofăt Greceanu Istoria domniei lui Constantin Basarab voievod( 1688- 1714), Ed. Academia Română a R.S.R, Bucureşti, 1970; Istoria Românilor. O epocă de înnoiri în spirit european ( 1601-1711/1716), vol V ( coord: Acad. Virgil Cândea, Secretar ştiinţific:Dr. Constantin Rezachevici), Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 2003, pp. 248-267.

[21] Despre întemeierea vechii biserici dă mărturie vechea pisanie:,, Această sfântă şi dumnezeiască biserică s-a făcut din temelie de dumnealui biv vel clucer Grigore Hrisoscoleu, în zilele Prea Înălţatului Domnului nostru Io Alexandru Constandin Moruzi, la leat 1801”. Vezi N. Stoicescu, Bibliografia, vol. II,p. 417; Marin Negulescu, Resfinţirea bisericii din Mărăcineni, în G.B., an. XXI,(1962), nr.3-4, pp. 420-421; Iulian Negoiţă, Protoiereii, parohii, mânăstiri şi slujitori bisericeşti în ,, Almanah Bisericesc”, nr. 19-20, Buzău, 2001, p. 328.

[22] Grigore Hrisoscoleu a ocupat între anii1781 -1792 mai multe dregătorii în Divanul Ţării Româneşti ( mare sluger, mare stolnic, mare paharnic, mare clucer). A fost numit ispravnic al judeţului Buzău în 1792. Pentru mai multe detalii vezi: Octav George Lecca, Famiile boiereşti române. Istoric şi genealogie după izvoare autentice, Ed. Semne, Bucureşti, 2009, p.540; Valeriu Nicolescu, Gheorghe Petcu, Buzău- Râmnicu Sărat. Oameni de ieri, oameni de azi, vol I, Buzău, 1999, p.55.

[23] G.I. Beşchea, Istoricul şi înzestrarea schitului Răteşti, în ,, Îngerul”, anul X( 1938), nr. 10-11, pp. 925-949; Radu Antofie, Spitalul Gârlaşi(studiu monografic), extras din ,, Studii şi articole de istorie”, Bucureşti, 1956, pp. 225-226.

[24] Grigore este trecut în catagrafia din 1831 ca fiu al medelnicerului Ghiţă Mărăcineanu, locuind în casa părintelui său de la Mărăcineni vezi Ioan C. Filliti, Catagrafie oficială de toţi boierii Ţării Româneşti la 1829 în ,, Revista Arhivelor”, vol. II( 1927-1929), nr. 4-5, p. 313.

[25] Identificarea, în lipsa paginilor de început şi sfârşit s-a făcut în urma studierii volumului şi prin compararea cu alte exemplare complete.

[26] Cop. 2. Int.

[27],, Să se ştie cându au venit boala holerii şi în Valahia, primăvara, în luna iunie, în zile 6, la leat 1831. Ştefan logofăt ot sat Negoşinatu, sin Dragomir mazăl” vezi C.Săndulescu Verna, Din trecutul Verneştilor. Note istorice, Buzău, 1941, p.30.

[28]Iulian Negoiţă, op. cit., p. 350.

[29] F. de gardă a cop.1.

[30] Lipsind paginile de început şi sfârşit, datele de identificare au fost stabilite cu aproximaţie, în urma studierii volumului.

[31] Parohia Soreşti are două biserici: biserica veche, cu hramul ,, Sfinţii Voievozi”, construită pe fosta moşie a Episcopiei de la Soreşti şi biserica nouă terminată în 1950. Biserica,, Sfinţii Voievozi” este situată pe dealul din imediata vecinătate a fostului cătun Flămânda. Biserica este constuită din lemn, iar la origine se pare că a fost un mic aşezământ monahal, devenind în a doua jumătate a secolului XIX biserică de mir.

[32] Însemnarea este incompletă, din cauza tăierii filelor la legat.

[33] F.25 r.

[34] ,, Să se ştie de când s-a cutremurat pământul şi s-a dărâmat mânăstirea Banului şi Sf. Îngeri şi bolţile de la mânăstirea Gârlaşi şi zidul de la Episcopie până la pământ, că s-au stricat aceste tot” Vezi Al. Gaiţă, op.cit., p.61.

[35] ,,Fiindcă la leat 1802, octomvrie 14, în zioa de preapodomna Parascheva (....) s-au făcut un cutremur mare care ne-au povestit şi din o(a)meni mai sus se câte o sută de ani, ca aceasta nu s-au mai pomenit, nici părinţii lor n-au pomenit (....)” Vezi, Ilie Corfus, Cronica meşteşugarului Ioan Dobrescu (1802-1830), în ,, Studii şi articole de istorie”, VIII, 1966, p.320.

[36],, 1802 octombrie 14, ziua marţi, în ziua Sântei Parascheva la 7 ore din zi s-a făcut cutremur mare, încât au căzut monăstiri şi s-au ruinat case, a crăpat pămentul şi a ieşit apă cu un catran amestecat (.....)” Vezi, C. Erbiceanu, Precuvântare la cele patru discursuri şi descrierea cărticelei ce le cuprinde, în BOR, anul al XV lea (1891), nr.4 (iulie), p.330.

[37] ,, Să se ştie de când s-au cutremurat pământu tare luna oct.14, 1802, în zi de marţi la opt ceasuri din zi şi multe mânăstiri şi biserici s-au stricat pre unele locuri (...)” Vezi, N.A. Constantinescu, ,,Biserici şi mânăstiri din judeţul Buzău” în ,, Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, iulie- septembrie, 1924, p. 388.

[38] ,, La anul 1802 oct.14 la şapte ceasuri au fost cutremur întru carele multe ziduri şi biserici şi turnul Colţii podoaba Bucureştilor[s-au dărâmat], dar oamenii nu s-au primejduit; au ţinut cinci minute” Vezi, N.A. Constantinescu, op.cit., p. 386.

[39]Xxx, O ctitorie arhierească: noua biserică a parohiei Plopeasa de Sus, ctitoria Mitropolitului Firmilian al Olteniei, în G.B. an. XXXVII(1969), nr. 11-12, pp. 1312-1321; Olimp Căciulă, Prea Fericitul patriarh Justinian a participat la sfinţirea bisericii din satul Plopeasa de Sus, Judeţul Buzău, în BOR, anul LXXXVII( 1969), nr. 9-10, pp. 886- 897; Iulian Negoiţă, op.cit., p. 351.

[40] ,, Această biserică s-a făcut în anul 1832 prin strădania pr. Radu, pr. Zaharia, Ghedeon monahul, Gheo(r)ghe Radu, Vlad, Pompiliu şi alţii. În anul 1909-1910 s-au reparat şi mărit lungindu-se şi făcându-se turlele şi zugrăvindu-se nim nou înăuntru şi vopsindu-se pe afara prin îndemnul şi srăduinţa pr. Ştefan Ionescu, Dumitru Grigore, Ion Dănescu, Dumitru St. Filipoiu, Petre I. Popa, Toma C. Crăciun, Dumitru I. Mirică, cu cheltuiala închinătorilor acestei biserici şi a altor credincioşi binevoitori- 1910 iulie 7 şi T. Crăciunescu, Radu D. Crăciun. Pictori Ion I. Aldescu, Alexandru D. Aldescu fiu” Vezi Horia Constantinescu, Biserici de lemn din Eparhia Buzăului, Buzău, 1987, pp. 370-372; Iulian Negoiţă, op.cit., p. 346.; Pentru mai multe detalii referitoare la arhitectura din perspectiva istorică în spaţiul românesc vezi Ala Movileanu ,, Perspectivă istorică asupra arhitecturii comunitare din România ( sec. XVII-XX). Rezumatul tezei de doctorat susţinută la Universitatea din Oradea în anul 2015 sub coordonarea Prof. Univ dr. Ioan Godea, Prof. Univ. Dr. Sever Dumitraşcu.

[41] Ionel Cândea, Consideraţii asupra însemnărilor pe cartea veche românească din judeţul Brăila, în ,, Valori bibliofile din patrimoniul cultural naţional”, I, Râmnicu Vâlcea, 1980, pp. 253-254.

[42] C. Săndulescu Verna, op.cit., p.94.

[43] Pe această carte a scris şi un pomelnic al familiei sale. ,, Vii: Gheorghe, Gheajna, Gheorghe, Safta, Maria, Zmaranda, Ioana. Morţi: Nan preotul, Evdochia prezvitera, Andreiu, Iordache, Ioan, Ileana, Andronic, Zmaranda şi toate neamurile” Vezi Sandu Tudor, op.cit., p. 991.

[44] N.A. Constantinescu, op.cit., p. 389.

[45]Iulian Negoiţă, op.cit., p.351.

[46] Vezi mai sus însemnarea lui Drăgulin Gaiţă pe Antologhionul[ Râmnic, 1745] bisericii din Sibiciu de Sus.

[47] ,, Să se ştie de când s-au lovit ciuma în oraşul Buzău la leat 1829”, Vezi, Dimitrie Gh. Ionescu, op.cit., p. 110.

[48] ,, Într-acest an următor (1829 n.n.)au fost pieire mare: ciumă în oameni, boală, moarte în vite grozavă şi de se tăia vre-o vită bolnavă, cine apuca den oameni de mânca, murea şi acela; mană în bucate grozavă, lângă toate şi răzmeliţă”, Vezi, Horia Constantinescu, op.cit., p. 402.

[49] F. de gardă a cop.2.

[50] Însemnarea este făcută pe f. 1-11, lipsind f. 9-10.

[51] Ctitorii bisericii au fost locuitorii mahalalei Jidenilor, numită mai târziu Sfântul Nicolae. Vezi: Marin Negulescu, Biserica parohiei Sfântul Nicolae- Râmnicul Sărat, în G.B., anul XVII( 1958), nr.9, pp. 886-887; Iulian Negoiţă, op.cit., p. 353.

[52] Cf. N.A. Constantinescu, op.cit., p. 368.

[53] Ionel Cândea, op.cit.,p. 252.

[54]F. 558 v.

[55] Potrivit catagrafiei din 1829, Dumitrache Hrisoscoleu era născut în 1787. În 1811 a fost numit ispravnic al judeţului Buzău, în 1828 era numit logofăt iar în 1829, logofăt de obiceiuri. A murit la 16 aprilie 1844. În urma ciumei din 1813-1814, în timpul căreia au murit mai mulţi membri ai familiei, Dumitrache rămâne moştenitor al mai multor averi immense ceea ce îl face pe domnul Ioan Caragea să-l găsească candidatul cel mai potrivit la mâna nepoatei sale, urâţica duducă Sultana. Din căsătoria lor au rezultat doi fii, Scarlat şi Grigore” Vezi, Radu Antofie, op.cit., pp.236-237; Valeriu Nicolescu, Gheorghe Petcu, op.cit., pp. 57-58.

[56]Cop.2. int.

[57] Ibidem.

[58],, La leatul 1808 s-au întâmplat iarnă prea iute atâta cât au şăzut morile îngheţate până la Blagoveştenii şi multe dobitoace au murit şi moscalii făceau mare supăr, cât până şi casele oamenilor le-au disvelit şi au dat cailor de au mâncat. Eu popa Stan ot Mărăcineni” Vezi, G.I. Beşchea, op.cit., p.19.

[59] S Coman Tisău, op.cit., p. 32

[60],, Când era cursul anilor de la Hristos 1828 aprilie 28, în zilele luminatului gospodin Grigorie Dimitrie Ghica au fost venirea moscalilor în Ţara Românească. Şi când au sosit aici în judeţul Buzău era într-o sâmbătă, a şasea săptămână din Paşti. Şi foarte mare frică era de turci până ce au sositu cazacii”. Vezi, G.I. Beşchea, op.cit., pp. 19-20.

[61] La sf. Secolului al XIX lea, cătunul Clociţi făcea parte din comuna Vadu Soreştilor. Vezi, Basil Iorgulescu, Dicţionar geografic, statistic, economic şi istoric al judeţului Buzău, f. e., Bucureşti, 1892, p. 183.

[62] Cartea a fost dăruită de Nicolae Antemir bisericii din Coca Antemireşti ( com. Vintilă Vodă, jud. Buzău). Diferenţa de preţ, de 11 taleri, este destul de mare dacă preţul indicat de cumpărător este real şi nu a fost exagerat pentru a spori, în ochii concetăţenilor importanţa daniei sale. Există însă şi posibilitatea unei greşeli de transcriere. Vezi detalii la N.A. Constantinescu, op.cit., p. 382.

[63] C. Săndulescu Verna, op.cit., p.15.

[64] Despre aceasta scrie şi diaconul Ion din Mărăcineni ( v mai sus Antologhion, 1792) şi popa Stan din Mărăcineni (Penticostar, Bucureşti, 1768)

[65]Biserica din Sibiciu de Jos, cu hramul ,,Sf. Ilie” a fost construită în 1833. Vezi N. Stoicescu, Bibliografia, vol II, p. 577.

[66] Clucerul de arie Ioan Sibiceanu, născut în 1774, era unul dintre cei mai însemnaţi proprietari pe moşia Sibiciu de Sus, având în 1831 un venit de 2000 taleri; Nicolae Trăsnea mare clucer, născut în 1777, locuia în Bucureşti şi avea în 1829 un venit de 15.000 de taleri, fiind însărcinat de domnie cu diferite treburi în judeţele Saac şi Buzău. Vezi detalii la I. C. Filliti, op.cit, p.294 şi p. 326.

[67] Biserica mânăstirii Coteşti, cu hramul ,, Sf. Treime” a fost construită în secolul al XVIII lea înainte de 1757. Vezi detalii despre acest lăcaş de cult la N. Stoicescu, op.cit., vol I, p. 202, Iulian Negoiţă, op.cit., p. 339.

[68] În 1868, guvernul dorind să ajute biserica ortodoxă a românilor din Macedonia cu cărţi de ritual, a cerut sprijinul mitropolitului pentru tipărirea a două cărţi de cult cu litere latine. Cum mitropolitul considera că folosirea alfabetului latin încalcă o hotărâre a Sfântului Sinod, Departamentul Cultelor s-a adresat lui Dionisie Romano care, latinist convins, a acceptat să îngrijească şi să tipărească textele în tipografia Episcopiei. Astfel au apărut la Buzău în 1869, pentru prima dată cu alfabet latin, principalele cărţi de cult ale bisericii ortodoxe, Evanghelia şi Apostolul. Pentru mai multe detalii referitoare la tipăriturile cu litere latine în acest spaţiu vezi Virgil Molin, La un secol de la începutul eliminării chirilicei din tiparul cărţilor bisericeşti, în G.B., 1968( an XXVII), nr. 1-2, pp. 69-70.

[69] Ilie Mândricel, Sf. Gheorghe, fosta ctitorie a lui Mihai Viteazul, în ,, Mousaios”, vol.VI, Buzău, 2001, p.134.

[70] După cum scrie Matache Săseanu din Bâscenii de Jos în 1846. Vezi detalii la Horia Constantinescu, op. cit., p. 402.

[71]Biserica parohială din satul Văvălugi, cu hramul ˝Sfântul Nicolae˝, este aşezată pe partea dreaptă a drumului ce duce de la Muşcel-Colţi la Brăieşti, în comuna Bozioru. Biserica a fost construită prin strădania preotului Zaharia şi a monahului Zaharia, cu contribuţia financiară a locuitorilor din satele Văvălugi şi Fişici. Biserica este construită în stilul bisericuţelor de lemn din zona de munte având formă de navă, iar acoperişul fiind străpuns de 3 turle de lemn. Este construită din bârne de lemn şi este căptuşită cu scândură, atât în interior cât şi în exterior, fiind aşezată pe o temelie de din piatră de râu. Forma Bisericii, precum şi vechia pictură interioară dau la iveală două faze ale construcţiei. Prima fază a fost cea iniţială,iar cea de a doua a fost cea desfăşurată între anii 1909-1910, când biserica a fost reparată şi a fost mărită aşa cum dă mărturie pisania bisericii:˝ Acesta Biserică s-a făcut în anul 1832 prin strădania pr. Radu, pr. Zaharia, Ghedeon Monahul,Gheoghe Radu, Vlad , Pompiliu şi alţii. În anul 1909-1910 s-au reparat şi mărit lungindu-se şi făcându-se turlele şi zugrăvindu-se nim nou înăuntru şi vopsindu-se pe afară prin îndemnul şi stăruinţa pr. Ştefan Ionescu, Dumitru Grigore, Ion Dănescu, Dumitru St. Filipoiu, Petre I Popa, Toma C. Crăciun, Dumitru I. Mirică, cu cheltuiala închinătorilor acestei biserici şi a altor credincioşi binevoitori – 1910 iulie 7 şi T. Crăciunescu, Radu D. Crăciun. Pictori – Ion I. Aldescu, Alexandru D. Aldescu fiu.˝ În anul 1964, vechea învelitoare de şindrilă a bisericuţei a fost înlocuită cu tablă. Interiorul bisericii este pictat iar tâmpla bisericii a fost pictată pe cheltuiala părintelui Bonifatie, stareţul mănăstirii Găvanu. Vezi, Pr. Horia Constantinescu, Bisericii de lemn din Eparhia Buzăului, Ed. Episcopiei Buzăului, Buzău 1987, p.370-372; Pr. Iulian Negoiţă, Protoierii, parohii, mănăstiri şi slujitori bisericeşti,în ,,Almanah Bisericesc”, nr. 19-20, Ed. Episcopiei Buzăului şi Vrancei, Buzău, 2001, p.346.

[72]Ca şi în alte sate, în Plopeasa de Sus a existat o biserică de lemn ce a ars în anul 1956. în locul ei a fost ridicată o altă biserică de zid, ctitorită de Mitropolitul Firmilian al Olteniei. Pisania actualei biserici dă mărturie despre aceasta: ,,Cu vrerea Tatălui, cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh Dumnezeu cel în Treime închinat, ziditu-s-a acest prea sfânt locaş, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, din satul Plopeasa de Sus, comuna Scorşoasa, judeţul Buzău, între anii 1966-1969, pe locul bisericii de lemn nimicită de trăsnet în 1956. Biserica şi clopotniţa s-au întemeiat cu cheltuiala şi osârdia înalţilor ierarhi, Firmilian, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, fiul acestui sat şi Antim, evlavoisul episcop al Buzăului, ajutând şi obştea enoriaşilor din parohia Plopeasa. Târnosirea bisericii s-a făcut în anul 1969, sept. 28, de Prea Fericitul Justinian, patriarhul României, care a ajutata la desăvârşirea acestui sf. locaş. P.S. Firmilian al Olteniei şi P.S. Antim al Buzăului, preşedinte al Consiliului de Stat fiind. D. Nicolae Ceauşescu, preşedinte al Consiliului de Miniştrii D. Gherghe Maurer, secretar general al Departamentului Cultelor prof. D. Dogaru, preotoiereu I. Dobrescu, paroh, pr. Costache Anton. A întocmit planurile – arhitect N. Pencioiu din Craiova. A sculptat Gr. Dumitrescu din Bucureşti, a condus lucrările diaconul Mircea Popescu din Craiova. Artist pictor At. Calopareanu.˝ . Vezi, O ctitorie arhierească: noua biserică a parohiei Plopeasa de Sus – ctitoria Mitropolitului Firmilian al Olteniei, în G.B., an. XXXVII (1969), nr. 11-12, p.1312-1321; Pr. Olimp Căciulă,Prea Fericitul patriarh Justinian a participat la sfinţirea bisericii din satul Plopeasa de Sus, Judeţul Buzău, în B.O.R. an. LXXXVII (1969), nr. 9-10, p.886-897;Pr. Iulian Negoiţă,op. cit.,p.351.

[73]Se află la întretăierea străzilor Dorobanţi şi 9 mai, în Municipiul Râmnicul Sărat. Biserica nu are menţionată o dată a construcţiei. Biserica a fost construită terminată în 1815, dată menţionată pe icoana Sfântului Nicolae , ocrotitorul Bisericii. Ctitorii bisericii au fost locuitorii mahalalei jidanilor, numită mai târziu Sfântul Nicolae. Primele reparaţii ale Bisericii au fost făcute în anii 1850-1852. În jurul anului 890 a fost construită clopotniţa. Biserica a suferit în timpul primului război mondial şi a fost reparată între anii 1938-1940 şi mai apoi în 1958. Din punct de vedere arhitectonic biserica are formă de cruce şi are o singură turlă deasupra naosului, iar prima pictură se pare că a aparţinut lui Mihai Zugravu. Vezi, Pr. Marin Negulescu, Biserica parohiei Sfântul Nicolae – Râmnicu Sărat,în G. B. an. XVII (1958), nr. 9, p.886-887; Pr. Iulian Negoiţă,Op. cit., p.353.

[74]De fapt la această dată domn era Constantin Ipsilant (18 august 1802-12 august 1806), fiul lui Alexandru Ipsilant a cărui domnie luase sfârşit la 28 noiembrie 1797.

[75]Parohia Soreşti are două biserici, biserica nouă terminată în anul 1950 şi biserica veche, cu hramul Sfinţii Voievozi, construită pe fost moşie a Episcopiei de la Soreşti. Biserica Sfinţii Voievozi este situată pe dealul din imediata vecinătate a cătunului Flămânda din satul Soreşti. Biserica este construită din lemn iar la origine se pare că a fost un mic aşezământ monahal, devenind mai târziu biserică parohială.

[76]Actuala biserica parohială cu hramul ˝Cuvioasa Parascheva˝ din satul Polciori a fost construită în anul 1934 şi, din daniile enoriaşilor, coordonaţi de un comitet de construcţie. Biserica este construită în formă de cruce şi are o turlă centrală şi două turle mici în partea din faţă.Materialul utilizat la realizarea construcţiei a fost lemnul. În interior picturile sunt realizate de pictorul Titel Benea. Pictura a fost realizată pe tablouri mari, aplicate pe pereţii sf. locaş. Despre actuala biserică dar şi despre vechea biserică dă mărturie pisania:˝Acest sfânt locaş cu hramul Cuv. Paraschiva s-a făcut în locul celei vechi din daniile locuitorilor din satul Policiori sub conducerea unui comitet. Lucrările au început în anul 1932 şi s-a sfinţit în anul 1934, octombrie 14 de P.S.D.D. Episcop al Buzăului Ghenadie Nicolescu, slujitor fiind Pr. Gheorghe Teodor, epitropi Tănase Dinu şi A.I. Târcavu, iar stăruitori Gheorghe Ionescu învăţător, Alexandru Zotescu Notar, Ion Ichim şi alţii. Pictura a fost executată parţial de fraţii Benea- Buzău. În anul 1979, sub păstorirea P.S. Episcop Dr. Antim Angelescu- buzău, au început lucrările de completarea picturii existente, pe cheltuiala enoriaşilor parohiei, la îndemnul şi strădania P.C. Pr. Edu Cătănuţă parohul bisericii, ajutat de Grosaru Ene epitrop, Tănase Togboş, Dobre Toboş, Ion Manu, Mihai Bratosin, Anghel Săcuziu şi Ene Papucică consilieri şi Plpşeanu Ion cântăreţ, Samoilă Olaru, Stan Crisrian Juean Hurlei şi alţi ostenitori Gh. I Dogaru consilier supleant. Pictura a fost executată de Dinu Petre, Cuc Mihăilă- Bucureşti şi Braşoveanu Petre-Plopeasa. La 14 oct. S-a sfinţit de P.C.Pr. Consilier Guţă Gheorghe.˝ A se vedea şi Pr. Iulian Negoiţă, op. cit.,p.351.

[77]Biserica parohială cu hramul Sfântul Nicolae a fost construită din temelie în anul 1881, de clucerul Grigore Hrisoscoleu. Cele mai importante modificări le-a suferit acest sfânt locaş în anul 1898, când i s-au adus îmbunătăţiri radicale, zidurile fiind înălţate cu încă 2 m. iar pe acopeiş fiinds construite cele două turle mici. Biserica a mai suferit şi alte reparaţii ulterioare dintre care amintim pe cele din 1913, 1933 1961. Despre întemeierea bisericii dă mărturie vechea pisanie: Această sfântă şi dumnezeiască biserică s-a făcut din temelie de dumnealui biv vel clucer Grigorie Hrisoscoleu, în zilele Prea Înălţatului Domnului nostru Io Alexandru Constandin Moruzi Voecod, la leat 1801. Despre această biserică a se vedea: Pr. Marin Negulescu, Resfinţirea bisericii din Mărăcineni,în G.B. an. XXI (1962), nr. 3-4, pp.420-421; Pr. Iulian Negoiţă, op. cit.,p. 328.

Valoarea însemnărilor aflate pe cărţile vechi, ca sursă documentară pentru numeroase aspecte ale istoriei românilor, a fost recunoscută de timpuriu în istoriografie. De la începutul sec. al XIX lea, odată deschis drumul cercetării vechilor cărţi, transcrierea notelor care umpleau spaţiile libere ale filelor înnegrite de vreme s-a impus ca o datorie pentru toţi cei care se aplecau asupra lor. S-a descoperit astfel o lume considerată până atunci tăcută, nespus de dornică să lase mărturie posterităţii frânturi din viaţa ei cotidiană.În afara însemnărilor ,,oficiale”, care au rolul de a consfinţi actul de cumpărare şi de danie a cărţii sau de a marca proprietatea asupra acesteia ( ex- librisuri), ,, scriitorii de ocazie” folosesc deseori filele cărţilor pe care le au la îndemână pentru a-şi nota impresiile provocate de evenimentele care le influenţează sau le tulbură existenţa. Întâlnim astfel relatări cu un pronunţat caracter personal despre diferite evenimente istorice, fenomene meteorologice, eclipse, comete,cutremure, epidemii. Un tezaur de informaţii cu atât mai valoros cu cât multe dintre aceste aspecte nu sunt cuprinse în documentele oficiale sau în scrierile marilor cronicari.De asemenea însemnările conţin date importante din istoria personală a celor care devin astfel, ocazional, mici cronicari: naşteri, botezuri, căsătorii, decese, liste de cheltuieli. Toate aceste consemnări, libere de orice constrângere exterioară, exprimă viziunea sinceră şi inevitabil subiectivă a individului asupra lumii în care trăieşte şi pot servii complementar la reconstituirea universului de cunoştinţe şi idei ale epocii.

Evanghelii, Bucureşti, 1750

Provenienţa: Depozitul Eparhial Buzău, inv. 3058 (parohia Văvălugi[71]).

forzaţ cop. 1:

„Această sfântă şi dumnezeeiască Evanghelie este cumpărată de toţi poporani(i)

sfintei biserici, ce se află astăzi închinători al sfânta biserică. Preot Toma. Anul 1856 noevrie 28”.

„Cuprinsu la trei capete întru această Evanghelie care sunt Ioan, Matheiu, Luca,

Marcu şi de aciia se-ncepu vescrediile glasurilor, cuprinsu duminicilor, de acia începe lunile. 1857 decembrie 9. Preot Toma, sat Văvălugi”.

„ Această Evanghelie este legată de toţi poporanii şi cumpărată este de preot Zaharia. Anu 1859 i(u)nie 18”.

forzaţ cop. 2:

„Lei 7, par(ale) 2. Însemnare pentru ce au dat Stanu Comănoiu la această sfântă

Ivanghelie” (mij. sec. XIX).

„Aicea am însemnat pă această Evanghelie să rămâie pentru zile proaste şi la

masluri…să cântă... (cerneala decolorată). 1854 mai 8. Preot Toma”

„Coprins la trei capete şi la patru capete care sunt Ioan, Matheiu, Luca şi Marcu şi

aceştia câte patru. Mai sunt care mai sunt şi alte Evanghelii ale luniicare şi se arată una cu alta, unde te va mâna tipicu(l).Anul 1862 a(u)gust. Preot Toma”.

Evanghelie, Bucureşti, 1750

Provenienţa: Depozitul Eparhial Buzău, inv. 3919 (parohia Plopeasa de Sus[72]).

Forzaţ cop. 1:

„Însemnare de toţi poporeni(i) ce plătesc legat(ul) la Sf. Ievanghelii, 1848 sep. 5. Ioan

f. 67 v:

„(E)vanghelia ce s-a deschis, cându s-au făcu(t) sfânt(ul) Maslu la băiat(ul) Ion, luna

iunie 2 1846. Ştefan …”.

Liturghii, Buzău, 1768

Provenienţa: Colecţia Muzeală a Episcopiei, inv. 491 (Parohia „Sf. Nicolae”, Rm. Sărat[73]).

f. /2/ v.:

„Iordache diacon”

p. 1-11:

„Această Liturghie este a lui Iordache diacon ot…(lipsă p. 9-10 ?), 1803”.

p. 73-79:

„Să se ştie de cân(d) s-au născutu fii-meu Manolache, în zilile domnului nostru Ion

Alisandru Ipsiladu voevoda[74], l(ea)t 1805 iunie 24”.

p. 130:

„Iordache diacon Marin. Să (se) ştie de cându s-au născu(t) Manolache l(ea)t 1805

iunie 24”.

p. 139-148:

„Să se ştie de cându s-au născu(t) fii-meu Giurge (Ghiurghe), în luna lu(i) septevre, în 27, letu 1808. Iordache diaconul”.

Observaţii:

- data tipăririi nu este 1769 (BRV II 366) ci 1768, pentru că domnia lui Alexandru Scarlat Ghica ia sfârşit la 28 octombrie 1768 (BRV IV, p. 252).

Penticostar, Bucureşti, 1800

Provenienţa: Biserica Soreşti, inv. 147

Forzaţ cop. 1:

f. /2/ r.:

f. 1 r.-9 r.:

Forzaţ cop. 2:

Apostol [Bucureşti ?, ante 1751]

Provenienţa: Depozitul Eparhial Buzău, inv. 591 (Parohia Soreşti[75])

f. 9 r.:

„Acest Apostol este (al) popii lui moş Ştefan, cumpărat în tal (eri)…(însemnarea este parţial tăiată la legat), de la Radu (Tă)nase ?, 180(..)…”.

f. 25 r.:

f. 150 r.:

„Preotul Toma a murit la 1 maiu 1897”.

f. 163 v.:

„Această carte este a d-lui Ion Barbu, cântăreţ la biserica din cătunul Soreşti” (sf. sec. XIX-începutul sec. XX)

forzaţ cop. 2:

„Să se ştie de cându au bătutu peatra la Dialul Săpocii, de a rămasu numai pe…negru şi au … şi nevasta lui…, nora lui…, anul…maiu în …” (f. parţial ruptă).

Evanghelie, Bucureşti, 1760

Provenienţa: Depozitul Eparhial Buzău, inv. 1271 (Parohia Policiori[76])

f. /4/ r.:

Antologhion, Veneţia, 1792

Provenienţa: Biblioteca Episcopiei ?, inv. 2171 (parohia Mărăcineni[77])

f. /1/:

forzaţ cop. 2:

Antologhion, [Râmnic, 1745]

Provenienţa: Depozitul Eparhial Buzău, inv. 3582 (Parohia Sibiciu de Sus[78])

forzaţ cop. 1:

f. 263 v.-264 r.:

f. 358 v.:

„†Eu dascălu Ioniţă ot Sibiciu de Sus, am scris aceste slove şi cine le va citi, mă va pomeni, că degitile mele vor putrezi în veci. Eu dascăl Ioniţă”.

Forzaţ cop. 2:

„Şi am scris eu Stan ot Pătârlagele, cine va ceti mă va pomeni iar mâna va putrezi. 1825 apr. 12”.

1818 ian 2.

,, 1818 ghenarie 2. Scris-am eu cel mai jos iscălit cu o mână de pământ şi cu o socoteală. În veac smeritul şi mâhnitul de tot, popa Panait sin popa Hristu sud Buzeu”.

(Molitvelnic, Bucureşti, 1764, p. 308, parohia Cătiaşu)[79]

1841 mart. 28

( Molitvelnic, Buzău, 1747, f. de gardă a cop.1; parohia Bisoca)[80]

1860 iun. 3

( Apostol, [ Bucureşti, ante 1751], cop. 2 int., parohia Soreşti)[81]

Însemnări despre vânzări, cumpărări şi danii de carte

1806 iun.24

1813 aug 10

( Penticostar, Bucureşti, 1800, biserica satului Soreşti)[82]

1833 iun. 15

( Evanghelie, Buda, 1812, parohia Sibiciu de Jos)[83]

1851 iul. 22

(Evanghelie, Neamţ, 1845, p. 1-10; mânăstirea Coteşti)

[ începutul sec. XIX]

( Antologhion, Bucureşti, 1777, parohia Sibiciu de Sus)[85]

III. Însemnări despre legări şi ferecări de carte

1795 iul 5

( Antologhion, Bucureşti, 1777, cop. 1 int.; parohia Sibiciu de Sus)[86]

1815 aug.26

(Evanghelie, Bucureşti, 1693, f. de gardă a cop.2; fosta mânăstire Băbeni)[87]

1816 iul.20

( Evanghelie, Bucureşti, 1760, parohia Policiori)[88]

1848 sept. 5

( Evanghelie, Bucureşti, 1750, cop.1 int.; parohia Plopeasa)[89]

Însemnări despre evenimente istorice

1807 mart.3

( Antologhion, Veneţia, 1792, cop. 2 int.; parohia Mărăcineni)[90]

1828 mai 1

,, La leat 1828 mai 1 au venit muscalii în ţară în zilele domnului Grigore Ghica voievod şi Grigorie Mitropolit” ( popa Panait sin Hristea).

( Molitvelnic, Bucureşti, 1764, parohia Cătiaşu)[91]

1850 sept.20

,, Să se ştie când cu venirea muscalilor în Ţara Românească pentru Constituţie la anu1850 septemvr.20. Scris-am eu cu zisa celor aflaţi”.

( Antologhion, Bucureşti, 1777, cop. 1 int.; Sibiciu de Sus)[92]

1877 apr.15

1916 nov. 29

am avut grijă de ea ca de suflet şi acum o predau următorilor ce au dragoste de sfânta biserică. Preot Ioan I. Ionescu”. ( Evanghelie, Bucureşti, 1693; parohia Mărăcineni)[93]

Însemnări despre fenomene meteorologice

1808 mart. 22

( Penticostar, Bucureşti, 1800, cop. 2 int.; biserica Soreşti)[94]

Însemnări despre cutremure

1829 nov. 4

,, La leat 1829 noembrie spre 4 noaptea s-au cutremurat pământul foarte tare, fiind muscalii aicea în ţară” ( popa Panait sin popa Hristea)

( Molitvelnic, Bucureşti, p. 87; parohia Cătiaşu)[95]

Însemnări despre epidemii

1831

,, Iar la leat 1828 au venit muscalii în ţară şi au plecat Grigore Ghica domnul din scaun şi s-au început ciuma iar la leat 1830 au încetat iar la leat 1831 au început holera”

( Molitvelnic, Bucureşti, 1764, p. 308; parohia Cătiaşu)[96]

1831 iul.29

( Antologhion, [ Râmnic, 1745], cop.2 int.; parohia Sibiciu de Sus)[97]

Însemnări despre biserici şi mânăstiri

1899 mai

( Antologhion, [ Râmnic, 1745], cop.1 int. parohia Sibiciu de Sus)[98]

1959 aug.14

( Evanghelie, Buzău, 1869, f. de gardă a cop.1; mânăstirea Barbu)[99]

Lista cărţilor cercetate

1. Evanghelie, Bucureşti, 1693 ( fosta mânăstire Băbeni)

Evanghelie, Bucureşti, 1693 ( parohia Mărăcineni)

Antologhion, [ Râmnic, 1745] ( parohia Sibiciu de Sus)

Molitvelnic, Buzău, 1747, ( parohia Bisoca)

Apostol[ Bucureşti ante 1751] ( parohia Soreşti)

Evanghelie, Bucureşti, 1750 (parohia Văvălucile)

Evanghelie, Bucureşti, 1750 ( parohia Plopeasa de Sus)

Evanghelie, Bucureşti, 1760 ( parohia Policiori)

Molitvelnic, Bucureşti, 1764( parohia Cătiaşu)

Liturghii, Buzău, 1768 ( parohia ,, Sf. Nicolae”, Rm. Sărat)

Antologhion, Bucureşti, 1777 ( parohia Sibiciu de Sus)

Antologhion, Bucureşti, 1777 ( parohia Tronari)

Antologhion, Veneţia, 1792(parohia Mărăcineni)

Penticostar, Bucureşti, 1800 ( parohia Soreşti)

Evanghelie, Buda, 1812 ( parohia Sibiciu de Jos)

Evanghelie, Neamţ, 1834( parohia Sibiciu de Sus)

Evanghelie, Neamţ, 1845( mânăstirea Coteşti, jud. Vrancea)

Evanghelie, Buzău, 1869 (mânăstirea Barbu)

[4] G.I. Beşchea Însemnări vechi, în ,, Îngerul”, anul IV (1932), nr.12, pp. 18-21.

[6] I. Frăsineanu, ,, Schitul Fundul Cătinii”, comuna Cătina- Buzău, în B.O.R., anul LI(1933), nr.1-2,pp.42-44.

[9] L. Vasilescu, Biserica Banu din oraşul Buzău, în ,, Glasul Bisericii”, anul XVIII( 1958), nr.11, pp. 1070-1075; ( în continuare G.B.)

[10] R. Antofie, Istoricul bisericii Broşteni din oraşul Buzău, în G.B., anul XXVII (1968), nr. 1-2, p.117.

[12] Dimitrie Gh. Ionescu, Biserici vechi din oraşul Buzău, în G.B., anul XXIV (1965), nr. 1-2, pp. 71-111.

[15] Pentru lista cărţilor cercetate vezi anexe.

[17] Pentru lista autorilor enumeraţi vezi anexe

[19] La începutul secolului al XIX lea, mânăstirea era închinată unei mânăstiri din Rumelia, Velacin Tamina, probabil mânăstirea de metanii a călugărului Antim.

[25] Identificarea, în lipsa paginilor de început şi sfârşit s-a făcut în urma studierii volumului şi prin compararea cu alte exemplare complete.

[26] Cop. 2. Int.

[28]Iulian Negoiţă, op. cit., p. 350.

[29] F. de gardă a cop.1.

[30] Lipsind paginile de început şi sfârşit, datele de identificare au fost stabilite cu aproximaţie, în urma studierii volumului.

[32] Însemnarea este incompletă, din cauza tăierii filelor la legat.

[33] F.25 r.

[42] C. Săndulescu Verna, op.cit., p.94.

[44] N.A. Constantinescu, op.cit., p. 389.

[45]Iulian Negoiţă, op.cit., p.351.

[46] Vezi mai sus însemnarea lui Drăgulin Gaiţă pe Antologhionul[ Râmnic, 1745] bisericii din Sibiciu de Sus.

[47] ,, Să se ştie de când s-au lovit ciuma în oraşul Buzău la leat 1829”, Vezi, Dimitrie Gh. Ionescu, op.cit., p. 110.

[49] F. de gardă a cop.2.

[50] Însemnarea este făcută pe f. 1-11, lipsind f. 9-10.

[52] Cf. N.A. Constantinescu, op.cit., p. 368.

[53] Ionel Cândea, op.cit.,p. 252.

[54]F. 558 v.

[56]Cop.2. int.

[57] Ibidem.

[59] S Coman Tisău, op.cit., p. 32

[63] C. Săndulescu Verna, op.cit., p.15.

[64] Despre aceasta scrie şi diaconul Ion din Mărăcineni ( v mai sus Antologhion, 1792) şi popa Stan din Mărăcineni (Penticostar, Bucureşti, 1768)

[65]Biserica din Sibiciu de Jos, cu hramul ,,Sf. Ilie” a fost construită în 1833. Vezi N. Stoicescu, Bibliografia, vol II, p. 577.

[69] Ilie Mândricel, Sf. Gheorghe, fosta ctitorie a lui Mihai Viteazul, în ,, Mousaios”, vol.VI, Buzău, 2001, p.134.

[70] După cum scrie Matache Săseanu din Bâscenii de Jos în 1846. Vezi detalii la Horia Constantinescu, op. cit., p. 402.

[74]De fapt la această dată domn era Constantin Ipsilant (18 august 1802-12 august 1806), fiul lui Alexandru Ipsilant a cărui domnie luase sfârşit la 28 noiembrie 1797.

[78]Satul Sibiciu de Sus are în centrul său biserica cu hramul ,,Naşterea Maici Domnului˝, locaş de cult ce este monument istoric. A fost construită în jurul anului 1794. Acest an este menţionat de pisania din piatră, scrisă cu litere chirilice:˝Cu vrerea Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu îndemnarea Sfântului Duh, ridicatu-sa această sfântă biserică cu hramul Naşterea Născătoarei de Dumnezeu şi a Sfântului Mucenic Gheorghe şi a Sfinţilor Împăraţi întocmai cu apostolii Constantin şi Elena în zilele prea luminatului şi prea înălţatului Domnului nostru Io Alexandru Constantin Moruzi şi cu blagoslovenia Prea Sfinţiei Sale părintelui Episcop Buzău Cgit Constandie, cu osteneala multor megieşi moşneni de aici şi a altor boieri de prin alte părţi, care cu ce s-au milostivit, iar mai silitor şi mai chivernisitor la toate a fost dumnealor Gheorghe Mazîlu Sibicianu şi Drăgulin Maztâlu Sibicianu şi s-a început la iulie 13 leat 1794. Ion fecioru lui Gheorghe…˝. În anul 1812 biserica a suferit multe fisuri, din cauza unui cutremur, mai cu seamă la casa scării ce urcă la turlă, unde până în 1928 au fost clopotele. La 1899 s-a făcut unele reparaţii şi tot atunci s-a lărgit pridvorul. Biserica a fost acoperită, în stil tradiţional, cu şindrilă până în anul 1944 când a fost incendiată de trupele hitleriste. Biserica a este construită în formă de navă cu o singură turlă deasupra pronaosului iar conform unei inscripţii din de pe peretele sudic˝ această biserică a făcut-o meşterul Barbu i meşteru Stoica leat 1796.˝ Conform altei inscripţii de pe peretele vestic prima pictură a fost realizată de ,,Popa Ştefan Zugravu, Gheorghe Zugrav, Vasile Zugrav.˝ A se vedea, N.A.Constantinescu, op.cit., în ,,Îngerul˝, an. 1941, pp. 367-368; I.Ionaşcu, Catagrafia preoţilor din Eparhia Buzăului în anul 1835, în ˝Îngerul˝, an X(1938), nr. 1-2,p.74; Pr. Iulian Negoiţă, op. cit., p. 350.

[79] Colecţia Episcopiei Buzăului, inv. 3352 ( în continuare CEB)

[80] CEB, inv. 568.

[81] CEB, inv.591.

[82] CEB, inv. 147.

[83] CEB, Inv. 303.

[8ÎNSEMNĂRI MANUSCRISE DE PE CĂRŢI VECHI DIN FONDUL EPISCOPIEI BUZĂULUI

Evanghelii, Bucureşti, 1750

Provenienţa: Depozitul Eparhial Buzău, inv. 3058 (parohia Văvălugi[71]).

forzaţ cop. 1:

„Această sfântă şi dumnezeeiască Evanghelie este cumpărată de toţi poporani(i)

sfintei biserici, ce se află astăzi închinători al sfânta biserică. Preot Toma. Anul 1856 noevrie 28”.

„Cuprinsu la trei capete întru această Evanghelie care sunt Ioan, Matheiu, Luca,

Marcu şi de aciia se-ncepu vescrediile glasurilor, cuprinsu duminicilor, de acia începe lunile. 1857 decembrie 9. Preot Toma, sat Văvălugi”.

„ Această Evanghelie este legată de toţi poporanii şi cumpărată este de preot Zaharia. Anu 1859 i(u)nie 18”.

forzaţ cop. 2:

„Lei 7, par(ale) 2. Însemnare pentru ce au dat Stanu Comănoiu la această sfântă

Ivanghelie” (mij. sec. XIX).

„Aicea am însemnat pă această Evanghelie să rămâie pentru zile proaste şi la

masluri…să cântă... (cerneala decolorată). 1854 mai 8. Preot Toma”

„Coprins la trei capete şi la patru capete care sunt Ioan, Matheiu, Luca şi Marcu şi

aceştia câte patru. Mai sunt care mai sunt şi alte Evanghelii ale luniicare şi se arată una cu alta, unde te va mâna tipicu(l).Anul 1862 a(u)gust. Preot Toma”.

Evanghelie, Bucureşti, 1750

Provenienţa: Depozitul Eparhial Buzău, inv. 3919 (parohia Plopeasa de Sus[72]).

Forzaţ cop. 1:

„Însemnare de toţi poporeni(i) ce plătesc legat(ul) la Sf. Ievanghelii, 1848 sep. 5. Ioan

f. 67 v:

„(E)vanghelia ce s-a deschis, cându s-au făcu(t) sfânt(ul) Maslu la băiat(ul) Ion, luna

iunie 2 1846. Ştefan …”.

Liturghii, Buzău, 1768

Provenienţa: Colecţia Muzeală a Episcopiei, inv. 491 (Parohia „Sf. Nicolae”, Rm. Sărat[73]).

f. /2/ v.:

„Iordache diacon”

p. 1-11:

„Această Liturghie este a lui Iordache diacon ot…(lipsă p. 9-10 ?), 1803”.

p. 73-79:

„Să se ştie de cân(d) s-au născutu fii-meu Manolache, în zilile domnului nostru Ion

Alisandru Ipsiladu voevoda[74], l(ea)t 1805 iunie 24”.

p. 130:

„Iordache diacon Marin. Să (se) ştie de cându s-au născu(t) Manolache l(ea)t 1805

iunie 24”.

p. 139-148:

„Să se ştie de cându s-au născu(t) fii-meu Giurge (Ghiurghe), în luna lu(i) septevre, în 27, letu 1808. Iordache diaconul”.

Observaţii:

- data tipăririi nu este 1769 (BRV II 366) ci 1768, pentru că domnia lui Alexandru Scarlat Ghica ia sfârşit la 28 octombrie 1768 (BRV IV, p. 252).

Penticostar, Bucureşti, 1800

Provenienţa: Biserica Soreşti, inv. 147

Forzaţ cop. 1:

f. /2/ r.:

f. 1 r.-9 r.:

Forzaţ cop. 2:

Apostol [Bucureşti ?, ante 1751]

Provenienţa: Depozitul Eparhial Buzău, inv. 591 (Parohia Soreşti[75])

f. 9 r.:

„Acest Apostol este (al) popii lui moş Ştefan, cumpărat în tal (eri)…(însemnarea este parţial tăiată la legat), de la Radu (Tă)nase ?, 180(..)…”.

f. 25 r.:

f. 150 r.:

„Preotul Toma a murit la 1 maiu 1897”.

f. 163 v.:

„Această carte este a d-lui Ion Barbu, cântăreţ la biserica din cătunul Soreşti” (sf. sec. XIX-începutul sec. XX)

forzaţ cop. 2:

„Să se ştie de cându au bătutu peatra la Dialul Săpocii, de a rămasu numai pe…negru şi au … şi nevasta lui…, nora lui…, anul…maiu în …” (f. parţial ruptă).

Evanghelie, Bucureşti, 1760

Provenienţa: Depozitul Eparhial Buzău, inv. 1271 (Parohia Policiori[76])

f. /4/ r.:

Antologhion, Veneţia, 1792

Provenienţa: Biblioteca Episcopiei ?, inv. 2171 (parohia Mărăcineni[77])

f. /1/:

forzaţ cop. 2:

Antologhion, [Râmnic, 1745]

Provenienţa: Depozitul Eparhial Buzău, inv. 3582 (Parohia Sibiciu de Sus[78])

forzaţ cop. 1:

f. 263 v.-264 r.:

f. 358 v.:

„†Eu dascălu Ioniţă ot Sibiciu de Sus, am scris aceste slove şi cine le va citi, mă va pomeni, că degitile mele vor putrezi în veci. Eu dascăl Ioniţă”.

Forzaţ cop. 2:

„Şi am scris eu Stan ot Pătârlagele, cine va ceti mă va pomeni iar mâna va putrezi. 1825 apr. 12”.

1818 ian 2.

,, 1818 ghenarie 2. Scris-am eu cel mai jos iscălit cu o mână de pământ şi cu o socoteală. În veac smeritul şi mâhnitul de tot, popa Panait sin popa Hristu sud Buzeu”.

(Molitvelnic, Bucureşti, 1764, p. 308, parohia Cătiaşu)[79]

1841 mart. 28

( Molitvelnic, Buzău, 1747, f. de gardă a cop.1; parohia Bisoca)[80]

1860 iun. 3

( Apostol, [ Bucureşti, ante 1751], cop. 2 int., parohia Soreşti)[81]

Însemnări despre vânzări, cumpărări şi danii de carte

1806 iun.24

1813 aug 10

( Penticostar, Bucureşti, 1800, biserica satului Soreşti)[82]

1833 iun. 15

( Evanghelie, Buda, 1812, parohia Sibiciu de Jos)[83]

1851 iul. 22

(Evanghelie, Neamţ, 1845, p. 1-10; mânăstirea Coteşti)

[ începutul sec. XIX]

( Antologhion, Bucureşti, 1777, parohia Sibiciu de Sus)[85]

III. Însemnări despre legări şi ferecări de carte

1795 iul 5

( Antologhion, Bucureşti, 1777, cop. 1 int.; parohia Sibiciu de Sus)[86]

1815 aug.26

(Evanghelie, Bucureşti, 1693, f. de gardă a cop.2; fosta mânăstire Băbeni)[87]

1816 iul.20

( Evanghelie, Bucureşti, 1760, parohia Policiori)[88]

1848 sept. 5

( Evanghelie, Bucureşti, 1750, cop.1 int.; parohia Plopeasa)[89]

Însemnări despre evenimente istorice

1807 mart.3

( Antologhion, Veneţia, 1792, cop. 2 int.; parohia Mărăcineni)[90]

1828 mai 1

,, La leat 1828 mai 1 au venit muscalii în ţară în zilele domnului Grigore Ghica voievod şi Grigorie Mitropolit” ( popa Panait sin Hristea).

( Molitvelnic, Bucureşti, 1764, parohia Cătiaşu)[91]

1850 sept.20

,, Să se ştie când cu venirea muscalilor în Ţara Românească pentru Constituţie la anu1850 septemvr.20. Scris-am eu cu zisa celor aflaţi”.

( Antologhion, Bucureşti, 1777, cop. 1 int.; Sibiciu de Sus)[92]

1877 apr.15

1916 nov. 29

am avut grijă de ea ca de suflet şi acum o predau următorilor ce au dragoste de sfânta biserică. Preot Ioan I. Ionescu”. ( Evanghelie, Bucureşti, 1693; parohia Mărăcineni)[93]

Însemnări despre fenomene meteorologice

1808 mart. 22

( Penticostar, Bucureşti, 1800, cop. 2 int.; biserica Soreşti)[94]

Însemnări despre cutremure

1829 nov. 4

,, La leat 1829 noembrie spre 4 noaptea s-au cutremurat pământul foarte tare, fiind muscalii aicea în ţară” ( popa Panait sin popa Hristea)

( Molitvelnic, Bucureşti, p. 87; parohia Cătiaşu)[95]

Însemnări despre epidemii

1831

,, Iar la leat 1828 au venit muscalii în ţară şi au plecat Grigore Ghica domnul din scaun şi s-au început ciuma iar la leat 1830 au încetat iar la leat 1831 au început holera”

( Molitvelnic, Bucureşti, 1764, p. 308; parohia Cătiaşu)[96]

1831 iul.29

( Antologhion, [ Râmnic, 1745], cop.2 int.; parohia Sibiciu de Sus)[97]

Însemnări despre biserici şi mânăstiri

1899 mai

( Antologhion, [ Râmnic, 1745], cop.1 int. parohia Sibiciu de Sus)[98]

1959 aug.14

( Evanghelie, Buzău, 1869, f. de gardă a cop.1; mânăstirea Barbu)[99]

Lista cărţilor cercetate

1. Evanghelie, Bucureşti, 1693 ( fosta mânăstire Băbeni)

Evanghelie, Bucureşti, 1693 ( parohia Mărăcineni)

Antologhion, [ Râmnic, 1745] ( parohia Sibiciu de Sus)

Molitvelnic, Buzău, 1747, ( parohia Bisoca)

Apostol[ Bucureşti ante 1751] ( parohia Soreşti)

Evanghelie, Bucureşti, 1750 (parohia Văvălucile)

Evanghelie, Bucureşti, 1750 ( parohia Plopeasa de Sus)

Evanghelie, Bucureşti, 1760 ( parohia Policiori)

Molitvelnic, Bucureşti, 1764( parohia Cătiaşu)

Liturghii, Buzău, 1768 ( parohia ,, Sf. Nicolae”, Rm. Sărat)

Antologhion, Bucureşti, 1777 ( parohia Sibiciu de Sus)

Antologhion, Bucureşti, 1777 ( parohia Tronari)

Antologhion, Veneţia, 1792(parohia Mărăcineni)

Penticostar, Bucureşti, 1800 ( parohia Soreşti)

Evanghelie, Buda, 1812 ( parohia Sibiciu de Jos)

Evanghelie, Neamţ, 1834( parohia Sibiciu de Sus)

Evanghelie, Neamţ, 1845( mânăstirea Coteşti, jud. Vrancea)

Evanghelie, Buzău, 1869 (mânăstirea Barbu)

[4] G.I. Beşchea Însemnări vechi, în ,, Îngerul”, anul IV (1932), nr.12, pp. 18-21.

[6] I. Frăsineanu, ,, Schitul Fundul Cătinii”, comuna Cătina- Buzău, în B.O.R., anul LI(1933), nr.1-2,pp.42-44.

[9] L. Vasilescu, Biserica Banu din oraşul Buzău, în ,, Glasul Bisericii”, anul XVIII( 1958), nr.11, pp. 1070-1075; ( în continuare G.B.)

[10] R. Antofie, Istoricul bisericii Broşteni din oraşul Buzău, în G.B., anul XXVII (1968), nr. 1-2, p.117.

[12] Dimitrie Gh. Ionescu, Biserici vechi din oraşul Buzău, în G.B., anul XXIV (1965), nr. 1-2, pp. 71-111.

[15] Pentru lista cărţilor cercetate vezi anexe.

[17] Pentru lista autorilor enumeraţi vezi anexe

[19] La începutul secolului al XIX lea, mânăstirea era închinată unei mânăstiri din Rumelia, Velacin Tamina, probabil mânăstirea de metanii a călugărului Antim.

[25] Identificarea, în lipsa paginilor de început şi sfârşit s-a făcut în urma studierii volumului şi prin compararea cu alte exemplare complete.

[26] Cop. 2. Int.

[28]Iulian Negoiţă, op. cit., p. 350.

[29] F. de gardă a cop.1.

[30] Lipsind paginile de început şi sfârşit, datele de identificare au fost stabilite cu aproximaţie, în urma studierii volumului.

[32] Însemnarea este incompletă, din cauza tăierii filelor la legat.

[33] F.25 r.

[42] C. Săndulescu Verna, op.cit., p.94.

[44] N.A. Constantinescu, op.cit., p. 389.

[45]Iulian Negoiţă, op.cit., p.351.

[46] Vezi mai sus însemnarea lui Drăgulin Gaiţă pe Antologhionul[ Râmnic, 1745] bisericii din Sibiciu de Sus.

[47] ,, Să se ştie de când s-au lovit ciuma în oraşul Buzău la leat 1829”, Vezi, Dimitrie Gh. Ionescu, op.cit., p. 110.

[49] F. de gardă a cop.2.

[50] Însemnarea este făcută pe f. 1-11, lipsind f. 9-10.

[52] Cf. N.A. Constantinescu, op.cit., p. 368.

[53] Ionel Cândea, op.cit.,p. 252.

[54]F. 558 v.

[56]Cop.2. int.

[57] Ibidem.

[59] S Coman Tisău, op.cit., p. 32

[63] C. Săndulescu Verna, op.cit., p.15.

[64] Despre aceasta scrie şi diaconul Ion din Mărăcineni ( v mai sus Antologhion, 1792) şi popa Stan din Mărăcineni (Penticostar, Bucureşti, 1768)

[65]Biserica din Sibiciu de Jos, cu hramul ,,Sf. Ilie” a fost construită în 1833. Vezi N. Stoicescu, Bibliografia, vol II, p. 577.

[69] Ilie Mândricel, Sf. Gheorghe, fosta ctitorie a lui Mihai Viteazul, în ,, Mousaios”, vol.VI, Buzău, 2001, p.134.

[70] După cum scrie Matache Săseanu din Bâscenii de Jos în 1846. Vezi detalii la Horia Constantinescu, op. cit., p. 402.

[74]De fapt la această dată domn era Constantin Ipsilant (18 august 1802-12 august 1806), fiul lui Alexandru Ipsilant a cărui domnie luase sfârşit la 28 noiembrie 1797.

[79] Colecţia Episcopiei Buzăului, inv. 3352 ( în continuare CEB)

[80] CEB, inv. 568.

[81] CEB, inv.591.

[82] CEB, inv. 147.

[83] CEB, Inv. 303.

[84] CEB, Inv. 303.

[85] CEB, Inv. 3584.

[86] CEB, Inv. 3584.

[87] CEB, Inv. 216.

[88] CEB, Inv.1271.

[89] CEB, Inv. 3919.

[90] CEB, Inv. 2171.

[91] CEB, Inv. 3352.

[92] CEB, Inv. 3584.

[93] CEB, Inv. 2151.

[94] CEB, Inv. 147.

[95] CEB, Inv. 3352.

[96] CEB, Inv. 3352.

[97] CEB,Inv.3582.

[98] CEB,Inv.3582.

[99] CEB, Inv. 3354.4] CEB, Inv. 303.

[85] CEB, Inv. 3584.

[86] CEB, Inv. 3584.

[87] CEB, Inv. 216.

[88] CEB, Inv.1271.

[89] CEB, Inv. 3919.

[90] CEB, Inv. 2171.

[91] CEB, Inv. 3352.

[92] CEB, Inv. 3584.

[93] CEB, Inv. 2151.

[94] CEB, Inv. 147.

[95] CEB, Inv. 3352.

[96] CEB, Inv. 3352.

[97] CEB,Inv.3582.

[98] CEB,Inv.3582.

[99] CEB, Inv. 3354.ferit multe fisuri, din cauza unui cutremur, mai cu seamă la casa scării ce urcă la turlă, unde până în 1928 au fost clopotele. La 1899 s-a făcut unele reparaţii şi tot atunci s-a lărgit pridvorul. Biserica a fost acoperită, în stil tradiţional, cu şindrilă până în anul 1944 când a fost incendiată de trupele hitleriste. Biserica a este construită în formă de navă cu o singură turlă deasupra pronaosului iar conform unei inscripţii din de pe peretele sudic˝ această biserică a făcut-o meşterul Barbu i meşteru Stoica leat 1796.˝ Conform altei inscripţii de pe peretele vestic prima pictură a fost realizată de ,,Popa Ştefan Zugravu, Gheorghe Zugrav, Vasile Zugrav.˝ A se vedea, N.A.Constantinescu, op.cit., în ,,Îngerul˝, an. 1941, pp. 367-368; I.Ionaşcu, Catagrafia preoţilor din Eparhia Buzăului în anul 1835, în ˝Îngerul˝, an X(1938), nr. 1-2,p.74; Pr. Iulian Negoiţă, op. cit., p. 350.

[79] Colecţia Episcopiei Buzăului, inv. 3352 ( în continuare CEB)

[80] CEB, inv. 568.

[81] CEB, inv.591.

[82] CEB, inv. 147.

[83] CEB, Inv. 303.

[84] CEB, Inv. 303.

[85] CEB, Inv. 3584.

[86] CEB, Inv. 3584.

[87] CEB, Inv. 216.

[88] CEB, Inv.1271.

[89] CEB, Inv. 3919.

[90] CEB, Inv. 2171.

[91] CEB, Inv. 3352.

[92] CEB, Inv. 3584.

[93] CEB, Inv. 2151.

[94] CEB, Inv. 147.

[95] CEB, Inv. 3352.

[96] CEB, Inv. 3352.

[97] CEB,Inv.3582.

[98] CEB,Inv.3582.

[99] CEB, Inv. 3354.

Daniela Lupu, Paul Negoiță

Cronici

Bara meniu

ÎNSEMNĂRI MANUSCRISE DE PE CĂRŢI VECHI DIN FONDUL EPISCOPIEI BUZĂULUI

Evanghelie, Bucureşti, 1750

Liturghii, Buzău, 1768

Penticostar, Bucureşti, 1800

Apostol [Bucureşti ?, ante 1751]

Evanghelie, Bucureşti, 1760

Antologhion, Veneţia, 1792

Antologhion, [Râmnic, 1745]

Evanghelie, Bucureşti, 1750

Liturghii, Buzău, 1768

Penticostar, Bucureşti, 1800

Apostol [Bucureşti ?, ante 1751]

Evanghelie, Bucureşti, 1760

Antologhion, Veneţia, 1792

Antologhion, [Râmnic, 1745]

Evanghelie, Bucureşti, 1750

Liturghii, Buzău, 1768

Penticostar, Bucureşti, 1800

Apostol [Bucureşti ?, ante 1751]

Evanghelie, Bucureşti, 1760

Antologhion, Veneţia, 1792

Antologhion, [Râmnic, 1745]

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu