Sfânta Scriptură relatează episodul venirii magilor,
întâlnirea lor cu Irod, dar și faptul că magii s-au întors pe alt drum la casa
lor. Văzând Irod că așteptarea lui era zadarnică a fost cuprins de o mânie
groaznică și de o suspiciune și mai apăsătoare. În nebunia lui și împins de
teama absurdă că un proaspăt născut ar putea să-i ia tronul a ordonat uciderea
pruncilor din ținutul Betleemului. Spera ca trecând prin sabie toții copii mai
mici de doi ani va fi ferit de orice primejdie și era convins că printre ei
trebuie să fie și Iisus.
Maria și Iosif nu bănuiau ce jale le amenință casa. Nici nu
gândeau că Pruncul pe care-l priveau cum dormea cu somn dulce în leagăn putea
fi ucis cu brutalitate. Dar Dumnezeu care cunoștea inima lui Irod, pentru că
este înzestrat cu preștiință, a văzut planul ucigaș al lui Irod, un personaj
care era oricum cu mâinile pline de sânge. De aceea, așa cum spune Biblia, a
trimis un înger în vis lui Iosif cu mesajul:
Scoală! Ia Pruncul și pe Mama Lui și fugi în Egipt! Voi sta acolo până ce-ți voi
grăi Eu iarăși, căci Irod caută Pruncul să-L ucidă.
Cu puținele-i bagaje, dar cu grija Odorului Familia Sfântă a
plecat în bejenie, în mare grabă, sub luminile lunii. Nici nu prea avea de la
cine să-și ia rămas bun, dar nici răgaz nu mai era. Plecau spre o țară pe care
evreii au părăsit-o lăsându-le amintiri triste. Porneau pe drumul invers al
strămoșilor, peste deșertul pe care înaintașii l-au străbătut cu sete de
libertate. Îi întărea însă glasul Domnului și dragostea față de Prunc.
Deci, iată, Fiului lui Dumnezeu, nu venise să I se slujească,
ci venise să slujească. De la început s-a confruntat cu greutăți pe care mulți
dintre copii nu le au. Ba uneori se plâng atunci când nu au totul din belșug
sau când nu se face totul după voia lor.
Iisus se născuse în staul și acum trebuia să plece prin
negrul nopții în exil. Familia a plecat și a ajuns cu bine. Între timp, în Betleem
au ajuns călăii lui Irod care au înnegurat atâtea suflete de mamă, care nu
puteau să se mângâie, așa cum spune proorocia Vechiului Testament.
Istorisirea sau citirea acestui eveniment îngrozește. Este
de necrezut de ce nebunie era cuprins Irod, individ care nu iubea nimic decât
pe sine. Doar cei ce erau slugarnici îi stăteau alături. Omul egoist și bolnav
de putere își nenorocește semenii. Este mai periculos decât un animal de pradă.
Regele Irod, cel care se credea veșnic în scaun și se temea
de un prunc, nu a mai trăit mult. Ceasul morții și al judecății a sunat și
pentru el. A murit! În urmă nu a lăsat decât imaginea unui tiran îngrozitor.
Moartea lui Irod a schimbat datele problemei. Îngerul
Domnului i-a anunțat pe Maria și Iosif că venea momentul reîntoarcerii. Ei nu
mai știau nimic despre evenimentele din țara sfântă, însă aveau sufletele
aprinse de dor. Au primit cu mare speranță cuvintele: Scoală, ia copilul și pe mama Lui și întoarce-te în pământul lui
Israel, căci cei ce voiau moartea pruncului nu mai sunt. Cu aceiași grabă,
dar fără atâta teamă Iosif și Maica
Domnului au plecat spre casă.
Dar cum nebunia lumii câteodată nu are limite, siguranța
Familiei Sfinte era pusă iarăși în pericol. Arhelau, fiul lui Irod și
moștenitorul acelorași gene ale cruzimii domnea în locul tatălui său. Iosif ar
fi dorit să meargă la Betleem, la locul de unde se trăgea Regele David, din
spița căruia se trăgea. Dar veștile l-au descumpănit. Îngerul Domnului i-a
limpezit iarăși gândurile și i-a făcut line căile. A plecat, deci, în Galileea.
Așadar, după un timp destul de lung, Iosif și Maria au ajuns
iarăși în orașul lor natal. Cu câtă fericire vor fi pășit peste pragul
căminului lor, cu Iisus care la plecare nici măcar nu era născut. După
împlinirea gândurilor dreptului Simion care o pregătise, cumva, pe Maica
Domnului pentru clipele grele prin care urma să treacă, viața Familiei Sfinte a
intrat în normalitate, iar Nazaretul a reprezentat un loc potrivit pentru
creșterea armonioasă a Pruncului Iisus.
Deci, aici a crescut în pace Pruncul, iar norii
începuturilor grele s-au risipit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu