Radiestezia – o rătăcire pseudo - religioasă a modernităţii

                                                                

                                                           ˝Nu mă bucur când văd atâtea forme de erezie     

                                                                           pe ca Biserica nu le condamnă˝

                                                                               Părintele Dumitru Stăniloae

Pentru apărarea dreptei credinţe

Mântuitorul Iisus Hristos avertizează întreaga omenire despre pericolul căderii în tot felul de amăgiri spirituale[1]. Cuvântul divin îşi găseşte loc în actualitate deoarece, din nefericire,  diavolul si-a înmulţit metodele de amăgire, căci "diavolul umbla, răcnind ca un leu, căutând pe cine sa înghită" (1 Petru 5.8).

În confuzia generala a lumii de azi, când valorile religioase sunt amestecate şi răsturnate în fel de fel de sincretisme filosofic-spiritiste, creştinul sesizează din ce în ce mai greu diferenţa dintre adevăr şi minciună, dintre învăţătură de credinţă curată şi erezie, dintre oamenii duhovniceşti şi instrumente diavoleşti.

Cu toate ca mulţi români se declara creştini ortodocşi, care ţin la tradiţia şi cultura  strămoşeasca, evlavia unora dintre ei este deviată spre false forme de credinţă.

Din dragoste pentru fii săi, Biserica şi-a exprimat mereu înţelegerea pentru cei ce se îndepărtează de adevăr aşteptându-le îndreptarea, căci altfel mântuirea lor nu este posibilă. Cuvintele Sf. Ciprian de Cartagina: ˝în afară de Biserică nu există mântuire˝  sunt permanent actuale.

Biserica întrunită în Sinod, şi fiecare Biserică locală în parte în frunte cu episcopul său are datoria de a păstra şi propovădui dreapta credinţă[2] pentru a le da credincioşilor siguranţa că se află în Biserica cea adevărată.

Refuzul ierarhilor sau al preoţilor de a da curs anumitor solicitări este firesc atunci când cei ce solicită au încălcat dreapta credinţă. Un exemplu concret este cel de la Buzău unde prin intermediul unui domn respectabil, P.S. EPIFANIE al Buzăului şi Vrancei a fost invitat la o reuniune a radiesteziştilor la Arbănaş (Jud. Buzău). P.S. Sa nu numai că a refuzat invitaţia, dar a şi interzis participarea oricărui cleric la întrunirea respectivă.[3] Motivul este cel amintit – depărtarea de la dreapta credinţă a membrilor mişcării radiesteziste. Finalitatea refuzului a fost aceea de ai face să înţeleagă pe cei ce practică radiestezia că se află într-o gravă eroare şi riscă să-şi piardă mântuirea scopul suprem al oricărui creştin. Dacă radiesteziştii sunt cu adevărat creştini au înţeles mesajul acestui gest şi se vor corija, iar celor care au o harismă specială ( spre exemplu: harisma tămăduirii trupeşti) le va fi recunoscută de Biserică.

Totdeauna pentru folosul întregii Biserici - Biserica, prin Ierarhia ei, confirmă şi afirmă public aceasta. Sfânta Scriptură mărturiseşte diversitatea darurilor: “pe unii i-a pus Dumnezeu, în Biserică: întâi apostoli, al doilea prooroci, al treilea învăţători; apoi pe cei ce au darul de a face minuni; apoi darurile vindecărilor, ajutorările, cârmuirile, felurile limbilor” (1 Corinteni 12.28). Aceste harisme le-a dat Dumnezeu anumitor oameni din Biserică, nu la întâmplare şi în neorânduială, aşa încât ei ar putea face orice de capul lor, ci într-o bună rânduială şi ascultare ierarhică, “pentru că Dumnezeu nu este al neorânduielii, ci al păcii” (1 Corinteni 14, 33). În Biserică, întotdeauna şi “fără de nici o îndoială, cel mai mic ia binecuvântare de la cel mai mare” (Evrei 7.7), deci cei cu harisme speciale sunt datori să asculte şi să fie sub binecuvântarea celor cu misiunea si cu harisma învăţăturii credinţei, adică a episcopilor. Sfinţii Părinţi, Învăţătorii Bisericii, au lămurit credinţa ortodoxă ca grâul de toate neghinele ereziilor care sunt reactivate si recapitulate în doctrinele falşilor vindecători şi bioenergeticieni  de astăzi. Harul lui Dumnezeu, cel tămăduitor si sfinţitor, nu vine prin oameni care au regretabile rătăciri dogmatice si morale (chiar dacă ei se pretind ortodocşi, chiar dacă au Biblia şi Crucea[4] pe masă şi icoane pe pereţi, chiar dacă spun “Tatăl nostru” şi alte rugăciuni), ci prin oameni sfinţiţi de Dumnezeu si consfintiti de Biserică. De aceea orice terapie sufletească din afara rânduielii Bisericii, din afara atmosferei iubitor-sacramentale a ei, este străină de Dumnezeu, Cel ce locuieste si lucrează deplin în comuniunea Bisericii.

Cu toată dragostea pentru cei în cauză şi cu dorinţa deplinei reveniri trebuie afirmat răspicat că radiestezia, ca formă de manifestare a curentului sincretist New Age (Era nouă)[5] reprezintă un pericol pentru adevărata spiritualitate şi un mijloc de pierdere sufletească.

 Radiestezia – o mişcare pseudo-religioasă

Anul 1990 nu a reprezentat numai un an de răscruce în istoria României ci şi un moment crucial în evoluţia mentalităţilor. Românii, bulversaţi şi nepregătiţi pentru noul tip de societate în care urmau să trăiască au început ˝importul˝. Au importat totul, fără selecţie, fără discernământ, fără gust şi fără pricepere. Dacă în domeniul comerţului şi industriei importul de bunuri, produse şi tehnologie contribuie la îmbunătăţirea vieţii cotidiene, în domeniul vieţii spirituale ˝importurile˝ debusolează şi dezrădăcinează.

Un ˝bun˝ de import este şi radiestezia.

˝Importatorul˝ ei în România este comandorul[6] Claudian Dumitriu.

Încă de la început, radiestezia a fost prezentată ca o ˝ştiinţă˝ ce are ca obiect studiul capacităţi de percepere extrasenzorială a mesajelor provenind din universul informaţional[7].

Fără a contesta caracterul de ştiinţă populară al radiesteziei, aceasta nu se reduce numai la aspecte practice ci abordează şi anumite aspecte religioase care nu au nimic în comun cu credinţa creştină. Radiestezie, acupunctura, bioenergie sunt vechi practici orientale adaptate la nivel de înţelegere european. Toate au la baza activarea centrilor energetici si conectarea la "energeticul divin", practici ce sunt extrase din ritualuri păgâne orientale. Totul face pregătirea spre primirea misticii yoghine.  Relevante sunt numeroasele cazuri de demonizare ale persoanelor care au practicat sau au apelat la aceste surogate spirituale.

Încercările de re-păgânizare a societăţii europene prin asimilarea acestor practici egiptene şi indiene, filtrate prin nonconformismul şi individualismul american şi ambalate cu nuanţe creştine au devenit fenomene de mare actualitate. Renunţând la împărăţia veşnică omul modern este într-o continuă căutare terestră a senzaţionalului iar radiestezia creează impresia că potoleşte această sete de senzaţional şi reuşeşte să explice şi să rezolve problemele vieţii.

Radiestezia este un flagel european. Spre exemplu în Franţa exista numeroase grupuri organizate în asociaţii, societăţi, fundaţii, sau organizaţii, care activează in domeniul radiesteziei sau psihotronicii[8].

Radiesteziştii s-au organizat şi în România începând cu luna mai a anului 1991. Forma principală de prozelitism este organizarea unor ˝cursuri cu o orientare profund spirituala˝. Forma juridică de funcţionare este a fost realizată prin Societatea Română de Radiestezie şi Fundaţia inforenergetică care poată numele de "Sf. Ap. Andrei". Denumirea fundaţiei denotă încercarea radiesteziştilor de a se substitui adevăratei credinţe a românilor, ignorând faptul că Sf. Ap. Andrei nu a fost nici radiestezist nici infoenergitician ci propovăduitor al Sf. Evanghelii.

Intenţiile aparent bune se regăsesc la tot pasul. Spre exemplu despre scopul cursurilor de infoenergetică conducătorii mişcării susţin că: ˝Aceste cursuri sunt realizate cu scopul de a reînvia cunoaşterea pierdută a strămoşilor noştri[9], de a trezi în fiecare setea de Dumnezeu, de iubire, de adevăr şi dreptate, realizarea unei scări valorice individuale cât mai corecte, urmarea învăţăturilor Mântuitorului şi Bisericii Creştine Ortodoxe, redobândirea calităţilor spirituale pierdute pe parcursul anilor de fiinţele umane, spre a ne putea ajuta mai mult semenii aflaţi în suferinţă pentru a-şi regăsi calea spre Lumina Iubirii Sfintei Treimi, pentru a fi mai buni făcători a Voii Domnului, pentru a ajuta la reconstrucţia spirituală şi materială a acestui neam românesc, şi acestei ţări româneşti pe care cu toţii suntem datori să o iubim din toata inima şi din tot sufletul nostru˝.

Societatea Română de Radiestezie a fixat şi condiţiile de admitere la frecventarea acestor cursuri: ˝Cursuri de radiestezie şi inforenergetica pot fi urmate de orice persoană de naţionalitate romană, indiferent de sex, poziţie socială, rasă, apartenenţă politică, studii. Admiterea la aceste cursuri se face în urma unui examen de admitere care constă în măsurarea unor parametri inforenergetici personali care reprezintă potenţialul şi calitatea acelei persoane. Parametrii inforenergetici personali depind în general de anumite caracteristici precum: credinţa în Dumnezeu, moralitate, bun simţ, dorinţa de a face bine, străduinţa de a urma învăţăturile Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi ale Bisericii Creştine Ortodoxe. Cu fiecare grad parametrii minimi de admitere sunt mai ridicaţi decât la admiterea la gradul anterior, în aceste fel determinându-se dacă persoana a început să aplice învăţăturile Mântuitorului nostru Iisus Hristos, precum şi cele învăţate la curs. Pentru a avea "şanse" mai mari de admitere la aceste cursuri se recomandă ca persoana să înceapă să ţina posturile creştine rânduite de Biserica Creştin Ortodoxa, spovedania şi împărtăşirea cu Sfintele Taine precum şi ducerea unei vieţi corecte si echilibrate, aceste acţiuni determinând o creştere a parametrilor personali.

Toate aceste lucruri par cu adevărat creştine. Este ore aşa? Dacă avem în vedere, tot din cele spuse de radiestezişti, faptul că Hitler avea în permanenţă un serviciu radiestezic în armata, iar Stalin se folosea de Meister, specialist în radiestezie putem constata cât de buni creştini sunt radiesteziştii şi ce rol în mântuirea oamenilor a avut radiestezia. Dacă analizăm scopul pentru care sunt îndemnaţi să fie creştini radiesteziştii vom vedea că nu înduhonicirea şi mântuirea sunt scopurile finale ci realizarea unei vieţi corecte si echilibrate şi creştere  parametrilor personali. Pentru radiestezişti Biserica şi Sf. Taine îşi pierd finalitatea lor veşnică pentru una de natură etică şi individualistă. Ei nu fac altceva decât să încerce asemenea lui Simon Magul să folosească în scopuri proprii harul Bisericii.

Ne întrebăm, desigur, ce rol mai are Împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului în viaţa celui ce crede în reincarnare? Ce rol mai are jertfa lui Hristos pentru o asemenea persoană care se întoarce la o credinţă înainte de Hristos, credinţă ce nu poate ajuta omul să dobândească mântuirea ci îi amână mereu destinul veşnic prin reîncarnări succesive? O asemenea persoană nu face altceva decât să-şi ceară osândă singură deoarece se împărtăşeşte cu nevrednicie.

Se poate concluziona că radiesteziştii se abat prin practicile lor de la dreapta credinţă iar eforturile unora dintre ei, făcute cu bună credinţă, sunt prilej de pierdere sufletească. 

Bioenergia şi vindecarea bolilor

Omul modern este preocupat de sănătatea trupească făcând abstracţie de cea sufletească şi căutând permanent mijloace comode de menţinere a acestei sănătăţi. Toate mişcările religioase sau pseudo-religioase actuale îşi afirmă preocupările pentru vindecarea miraculoasă sau mai puţin miraculoasă a celor bolnavi.

Este elogiată astăzi apariţia şi la noi în ţară a "terapiilor complementare", care "sunt o proba ca omenirea a intrat într-o nouă eră.  Bolile pe care le au oamenii nu ar mai fi cauzate de păcatele lor (cum învaţă Biserica), ci ar fi doar nişte dezechilibre ale "energiilor care ne alcătuiesc, (iar) reechilibrarea energiilor o pot face cei înzestraţi cu ˝har vindecător˝.

Biserica susţine însă, bazându-se pe tradiţia biblică şi patristică că vindecarea autentica, sufletească şi trupească deopotrivă, o dă numai Dumnezeu[10], căci El este "Cel ce curăţeşte toate fărădelegile tale, Cel ce vindecă toate bolile tale, Cel ce izbăveşte din stricăciune viaţa ta, Cel ce te încununează cu milă şi cu îndurări" (Psalmul 102.3-4). Restabilirea sănătăţii, dincolo de suprafaţa ei trupească, înseamnă, deci, restabilirea legăturii iubitoare cu Dumnezeu " "Doctorul şi tămăduitorul sufletelor si al trupurilor noastre", înseamnă restaurarea prin har a firii umane căzute în robia păcatului şi a morţii. Nu putem obţine vindecarea fără Dumnezeu Care ştie toate şi Care cârmuieşte toate[11]. Orice încercare de vindecare fără harul lui Dumnezeu cel iubitor de oameni este un eşec din start, o iluzie deşartă. Dumnezeu, când vindecă un om, îi cere însă conlucrarea iubitoare prin pocăinţa şi nevoinţa (asceză). Întâi îi curaţă păcatele (cauzele bolii), apoi îi tămăduieşte rănile (efectele ei), înlăturând şi consecinţele lor.

Noi, creştinii ortodocşi, care am primit harul dumnezeiesc şi-l primim neîncetat în Biserica lui Hristos, prin Sfintele Taine, aşa cum l-au primit toţi Sfinţii, nu trebuie să căutam "semne şi minuni" exterioare, care pot fi uşor simulate de duhurile rele[12], "ci ţinând adevărul, în iubire, să creştem întru toate pentru El, Care este capul " Hristos" (Efeseni 4.15).

Aproape toate formele de “medicină complementară” aduc în doctrina lor erezii contrare Adevărului creştin trăit şi mărturisit de Biserică, precum: antropocentrismul, preexistenta sufletului, reîncarnarea, predestinaţia astrală, dualismul, existenta unor “energii” (yin si yang) necunoscute si nerecunoscute de nici un Sfânt Părinte al Bisericii, nici de vreun cinstit om de ştiinţă, alienarea conştiinţei morale a omului, relativizarea valorilor infinite ale omului si a libertăţii lui, impersonalizarea harului divin şi chiar a lui Dumnezeu, promovarea “iluminaţilor” păgâni s.a..

Sfintele Taine sunt cele mai importante remedii supranaturale de vindecare lăsate Bisericii de Însuşi Dumnezeu Mântuitorul nostru pentru mântuirea şi sfinţirea credincioşilor. Prin ele, harul dumnezeiesc ni se da de către Mântuitorul Hristos în chip supranatural, şi în măsura în care ne este de folos spre mântuire. Harul divin nu poate fi obţinut prin metode străine de rânduielile Bisericii, străine de învăţătura şi sfinţenia Bisericii, căci Dumnezeu este trăit şi cunoscut deplin în comuniunea Bisericii, si nu în afara ei. Vindecarea deplina a omului presupune, deci, participarea lui prin Sfintele Taine la viata lui Hristos, la viata Bisericii, la cunoaşterea şi trăirea (conştientă şi raţională, nu superstiţioasa[13]) a credinţei ortodoxe. Îndeosebi Taina Pocăinţei şi Taina Sfântului Maslu împărtăşesc credincioşilor harul iertării păcatelor şi al tămăduirii sufleteşti şi trupeşti. "Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului. Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica, şi de va fi făcut păcate se vor ierta lui. Mărturisiţi-vă deci unul altuia păcatele şi vă rugaţi unul pentru altul, ca să vă vindecaţi, că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului." (Iacov 5.14-16) Dacă efectul Sfintelor Taine nu este întotdeauna vindecător acest lucru este cauzat de nevrednicia celui bolnav sau de faptul că Dumnezeu are un plan tainic cu el facând din suferinţele omului un prilej de păstrare a lui în smerenie, amânându-i vindecarea. Oricum Dumnezeu nu poate fi forţat de creaturile Lui sa le dea har când vor ele, ci Dumnezeu, "Care voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină" (1 Timotei 2.4), în iubirea Sa de oameni, El ştie şi hotărăşte când şi cum să intervină cu harul Sau în viaţa omului[14].

˝Performanțele˝ vindecătorilor de ocazie stau, deci, nu atât în măiestria lor cât în ignoranţa şi în credulitatea victimelor.

Consideraţii finale

Ca orice îndepărtarea de adevărata spiritualitate şi unele practici radiestezice pot avea experienţe nocive aşa cum se poate constata din mărturiile unor practicanţi. Se cunosc unele cazuri de practicanţi care leşinau în timpul aplicaţiilor practice sau altele în care practicanţii au înnebunit. Instructorii avertizează ca este contraindicata terapia bioenergetica la cei care suferă boli nervoase, deoarece le agravează.

În pericol sunt şi bolnavii cu diferite afecţiuni. Un bolnav credul care venise sa se trateze de inima era să moară din cauza ˝tratamentului˝. Practicienii au explicat cursanţilor că uitaseră sa-l cureţe în prealabil de entităţi malefice.

E bine ca omul să apeleze pentru vindecare la mijloacele pe care Dumnezeu ni le-a lăsat la indemna : naturale sau medicale însoţite cu rugăciune.

*

În Occident, procesul galopant de dizolvare a valorilor Creştinismului în sincretismul masonic "New Age" este pornit de peste 40 de ani, iar la noi în ţară de aproape 10 ani.

Mijloacele de infiltrare sunt diverse,  iar radiestezia este una dintre ele. Din punct de vedere religios radiesteziştii sunt departe de Dumnezeu, chiar dacă ei susţin că sunt adevăraţi creştini ortodocşi şi în lucrările compilate după lucrări ortodoxe folosesc, în general, un limbaj creştin[15]. Mântuitorul, afirmă cu claritate: ˝Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împăraţii cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu în numele Tău am proorocit şi nu în numele Tău am scos demoni şi nu în numele Tău minuni multe am făcut? Şi atunci voi mărturisi lor: Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtaţi-vă de la Mine cei ce lucraţi fărădelegea." (Matei 7.20-23) ".

Având în vedere aceste aspecte radiesteziştii sunt chemaţi să-şi purifice şi întărească credinţa lor în Biserica lui Hristos. Numai astfel vor deveni bineplăcuţi lui Dumnezeu şi vor putea să-şi valorifice harul Botezului. Altfel îşi vor pierde mântuirea personală şi vor fi pricină de sminteală pentru confraţii lor.

                                                                      

---

[1] Mântuitorul le-a spus ucenicilor săi că în zilele din urma, vor veni vremuri grele; că vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginti, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără cucernicie, lipsiţi de dragoste, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, cruzi, ne iubitori de bine, trădători, necuviincioşi, îngâmfaţi, iubitori de desfătări mai mult decât iubitori de Dumnezeu, având înfăţişarea adevăratei credinţe, dar tăgăduind puterea ei. (2 Timotei 3.1-5)

[2] Arhid. Prof. Dr. Ioan N. Floca, Drept canonic orotodox, vol. I, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1990, p.295.

[3] În mrejele radiesteziştilor au căzut şi unii slujitori ai Bisericii. Un exemplu este preotul  Teofil Braşoveanu (m. 1997). Acesta considera că radiestezia este benefică, are rol vindecător, aduce oamenii la Biserică, ajută la citirea spiritelor cu ansa ( un fel de sârmă ce se mişcă pe un grafic ;pe  lângă ansă radiesteziştii mai folosesc : nuieluşa de alun ; pendulul ; indicatoarele în formă de L ; rigla Turenne ; Compensatorul Maury ; Morişca inductoare ).

[4] Spre exemplu, radiesteziştii folosesc şi dau o anumită semificaţie energetică crucii. Despre crucea cu braţe egale spun că interiorul este benefic, exteriorul este malefic. În nivelul V al cursului (cursul are VII nivele de iniţiere) Crucea este amintită iarăşi. Conform ˝ cercetării ˝ radiesteziste dacă o icoană este sfinţită, ea capătă 4 câmpuri în formă de cruce. În preocupările lor ˝religioase˝ radisteziştii cuantifică radiestezia ˝câmpurilor˝ : Mormântul Sfânt; Tabor; Maica Domnului dar şi Caaba (Cursul III)

[5] Despre New Age a se vedea: Lothar Gassman, New Age (Noua Eră), Edit. Stephanus, Bucureşti, 1996; Danion Vasile, Dărâmarea idolilor, Edit. Bunavestire, Galaţi, 2002; Manuel Vasquez, Pericolul ascuns, (trad. Ioana Rusu), Edit. Adventistă ˝Viaţă şi sănătate˝ Bucureşti, 200; Pr. Drd. Dan Bădulescu, New Age : o preudo-religie mondială, în S.T., an. LII (2000), nr. 1-2, p.72-84 ; Marilyn Fergusson, The Aquarian Conspiracy , J.P. Tarcher, Los Angeles ,1980; Elliot Miller, A Crash Course on the New Age Movement , Baker, Grand Rapids, 1989; Rudolf Steiner, Knowledge of the Higher Worlds and Its Attainment,  Anthroposophic Press, Spring Valley ,1984 p.1-34; Alice Bailey, The Externalisation of the Hierarchy, Lucis, New York, 1957;   Russell Chandler, Understanding the New Age, Word, Dallas, 1991; Jeremy P. Tarcher, New Age as Perennial Philosophy, Los Angeles Times - Book Review , 7 Februarie, 1988; Mrs. G.W. and Donald Ballard, Purpose of the Ascended Masters "I Am" Activity, Saint German Press, Chicago, 1942; Shirley MacLaine, Dancing in the Light, Bantam, New York, 1985.

[6] De aici poartă denumirea şi de comandori.

[7] Cei mai mulţi dintre autori consideră ˝tehnica radiestezică˝ fie o practică obscură, fie un domeniu de psihologie. Geneticienii consideră radiestezia ˝ o timidă încercare de a pătrunde în sinele uman˝ A se vedea Diac. Prof. Petre I. David, Invazia sectelor, Ed. Europolis, Constanţa,1999, p.49-50.

[8] "Les amis de la Radiesthesie", "Syndicat Naitional des Radiesthesistes", "Syndicat International des Radiesiestes" (cu sediul la Paris), "Association des Sourciers Francais".

[9] Când fac referire la ˝strămoşii noştrii˝ radiesteziştii se gândesc la daci şi la credinţele lor precreştine.

[10] Despre medicina biblică şi felul în care creştinul trebuie să prevină şi să combată boala a se veda: Dr. Pavel Chirilă; Pr. Mihai Valica, Meditaţie la medicina biblică, Edit. Christiana, Bucureşti, 1992; Dr. Mihai C. Teodorescu, Filosofia nemuririi, Edit. Vega, Bucureşti, 2001. Despre modul în care trebuie să privească omul boala şi suferinţa a se vedea: Dr. George Stan, Teologie şi Bioetică, Edit. Biserica Orotodoxă, Alexandria,2001; Pr. prof. Dr. John Break, Darul sacru al vieţii, ( trad. P.S. IRINEU POP-BISTRIŢEANU), Edit. Patmos, Cluj-Napoca, 2001.

[11] "Doamne, prin îndurarea Ta se bucura omul de viaţă, prin ea mai am si eu suflare; Tu mă tămăduieşti şi-mi dai iarăşi viaţă! Iată ca boala mea se schimbă în sănătate. Tu ai păzit viaţa mea de adâncul mistuitor! Tu ai aruncat înapoia Ta toate păcatele mele!" (Rugăciunea regelui Iezechia - Isaia 38.16-17)

[12] A se vedea şi următoarea bibliografie: Sfântul Ignatie Briancianinov, Despre înşelare, Schitul românesc Lacu, Sfîntul Munte Athos, 1999; Ierom. Serafim Rose, Ortodoxia si religia viitorului, Editura Cartea Moldovei, Chisinau, 1995;. Parintele Rodion, Oameni si demoni, Editura Schimbarea la Fata, 1999; Mitropolitul Hierotheos Vlachos , Psihoterapia ortodoxa, Editura Învierea, Timisoara, 1999; Jean-Claude Larchet, Teologia bolii, Editura Oastea Domnului, Sibiu, 1997; Diac. Petre I. David,  Invazia sectelor, Editura Crist, Bucureşti, 1997.

[13] Biserica a respins totdeauna superstiţiile. A se vedea  Pr. Prof. Liviu Stan, Superstiţiile şi obscurantismul mistic, în S.T., an. II (1950), nr. 3-6, p. 281-287; Pr. Prof. Dr. Nicolae D. Necula, Este îngăduit creştinilor adevăraţi să creadă în superstiţii?, în Vestitorul Ortodoxiei, an. XIII (2001), nr. 268-269, p. 13;15; Asist Pr. Haralambie Cojocaru, Legislaţia canonică a Bisericii Ortodoxe faţă de superstiţii, magie, vrăjitorie şi obscurantism, în S.T., an. I (1949), nr. 5-6, p.333-345.

[14] Sunt multiple cazurile în care oamenii disperaţi din cauza unor suferinţe incurabile şi chinuitoare apelează la orice metodă. Printre aceste metode regăsim adesea şi radiestezia. A se vedea: Ştefan Iovan, Exerciţii de iubire, Edit. MAD Linotype, Buzău, 2004, p. 60.

[15] A se vedea publicaţia de uz intern Simpozionul dac de infoenergetică, Edit. Fundaţiei de Infoenergetică ˝Sf. Ap. Andrei˝. Această lucrare publică referatele susţinute la Brăila în anul 2003. Temele sunt preponderent religioase. Spre exemplu:Viaţa Sf. Andrei; Icoana izvorâtoare de mir de la Biserica Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel din Filioara- Neamţ; Viaţa Sfântului Mucenic Fanurie; Sfinţii Mucenici, doftori fără de arginţi, Cosma, Damian şi Pantelimon – caracterizare infoenergetică;Darul Sfintei Fecioare; curajul de a mărturisi credinţa în Hristos; Marele Mucenic Gheorghe purtătorul de biruinţă.