Astăzi curajul
de a-şi mărturisi identitatea a început să aparţină întregului neam. Numele
Sfântului Apostol Andrei este purtat de multe biserici, de spitale, de
asociaţii de caritate şi de mulţi, mulţi români (cu siguranţă numărul copiilor din această şcoală care poartă numele
Sfântului Andrei este majoritar). Acum „cel dintâi chemat" la
apostolat este „rechemat" încă o dată în cartierul Micro XIV (şi cu
siguranţă „se va aşeza definitiv" când întreg cartierul îi va purta
numele) pentru a ocroti alături de Biserică şi Şcoala.
Prin acest act de „botez şcolar" se împlineşte „o
rânduială a firii", o readucere a firescului educaţional, cultural şi
tradiţional în matca lui. Şcoala şi Biserica se bucură de aceeaşi ocrotire.
Două instituţii care s-au completat şi găzduit reciproc, zămislite din acelaşi
aluat al dragostei pentru om, devin „surori bune" şi în scripte, cum sunt
în realitate. Biserica „Sfântul Apostol Andrei" şi Şcoala „Sfântul Apostol
Andrei" nu sunt despărţite decât de... garduri, ca forme de grănituire
fizice. Inima e una, dragostea de cultură şi educaţie este comună, ţelul este
identic; doar anumite forme de exprimare culturală diferă.
Deci, aşezarea acestei importante unităţi şcolare sub
ocrotirea Sfântului Apostol Andrei este un act de binecuvântare, de cultură
profundă şi de creare a unei identităţi perene. Orice altă personalitate
socială, culturală sau educaţională nu ar fi avut amploarea şi universalitatea
Sfântului Andrei. Ar fi îmbrăcat preocuparea şi reuşita într-o arie socială sau
culturală, însă nu ar fi dat o identitate complexă acestei prestigioase unităţi
de învăţământ.
Sfinţii nu se demodează, nu „eşuează" peste
timp în încercările lor culturale, ştiinţifice sau sociale. Ei desemnează complexul, nu parţialul. Ei rămân veşnici,
depăşesc finitudinile cotidiene, universalizează şi nu dezamăgesc - sfântul nu
este erodat de timp.
Făuritorul unei alte identităţi istorice a sufletului românesc,
Sfântul Apostol Andrei, cel care fascinat de întâlnirea cu lisus a spus „am
aflat pe Mesia", va veghea cu dragoste asupra copiilor din această şcoală (mare parte dintre ei botezaţi în „Biserica
Sfântul Apostol Andrei"), a profesorilor care îi îndrumă, a conducerii
unităţii şcolare care-i coordonează şi totodată, va crea o identitate
inconfundabilă şcolii, aşteptând ca elevii ei să fie „cei dintâi
chemaţi" la obţinerea de rezultate bune1].
[1] Text publicat în revista Muguri a Școlii gimnaziale nr. 12 din
Buzău, cu ocazia adoptării numelui de Școala Sfântul Andrei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu