L-am descoperit pe cercetătorul, scriitorul, etnologul,
esteticianul Petru Ursache din cărțile sale. Nu am avut prilejul să-l întâlnesc
decât în scris. Uluitoare experiență. Am călătorit împreună prin filozofie,
teologie, tradiții, literatură. Ghidul călătoriei a fost frumosul. Absolut tot
ceea ce am citit, adică Mic tratat de
estetică teologică, Etnofrumosul sau Carul Mărie, Miorița – dosarul mitologic
al unei capodopere, Omul din calidor sunt construcții frumoase. Nu sunt
abordări teoretice despre frumos, nici scrieri ambalate în concept. Realmente
sunt scrieri docte, care au totuși căldura literatului. Recunosc, am deschis
pentru început incursiunea domnului profesor în estetica teologică. Am făcut-o
cu oarecare preconcepție că laicii nu pot uza de o anumită terminologie, cel
puțin în titlu. Mă așteptam să găsesc un text standard, puțin obosit. Ei bine,
am rămas de-a dreptul uimit. Dacă scrierilor Părintelui Dumitru Stăniloaie îi
lipsea o continuare, o incursiune în estetica teologică, tratatul profesorului
Petru Ursache reprezintă o astfel de lucrare.
Alcătuirea filocalică,
echilibrată, științifică cu adevărat, cu un mesaj clar și o înțelegere profundă
a temei, Micul tratat de estetică
teologică reprezintă cea mai bună operă de gen. Textul de invită la o
călătorie culturală din care se vede clar că în spatele cuvintelor se află o
structură culturală bine consolidată. Pornește în aventura către ceruri luând mai întâi binecuvântare de la
chipurile proteice ale filosofiei grecești, Platon și Aristotel, prin filosofia
cărora s-au filtrat sub aspectul limbajului, dar și al structurii două direcții
de gândire care au influențat creștinismul până astăzi. Teologia a avut nevoie
să împrumute și să adapteze limbaj, mai ales după Constantin cel Mare, când
intrarea în înalta societate presupunea alt nivel de exprimare. Cum Apusul a
mers pe mâna lui Aristotel, avându-l ca discipol târziu în organizarea
expresiei teologice pe Toma D’aquino,
iar Răsăritul s-a regăsit în filozofia lui Platon. Practic, marea schismă de la
1054 era și rezultatul unei viziuni mai puțin unitare, crescute din același
arbore – cultura greacă -, dar din ramuri diferite. Petre Ursache a înțeles
perfect aceste nuanțe și a prezentat evoluția esteticii ținând cont de cauza
care a generat o evoluție diferită a vieții și artei în cele două spații, la
care a adăugat cu subtilitate și maestrie elemente adjuvante, de ordin etnografic,
reconstituind un drum istoric pe parcursul căruia te ghidează cu o artă
scriitoricească sugestivă, care de multe ori te face să vezi chipuri în locul
semnelor grafice. Autorul nu-și ascunde intenția pedagogică de a dezvolta
capacitatea de înțelegere a fenomenului estetic, depășind tendințele mult mai
vechi de impunere a ceea ce numim tot mai des astăzi corect politic, adică
negarea capacității critice a persoanei manifestată în artă prin expresia gusturile nu se discută afirmând următoarele: Ne îndoim foarte mult în legătură cu acest fals adevăr estetic,
destinat să salveze mediocrități. Avem însă încredere în spiritul justițiar al
gustului.
Profesorul Ursache fixează și cadrul de manifestare al
raportului dintre artistul de geniu, care conform tradiției poate sau nu să-și
asume opera prin semnătură și Dumnezeu: Zidirea
divină, opera lui Dumnezeu, se impune prin adevăruri de credință; creația
omului de geniu cere autoritatea gustului, care nu funcționează ireproșabil
totdeauna.
Am redat doar scurte eșantioane de text și câteva concluzii
pe care le-am tras lecturând această lucrare complexă, care uzează de o
bibliografie bogată, însă destul de subtil inserată în text, pentru a nu-l
fragmenta. De fapt autorul interiorizase atât de bine noțiunile încât diversele
citări au rol de stenogramă, care trebuie să redea cu fidelitatea ceea ce a
scris un autor sau altul. Este un tratat
care trebuie citit cu creionul în mână, dar care, odată început este greu de
lăsat. Simți că te hrănește, că are efecte culturale nu doar informative. Este
structurat aristotelic, însă, înăuntru Platon se simte acasă, iar Arghezi dacă
l-ar citi și-ar mai atenua din nuanțele critice și satirice.
Petre Ursache face muncă de teolog, afirmând clar: adevărurile artei nu trebuie născocite, ci
luate direct din izvoarele scripturistice. Caracterul interdisciplinar al
tratatului este un argument solid pentru a rămâne canonic pentru artistul
religios. În cele mai multe cazuri talentul artistic se manifestă în direcții
diverse, iar atunci când deținătorul lui dorește să-i dea chip Domnului are
nevoie mai mult decât oricând de o direcție clară. Pentru un asemenea personaj
acest tratat de estetică teologică este manual, este instrument vital, este dar
oferit într-adins, este poartă de
acces spre împlinirea harului artistic în comuniune cu cel divin.
Paul Iulius Negoiță
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu