Adăugați o legendă |
Slujba Aghesmei Mari se oficiază doar în ziua de Bobotează
sau în ajunul sărbătorii, pe data de 5, zi de ajunare. Cea se săvârșește în
restul anului este Agheasmă mică.
Atât de mare este minunea încât, apa de la
Bobotează, dacă este păstrată în vas curat și loc curat își păstrează
prospețimea. În casele oamenilor se găsește agheasmă din diferiți ani, fără
să-ți dai seama de anul păstrării după gust. Doar eticheta dă mărturie.
În perioada comunistă s-a încercat permanent găsirea unor
motivații – altele decât cele religioase și reale – pentru a arăta ca la mijloc
este o înșelătorie a preoților și că așa ceva nu era posibil. În cartea Nesfințiți sfinți (traducere din limba
rusă) este redată o istoriată și o anecdotă. Se spune că preoții din închisori
făceau Liturghie pentru că știau slujba. Pâine găseau, iar sucul de răchițele
era oferit pentru ca la Epicleză să devină sângele Domnului. În loc de moaște
și Antimis foloseau pieptul celui mai lat dintre slujitori. Deși, simțeau
libertatea, chiar și acolo unde părea imposibil.
Se spune că unul dintre preoții închiși a fost întrebat cum
procedează de Bobotează, căci memoria nu mai este de folos și nici carte nu
aveau. El a răspuns că nu are nevoie nici de una, nici de cealaltă, deoarece,
la această sărbătoare se sfințește firea
tuturor apelor.
Această afirmație clarifica lucrurile în mintea celor pe
care încercau să-i amăgească propaganda comunistă. Dar ce spuneau
propagandiștii roșii? Voiau să convingă poporul că apa nu se strică deoarece
preoții folosesc cruci de argint, sau introduc în apă monede sau bucăți din același
material.
Ca o reacție la propaganda oficială oamenii bisericii au
născocit următoarea anecdotă: Câți ioni
de argint sunt în agheasmă, dacă sfințirea a avut loc într-o copcă, făcută în
mijlocul râului Volga, acolo unde lățimea râului atinge un kilometru, adâncimea
șapte metri, viteza cursului – cinci kilometri pe oră, iar crucea, cu care
preotul de la țară a sfințit apa era de lemn?
PIN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu