Câte și câte nu ne dorim în viață! Toate par bune la
început! În cele din urmă ne bucurăm că unele nu s-au petrecut. Dumnezeu ne-a ferit!
Concluzia vieții este aceea că Dumnezeu știe mai bine ceea ce ne este sau nu de
folos, ceea ce este capriciu sau folositor.
Marele predicator Ilie Miniat povestește o întâmplare din
viața lui Policlit, marele sculptor al Greciei antice, pentru a ilustra cât de
puțin știm ce vrem noi, oamenii. Se
spune că marele artist a făcut un experiment mai mult psihologic decât
artistic. A început să lucreze simultan la două statui. Prima dintre ele era
lucrată în văzul lumii și după indicațiile tuturor, cealaltă era sculptată în
secret. Suferință mare a avut piatra cea aflată la vedere de la dalta
maestrului și mai ales de la multele și prea diversele idei și gusturi ale
trecătorilor. Fiecare trecea și avea o idee….
La sfârșit, Policilit le-a expus pe ambele și a fost
întrebat publicul care este mai reușită. Toți au admirat-o pe cea lucrată în
secret. Cealaltă era rezultatul prea multor capricii, păreri, imagini….
Văzând rezultatul votului
public pictorul a spus: Aceasta pe
care o lăudați este făcută după toate regulile artei mele; deoarece este
desăvârșită. Cealaltă ați făcut-o voi; pentru că am făcut-o după gustul vostru
și nu are nicio valoare.
Istorioara demonstrează că mulțimea părerilor nu este egală
cu calitatea. Gusturile oamenilor sunt felurite și uneori nesăbuite. Cum ar
putea Dumnezeu să facă tot ceea ce vrem? Ce ar ieși?
Cel ce are arme vrea lupte, navigatorul dorește vânt
prielnic, fermierul cere ploaie, orășeanul vrea soare… Dumnezeu vrea binele
omului și de aceea îi dă totul la bună vreme.
Răbdare și speranță să aveți!
Paul Iulius Negoiță
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu