Dragostea Domnului pentru cei aflați în suferință
nu-L lăsa să se depărteze de ei fără să-i lase sănătoși trupește și sufletește.
Într-una din zile Iisus a vindecat un om îndrăcit, mut și orb. Când au văzut
cei din jur minunea nu și-au putut stăpâni uimirea firească. Nici fariseii nu
s-au putut abține…dar nu din uimire, ci din invidie. Au început să-l
discrediteze pe Domnul și să încerce să semene îndoială zicând: Acesta nu scoate demonilor decât cu
Beelzebul, domnul demonilor.
Apucătura aceasta a noastră când nu ajungem la struguri este cumplită. Atunci când nu suntem
capabili să facem ceva începem, fie să luăm în derâdere binele altora, fie să
începem să-l discredităm, făcându-i pe ceilalți să creadă că altceva este la
mijloc, că este ceva ascuns pe care doar ochii noștri îl văd.
Există al treilea, dar și al patrulea mod de
manifestare. Când nu suntem implicați în niciuna dintre situațiile de mai sus,
deși știm că ceea ce spun detractorii nu este adevărat, nu negăm, nu contrazicem,
ci, cu toate cunoscători ai adevărului, ne hrănește ceea ce auzim rău.
Al patrulea mod de manifestare este ...ignorarea.
Pe o scară a infamiei, cei care deși cunosc adevărul
mint cu bună știință, răspândesc conștient contrariul, sunt în vârf. Câta
mizerie poate fi în sufletul cuiva să nu se bucure că un semne al său era mut
și vorbește, era orb și vede, era chinuit de demon și are pace?! Din păcate,
fariseii au dat dovadă de asemenea josnicie, și au încercat să impună gândul
lor mincinos, că ceea ce face Mântuitorul este în conlucrare cu diavolul. Dacă
Fiul lui Dumnezeu a fost acuzat de astfel de fapte….
*
Doamne iartă-ne că prea nu purtăm ca niște tâlhari
cu adevărul și dreptatea! Pre suntem răi și nedrepți! Prea suntem invidioși și
plini de ură!
Paul Iulius Negoiță
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu