Pe tot parcursul anului Bisericesc viața Domnului curge din
evanghelii împreună cu a noastră. Suntem trecători pe aici, dar Evanghelia
rămâne mereu proaspătă. Sărbătorile sunt veșnic la fel. Înălțarea Domnului de
anul acesta este înălțarea noastră, dar și a înaintașilor noștri, și cu
siguranță și a urmașilor. Au fost sisteme de gândire sau politice care
susțineau cu forță că Religia v-a dispărea sau că Dumnezeu a murit.
Dumnezeu , însă, este viu, este la fel de viu în veci. Doar
noi, cei care ni-l imaginăm mort suntem lipsiți de cunoașterea adevărului, de
viață duhovnicească.
Așadar, e rândul nostru să sărbătorim Înălțarea. Nu este
prima dată și ne rugăm Domnului să ne țină pentru a-I fi alături din lumea
aceasta și la vremurile ce vor veni.
La patruzeci de zile după Nașterea Domnului I-am sărbătorit
întâmpinarea, aducerea Lui la Biserica de la Ierusalim; la patruzeci de zile de
la Înviere sărbătorim despărțirea de Domnul cel venit la noi smerit, pentru a
fi asemenea nouă. Domnul se ridică la Ceruri și ne făgăduiește venirea Duhului.
Întreaga viață pământească a Domnului reprezintă pentru
inima noastră fapte și minuni, iar pentru mintea noastră daruri de preț. Orice
moment al vieții Domnului reprezintă o bucurie a vieții noastre.
Așadar, acum la zi de mare praznic, avem încă un motiv de
cugetare la marea minune a Întrupării pe care Dumnezeu a făcut-o pentru noi. Ce
frumos glăsuiește cântarea de la Înălțare: Plinind
rânduiala cea pentru noi și cele de pe pământ unindu-le cu cele cerești ti-ai
înălțat întru unire, Hristoase Dumnezeul nostru…
După multe proorocii și îndelungi așteptări Domnul a
sălășluit între noi. Lucrurile dumnezeiești nu sunt precum cele omenești.
Dimensiunea timpului pentru Dumnezeu cel veșnic este alta decât I-o măsurăm
noi. La plinirea vremii Domnul a venit, unind cele cerești cu cele pământești,
așa cum cântăm de Înălțare.
Apoi, întreaga viață a lui Iisus a fost o bună rânduială
dăruită nouă. De la ieslea din Bethleem până la mormânt și de Înviere la
Înălțarea Lui de pe Muntele Măslinilor tot ce a făcut Domnul pentru noi și pentru a noastră mântuire a
făcut.
În greu păcat era afundat omul. Singur nu putea scăpa de sub
jugul lui. Omenirea ascultase atâtea glasuri de profeți, însă Darul nu-l
primise. Prin Întrupare a trecut umbra
legii și darul a venit.
Acest dar a venit pentru noi oamenii. Eram în robia
păcatului și singuri nu ne puteam izbăvi sufletul. A trebuit să primim ajutor
divin, iar acum , la capăt de misiune în trup, se întoarce în slavă în sânurile Tatălui.
Așadar, o viață trăită cu har se încheie prin înălțare.
Domnul, cel care a viețuit printre noi, care a suferit durerea pe Muntele
Măslinilor, care cu smerenie a acceptat jertfa spunând: însă nu precum voiesc eu, ci precum tu voiești, care ne-a învățat,
vindecat și mângâiat, se înalță ceruri, nu pentru a ne părăsi, ci pentru a ne
întâmpina. Pentru noi și pentru a noastră
mânuire a venit! Cum își poate imagina
cineva că Domnu, cel care din dragoste a venit pe pământ ar înceta să ne
iubească?! Nu! Domnul ne iubește, iar Înălțarea Sa este înălțarea sufletelor
noastre!
Paul Iulius Negoiță
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu