Ochiul murdar

     La una dintre predici le-am amintit creștinilor despre vederea cea curată a lucrurilor din jurul nostru. Am încercat să folosesc argumente din tradiția popoarelor sau din cuvântul biblic. Spre exemplu,  englezii spun că frumusețea stă în ochiul privitorului, iar Biblia confirmă pe veșnicie această realitate atunci când afirmă că dacă ochiul nostru este curat, tot sufletul este curat.

     Efectul cuvintelor a rămas și după încheierea slujbei. Oamenii încă mai vorbeau despre cum să-și păstreze ochiul curat și cum să-l transforme într-o cale prin care nici murdăria să nu mai pătrundă în suflet și nici urâciunea să nu mai iasă în afară.

Unul dintre participanții la micul dialog ad hoc a rostit cu tâlc o altă întrebare, culeasă din înțelepciunea umană:

-              Care sunt ochii care văd cel mai bine? Cei negri, cei verzi, cei albaștri? Ai bărbaților sau ai femeilor? Ai oamenilor sau ai altor vietăți?

         Cum cei din jur au căzut puțin pe gânduri încercând căi ale științei pentru a putea răspunde, omul nostru i-a scos, hâtru cum era din dilemă zicând: Ochii care văd cel mai bine sunt cei ai bârfitorilor! Ei văd prin viețile tuturor, prin toate casele, văd în trecut, văd în viitor, ba văd atât de bine încât de foarte multe ori observă și ceea ce nu există!

     Dar…din păcate, acești ochi nu văd nimic în afară, ci doar murdăria din sufletul celui care-i are!