Una dintre cele mai frumoase învățături ale Bibliei este
despre Împărăția lui Dumnezeu. Acesta este prea puțin amintită de noi, mai ales
în anii din urmă, deoarece imaginea împărățiilor lumești s-a deformat atât de
tare în ochii contemporanilor încât nu mai regăsesc corespondența valorică.
Totuși, Împărăția lui Dumnezeu, cea despre care propovăduiește Mântuitorul
reprezintă finalitatea vieții noastre creștine și nu se aseamănă nici măcar în
treacăt cu vreo împărăție umană, plină de trădări, cruzimi, delațiune, minciună
și efemer. Împărăția Domnului nu este doar pentru împărați, curteni sau bogați.
Este iubire necondiționată, pentru că Dumnezeu este iubire (I Ioan, 4, 8) și
cine plinește voia Domnului trăiește în iubire. Este o patrie a tuturor, în
care nu mai există nici iudeu, nici elen, nici rob, nici slobod, este o
Împărăție veșnică, pe care nici moliile, nici furii nu o pot atinge. Este
Împărăția cerurilor, în care frumusețea albastrului senin nu este umbrită de
nori, este așa cum Sfântul Evanghelist Matei afirmă: Asemenea este împărăția cerurilor unei comori ascunse în țarină, zice
Domnul, pe care găsind-o un om, o tăinuiește și se bucură și vinde toate câte
are și cumpără țarina aceasta. Asemenea este țarina aceasta unui neguțător,
care caută mărgăritare bune și găsind un mărgăritar de mare preț, s-a dus, a
vândut ce avea și l-a cumpărat. ( Matei, 13, 44-46).
Țarină…mărgăritar…dar cu ce bani? Cum poate un modest
locuitor al lumii acesteia să spere că el, cel sărac, umilit, nedreptățit, va
ajunge cândva să treacă granița adevăratei Împărații?
Nu avem nimic pe lumea aceasta, decât ceea ce facem pentru ceilalți.
Aceasta este țarina în care sădim faptele noastre. Banii pentru țarina cea
prețioasă sau pentru strălucitorul mărgăritar sunt, deci, în buzunarul
sufletelor noastre. Cu ceea ce facem mergem spre Împărăție, sa ne opintim în
colbul drumului. În fața lui Dumnezeu nimic din ceea ce iau oamenii ca etalon
al distanțării dintre ei nu are relevanță. Sunt pure convențiuni lumește, de
multe ori înșelătoare. De aceea, indiferent cin suntem, ce suntem sau cât avem,
trebuie să ținem fruntea sus, gândul la Dumnezeu, dragostea dintre noi mereu
caldă! În acesta stă valoarea vieții!
Paul Iulius Negoiță
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu