Unul dintre obiectivele istorice de mare importanță ale Buzăului este
Biserica Greci. Situată în centrul orașului sfântul locaș nu este doar un loc
de rugăciune, ci și un loc în care pulsează istoria. În lunga sa existență pe
răbojul timpului s-au scris întâmplări și fapte care merită menționate,
deoarece ele fac parte din patrimoniul cultural și istoric al locurilor.
Materialul prezentat are ca obiectiv readucerea în memoria publica a câtorva
aspecte inedite din istoria Bisericii Neguțătorilor, referitoare la contribuția
unor personalități locale la înfrumusețarea sfântului locaș.
*
Această
biserică, cunoscută înainte vreme sub denumirea de ,,Biserica Adormirii a lui
Caloian Căpitanul”, este zidită de Caloian Căpitan de Buzău[1] curând după anul 1700. În prima jumătate a
secolului al XIX-lea însă, biserica se găsea complet ruinată, probabil din
cauza deselor invazii care au fost către finele secolului al XVIII-lea şi a
evenimentelor de la începutul celui de al XIX-lea.
Pe la 1843, climatul
politic fiind mai calm, un descendent al ctitorului fondator, anume medelnicerul Nicolae Caloian, ținând cont de solicitarea enoriașilor, încuviințează rezidirea acestei biserici[2]. Işi rezervă în acelaşi timp dreptul de a fi
socotit printre ctitori el şi neamul lui. Pentru aceasta el cere ca să se
formeze o epitropie care să strângă fondurile, căreia îi încredințează şi el
suma de 32.000 lei.
Fiind nevoie ca
biserica să fie rezidită din temelie, necesitând, deci, pentru aceasta mulți bani, lucrarea a început abia în vara anului 1847. Dar strângerea fondurilor
mergea greu, iar evenimentul din 1848 era o piedică în plus şi a avut ca urmare
încetinirea lucrărilor. Din această cauză nu se mai prevedea posibilitatea
terminării. Se pare că ctitorul nu mai putea contribui cu nimic peste ceea ce dăduse, deci Biserica se găsea
într-un stadiu nu prea fericit, iar epitropia pe drept cuvânt, era îngrijorată,
precum mărturisește într-un înscris: ,,fiindcă
de la începutul clădirii acestui sfânt locaș şi până acum, vedem o mare
prelungire”.
Pe atunci primar al
Buzăului – președinte al magistratului[3], cum se numea – era clucerul Dumitrache
Sărăţeanu, unchiul medelnicerului Nicolae Caloian. Dintre toţi
membrii familiei Sărăţeanu, clucerul Dumitrache Sărăţeanu, a fost cel mai mult
animat de sentimente religioase şi cel mai sârguitor în ridicarea de biserici
şi repararea şi ajutorarea celor ce căzuseră în ruină. De numele lui se leagă construirea bisericilor
din Albeşti şi Nenciulești. Dacă în cazul celor două locașuri de cult sângele
familiei îl îndemna să intervină, generozitatea nu i-a lipsit nici în alte
situații. A ajutat multe biserici, printre care și biserica Greci. Intervenția a fost oarecum salvatoare.
,,Poporanii˝ de la Greci, în
frunte cu epitropia, i se adresează lui în anul 1848, cu rugămintea de a primi
epitropia și grijile aferente. Chemarea,,Cinstit
Domnului marelui Serdar Dimitrie Sărăţeanu˝ printre altele spunea
următoarele: ,,noi, zice adresa, având cinste în dumneavoastră, vă rugăm şi
totodată vă poftim ca să binevoiţi a primi această epitropie ce prin a noastră rugăciune voim a
vă însărcina, încredinţaţi fiind de buna şi sufleteasca dorinţă a dumneavoastră
asupra acestui sfânt locaş”
La vreme de mare nevoie nu pregetau să-l roage pe Dumitrache Sărățeanu
și astfel :˝Subiscăliţii poporeni din
poporul mahalaua grecilor din acest oraş Buzău, prin aceasta facem cunoscut Dv.
că după neapărată trebuinţă ce cunoaştem că este pentru săvârşirea sfintei
biserici ce se află începută de foştii până acum în fiinţă epitropi şi fiindcă
de la începutul clădirei acestui sf. locaş şi până acum vedem o mare
prelungire, noi având cinste în Dv., vă rugăm şi totodată vă pohtim ca să bine
voiţi a primi această epitropie ce prin a noastră rugăciune voim a vă
însărcina, încredinţaţi fiind de buna şi sufleteasca dorinţă a Dv. Asupra
acestui Sfânt locaş, suntem siguri că şi veţi pune în lucru ...**şi de la
foştii epitropi condica ce se află alcătuită şi de duhovnicescul departament
adeverită la margine, cum şi contractul meşterilor ce sunt legaţi cu facerea
acestei sfinte bisericii şi potrivit acestor două acte , sunteţi pohtiţi a urma
întocmai după a lor glăsuire, cum şi cu strângerea.....din condică cei care
s-au strâns până acum dupe la cei ce sufleteşte au binevoit a dărui pentru
clădirea acestei biserici, cât şi pe la cei pe viitor vor binevoi a dărui,
trecându-le şi pe acelea într´acea condică şi a se subscri ; asemenea veţi
primi şi orice alte venituri ale Sfintei biserici , cum şi câte vor fi ...de
unii şi de alţii şi cu un cuvânt orice interes veţi cunoaşte că-i este drept al
bisericii, fără a se păgubi în cel mai mic drept al bisericii; pentru toate
acestea dar, vi se dă Dv. această carte la mână ca şi oriunde veţi cunoaşte şi
împotrivire, să urmaţi acelea ce veţi cunoaşte de cuviinţă. - 1848 Mai 15 –
Preot Ceculescu, Mihai Căpitanu, Petrov Ioani, D... Ioan, Ioani Cojocar,
Costache Cojocar, Sava Diacu, Anastase Teodoriu, Niţă Bădulescu, Nae Cojocaru.˝
. Tot
din această perioadă, din 28 iulie 1849, a existat un act de angajament al lui
Ioan - tâmplar, care a lucrat stranele. La sfârșitul lui sunt scrise chiar de
mâna clucerului Dumitrache[4], sumele ce le vărsa treptat tâmplarului,
conform angajamentului: ˝ subiscăliţii
încredinţăm printr´acest zapis precum că m´au legat a face...strănile din
biserica grecilor cât vor fi trebuincioase
care străni să le fac întocmai după forma strănilor de la Sfânta Episcopie, însă sadea iar nu
săpate şi nici strungărie; aşezate în locul lor precum trebuinţa cere, dânduni-se
lemenele şi scândurile trebuincioase şi de la August 10 să intru în lucru cu
oamenii mei şi să nu lipsească din lucru până nu voi sfârşi toate strănile de
lucru şi de aşezat; şi plata muncii mele bună învoială ce am făcut este de fieştecare plasă:bucată câte talere
15 şi acum am primit lei 100 iar ceilalţi după înplinirea lucrului rânduri să
am a-i primi şi pentru a mea legătură neştiind carte, am rugat pe scriitor de
mi-au iscălit numele şi eu am pus degetul
ca să fie temeiu rugând şi pe cei ce au fost de faţă de s-au iscălit ca
martori de s´au iscălit de martori.
Eu Ion tâmplar adeverez.
Serdar Dimitrie
Sărăţeanu martor
Iordache Diamandi
martor
Mihai Căpitanul
martor
Preot Mihai ot Greci
martor
Scris de mine cu zisa
subsemenaţilor, mărturia mea.
Manolache Stamboliu˝
Dumitrache Sărăţeanu
primeşte cu onoare și responsabilitate sarcina. Graţie influenţei, sârguinţei
şi averii lui, numai într-un an, biserica este gata şi la 8 septembrie 1850
este resfinţită. Tot atunci i s-a pus bisericii şi o pisanie, în care clucerul
Dumitrache Sărăţeanu, din modestie, nu şi-a asumat individual titulatura de
ctitor. A cerut să fie trecut alături de
foştii epitropi, deşi munca şi ajutorul său, au fost de talia unui adevărat
ctitor.
Pisania Bisericii
Biserica Neguţătorilor, fiind una din bisericile reprezentative ale
Buzăului, a atras de-a lungul anilor atenția multor istorici. Deşi această
biserică nu interesează decât sub aspectul contribuției pe care a avut-o un
membru al familiei Sărăţeanu, textul pisaniei de mai sus atrage totuși atenția.
În primul rând nu se cunoaște sursa de unde a luat compunătorul[5]pisaniei știrea că biserica a fost făcută sub
Matei Basarab, de Badea Obreai. În arhivele Statului şi la Academia Română nu
se găsesc decât acte posterioare anului 1700, de când Caloian era Căpitan de
Buzău şi în toate este numită ,,Biserica
Adormirii a lui Caloian Căpitan”. Nici la biserică nu s-a găsit vreo mențiune în acest sens. Erudiţia celui ce a compus pisania pune în oarecare
încurcătură, în cazul când se încearcă contestarea afirmației amintite mai sus.
Singura soluție ar fi să presupunem că aici a fost o biserică ruinată, pe ale
cărei temelii Căpitanul Caloian a zidit ctitoria sa, așa cum s-a întâmplat şi
în alte părți. Probabil alcătuitorul pisaniei a descoperit acest lucru prin
ungherele tradiției. Oricum, surse suplimentare nu există.
O altă observație, referitoare tot la această
pisanie, se poate face în legătură cu reproducerea ei de către profesorul
Nicolae Iorga în lucrarea ,,Inscripţii din bisericile României[6]”. Deşi această inscripție este de o frumusețe rară, fiind redată într-o
formă poetică, dar cu un text bogat în informații, în lucrarea marelui nostru
istoric Nicolae Iorga ea este complet mutilată, după cum se poate observa din
textul lucrării: “Biserică, casă a celui
Prea Înalt, 201 ani am primit în sânul (mieu) rugăciunile şi plângerile şi
făgăduinţele fiilor mei. Câţi (= căci) mă zidise evlaviosul meu fiu Badea
Obredi în zilele prinţului Mateiu Basarab: curgerea timpului aducându-mă (în
dărăpănare, am fost înnoită prin ostenelile) iubitului meu fiu, răposatul în
fericire, medelnicul Nicolae Caloian: a jertfit 32.000 piastri pentru (zidire.
Anul 1850.)”
Ultima parte a
pisaniei lipsește din motive obiective. La diversele estetizări făcute
bisericii, parte de jos a fost acoperită
cu var şi astfel a devenit ilizibilă.
Abia mai târziu, după solicitarea făcută de Constantin Sărăţeanu pe lângă
primarul orașului, Sache Cătuneanu[7], textul a fost făcut iarăși vizibil
integral. Profesorul Nicolae Iorga a cules-o, probabil, când nu era descoperită în totalitate. Rămâne totuși inexplicabilă omiterea unor cuvinte din pisanie şi
înlocuirea altora.
În cea ce privește numelui de ,,biserica greacă”[8] sau ,,negustorilor” nu este greu de
explicat. Potrivit tradiției, se afla atunci în Buzău o colonie grecească,
foarte numeroasă, compusă din greci adevărați sau bizantini. Majoritatea erau
negustori. Unii erau foarte bogați și au putut contribui la reclădirea
bisericii. De aceea au obținut favoarea
ca slujba să se oficieze în limba greacă și evident, locașul a început să
poarte numele ,,biserica Greci”. Pentru că principala activitate a grecilor era negoțul i s-a mai zis şi ,,biserica negustorilor”. Astăzi biserica este
cunoscută în general după prima denumire, cea de-a doua fiind dată uitării
aproape în totalitate[9].
[1] Se găsesc cărţi de
scutiri acordate ,,bisericii făcută de
Caloian Căpitan în oraşul Buzău”, de către Alexandru Ipsilant (1774-1782)
şi confirmate în 1793 de Alexandru Moruz (1793-1796). Arhiv. Stat., Cond.
Buzău, nr. 26, f. 233).
[2] Biserica deşi era într-o
stare precară funcţiona totuşi, iar această concluzie o putem trage din faptul
că la această biserică erau doi slujitori : Mihai sin Stan şi Ion sin popa
Ştefan. Vezi,
I. Ionaşcu, op. cit.,p.69.
[3]Regulamentul
Organic, organiza administraţia comunală a oraşelor astfel: un consiliu comunal
sub denumirea de magistrat, în care membrii erau aleşi de orăşeni pe timp de 2
ani dintre boieri, negustori şi reprezentanţi de bresle. În fruntea magistratului era un
primar cu denumire de preşedinte al magistratului.
Clucerul
Dumitrache Sărăţeanu, a fost în această demnitate de mai multe ori: 1836-1839;
1841-1844; 1848-1850 şi 1851-1852.
[4]La sfârşitul actului amintit clucerul Dumitrahe
Sărăţeanu a ţinut o evidenţă a sumelor date
,,212-20-
daţi la venirea mea de la Bucureşti
225-10- sfanţi daţi oct. 3
334-20-130- daţi când s-au apucat de aşezarea
strănilor Noembrie 15.
225-100-sfanţi a doua zi de sfânta...
135-.....˝
[5]Cel care a scris pisania a fost Gavriil Muntean
(1812-1869), pe atunci profesor la seminarul Episcopiei din Buzău. Această
afirmaţie este făcută de Bazil Iorulescu, op.cit.,
p.199. Acesta afirmă de asemenea că Biserica a fost zidită pe la 1649 de Badea
Obreai apoi s-a dărâmat şi a fost zidită pe la 1700 de Caloian Căpitanul, dar
nu pe vechile ruine ci ceva mai la nord.
Nu face nici o menţiune despre sursa de informare. În lucrarea amintită mai sus
este reprodusă pisania cu caractere latine. Autorii lucrării Marele dicţionar geografic al României, preiau informaţiile privitoare
la biserica Greci de la Bazil
Iorgulescu, Vezi vol. II, p. 122.
A se vedea Pr. Gabriel Cocora, Gavriile
Munteanu, primul director al Seminarului Teologic Buzău, în G.B. an. XXVIII
( 1969), nr. 11-12, pp. 1227 – 1231.
[7]A se vedea despre Athanasie I Cătuneanu, Valerian
Nicoescu, Gheorghe Petcu, op. cit.,
p.193-194; Al. Gaiţă, Athanasie
(Sache) Cătuneanu, în ,,Muntenia”,
an.VI, nr. 793/16 mai 1996.
[8]Dionisie Fotino menţionează că în Buzău erau şase
biserici:,,una grecească, alta a târgului
şi alte patru˝ ale căror nume nu le dă. Şi această relatare duce la
concluzia că Biserica lui Caloian este una şi aceiaşi cu cea a grecilor, căci
altfel ar fi fost amintită separat.
[9]Aspecte din istoria arhitecturală a bisericii:
Este
o construcţie de mărime impozantă, având o lungime de 32 de metri, o lărgime de
17 metri şi înălţimea zidurilor de 10 metri. Are forma bazilicilor romane fără
sânuri şi cu altarul semicircular. Este zidită din cărămidă şi mortar. Zidul
are o grosime de 1 metru şi este aşezat pe un soclu de piatră, cu fundaţii de
var hidraulic. În exterior are un brâu sprijinit pe nişte stâlpi în formă de
pilaştri sub cornişă. Acoperişul este în şarpantă cu două înclinaţii laterale
şi este semicircular deasupra Sfântului altar. Învelişul este de piatră. Biserica
are trei turle, două mai mici pe pronaos şi una mai mare pe naos. Aceasta a
fost demolată deoarece era aplecată într-o parte din cauza faptului că a
putrezit una din grinzi. După o perioadă în care biserica a stat fără această
turlă a fost refăcută. În interior biserica este susţinută pe 8 coloane masive
cilindrice.
Pictura
bisericii s-a făcut în anul 1915 de către Dimitrie Nicolau. A fost lucrată în ulei, iar figurile sfinţilor
erau mari, robuste şi bine proporţionate, având vizibile influenţe apusene. Icoanele
sunt mai vechi şi foarte frumos executate.
Tâmpla
a fost făcută de lemn sculptat artistic dar cu schelet de metal. Are
ornamentaţii cu viţă de vie şi trandafiri. Este lucrată cu măiestrie şi
încadrată cu icoane frumoase. Cele patru icoane împărăteşti sunt lucrate în
argint şi dau un aspect de solemnitate şi măreţie. Pe coloana din stânga, în
mijlocul bisericii este amvonul. Acesta este de lemn sculptat artistic şi are
aplicate icoane mici foarte frumose. Deasupra este un vultur sculptat în lemn,
dat cu schlagmetal. Amvonul este
un obiect de valoare artistică.
În faţa bisericii se
află clopotniţa bisericii zidită în anul 1873. Este formată din parter şi două
etaje. Parterul este din piatră cioplită primul etaj este din cărămidă, iar cel
de-al doilea din scândură. În curtea bisericii se mai aflau două case.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu