…miniștrii de pe lângă
el știu să facă întocmai ce face el. Toți slujbașii au grijă să le urmeze
pilda, încât întreaga cârmuire nu este altceva decât un jaf; toți membrii ei
sunt niște lipitori dornice să sugă ultima picătură de sânge a unor mulțimi
vlăguite…aici bunurile nu se mai întorc de unde au plecat: poate că niciodată
un piastru nu iești din cuferele curții ca să intre din nou în circulație,
scria Parrant, primul viceconsul trimis în Moldova de către Republica Franceză,
un om care, după mărturia lui Neagu Juvara, era tânăr și plin de zel. Așadar,
un personaj încă ne-ros de apucăturile timpului care îi săreau strident în
ochi, fără a-l atrage, pentru a le cuprinde în abilitățile sale
comportamentale.
Bucățile de text redate mai sus sunt scrise la 1798. Da.
Atunci. Și de atunci parcă timpul nu ar fi avut deloc treabă cu meleagurile
noastre. Cam la fel stau lucrurile. S-au schimbat hainele, moda, mijloacele de
transport, școlile, legile, obiceiurile culinare. Moravurile rezistă. Cât de
adânc să fie înfipte în firea noastră realitățile de mai sus, încât nu ne mai
putem scutura de ele?! Ba se pare că politica românească a atins apogeul
impostorii. Istoricul Florin Constantiniu afirma: Clasa politică postdecembristă este cea mai incompetentă, cea mai
lacomă și cea mai arogantă din istoria României; clasa politică s-a aruncat asupra României cu un singur gând: să se
îmbogățească. A jefuit cum nici huliții fanarioți nu au făcut-o. Dar, oare,
ar putea face ei ceva dacă noi nu le-am da o mână de ajutor?! Dacă nu am trăi
în complicitate cu anumite fapte ale lor. Avem noi românii vinovății personale
și de grup, care permit unor fanarioți
fără sânge albastru și în blugi să călărească în voie o țară cu resurse și
oameni?
Rămâne să ne întrebăm fiecare dacă, în momente de confort personal, de teamă sau
comoditate, am ajutat la instaurarea mediocrității, mârlăniei și imposturii.
Atenție… istoria scrie ce vede….
Paul Negoiță
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu