Începe școala. Frumoasă aglomerația primei zile. Revederi, emoții, început. Sigur, revederile nu mai sunt ca altă dată. Trăim în vremuri ...media. Știm unii despre alții ce facem, cum mai arătam, ce pasiuni și ce prieteni avem. Copiii sunt mult mai intens conectați la ...realitatea lor, o realitate pe care noi o numim virtuală. S-au mai văzut între timp. S-au văzut mai mult decât ne vedeam noi care petreceam vacanțele la bunici, în locuri diferite, unde legam prietenii de vacanță, aparent mai vii decât o fac copiii de astăzi.
Începe școala fizic, dar nu se știe cât va fi așa. Deși Ministrul Învățământului pare de-a dreptul afectat de faptul că e posibil ca școala să treacă în online, nu prea s-a văzut nimic întreprins pentru a accepta noua realitate. Învățământul online este parte din viitor. Spre acest tip de societate ne îndreptăm, iar realitatea trebuie să o acceptăm și să o integrăm ca atare. Nu mai poate lipsi din portofoliul profesorului - de la modulul pedagogic la gradele didactice pregătirea pentru școala online, o școală mult mai puternic competițională, prin deschiderea ei. Clasa virtuală are alte dimensiuni și nu mai are anumite bariere. Apoi.. viitorul multor elevi de astăzi va fi munca la distanță. Chiar dacă școala fuge acum de ceea ce va fi, nu va putea alerga la infinit în altă direcție.
Chiar dacă pare că se va reveni la ceea cea ce a fost, nu va fi așa. Paradigma în care elevul concepe relația lui cu școala de până în Pandemie s-a schimbat. Formula e clasică, iar dincolo de ceea ce va fi în viitor, trebuie să admitem că eșecul școlii la distanță a fost cauzat de lipsa pregătirii pentru acest tip de instrucție școlară. Nu este rea în sine, este rău că cei responsabili nu au fost capabili să o facă eficientă. Unii au privit-o doar ca pe o afacere cu noile instrumente de lucru.
Sunt adeptul învățământului clasic, bazat pe sănătatea curriculei, dar nu și al claselor lui Creangă. Trăim, totuși, alte vremuri și ne pregătim pentru altele și mai și. Ar fi anacronic să gândim doar în reflux.
Din păcate nu se face mare lucru pentru ridicarea nivelului de realizare a unui învățământ online, nici la nivel central și nici la nivel local. Nu se întâmplă mare lucru pentru că cei responsabili au barierele lor de gândire și de acțiune. Sedimente ale propriei educații.
Nici centrul și nici la nivel local nu au lucrat cu tragere de inimă. Dincolo de pofta de de a ne lamenta și de a ne plasa veșnic sub vremi, trebuie să recunoaștem că învățământul online, acolo unde teoria reprezintă miezul materiei, are avantaje majore.
Marele câștig este la nivel local. Multe resurse rămân pe loc. Altfel sunt cheltuite în orașe și centre universitare.
Pierderea mare este la nivel educativ. Instructiv, informativ, școala la distanță poate acoperi zonele de interes ale elevului. Educativ este însă mai complicat. Pentru a fi educat, de multe ori este nevoie să smulgi copilul din mediul în care este. E drept, poate fi luat de acolo și plasat în alt spațiu toxic. Nu de puține ori se întâmplă așa. De aceea, modul de gândire al școlii online trebuie să fie unul mixt, unul în care să existe o asumare a unui rol educativ la nivel de comunitate, prin realizarea unor acțiuni la distanță, complementare cu asumarea unui rol educativ la nivel local. Ambasadori ei sistemului de învățământ trebuie plasați aproape de copii și de familia lor. Aceștia for facilita prin munca lor pe teren și în comunitate, realizarea dezideratului educațional. Cred că este posibilă, eficientă, economică, o astfel de funcționare a școlii.
Respingerea actuală a cea ce va fi în viitor nu este un plus pentru actualul sistem de învățământ. Sunt ani de studiu, discipline și facultăți, care pot să funcționeze online fără probleme. Pe deasupra, aria de opțiune pentru un cadru didactic sau altul se flexibilizează. Calitativ, se pot obține tutoriate mai bune, sunt sigur.
Totul depinde de nivelul de înțelegere al realităților tehnologice în care vor trăi viitori absolvenți.
Eu cred că în locul lamentărilor, e timpul să acceptăm că se poate și altfel, se poate bine și altfel cu un confort sporit, fără timpi de deplasare inutili, riscuri și costuri care pot fie evitate.
Să avem curaj și să mergem înainte! Oricum, și dacă nu vom avea, tot înainte vom fi împinși de actualitate. În cele din urmă, tot răul este spre bine!
Paul Negoiță
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu