Petre Anca chiar i-a ajutat pe mulți. Nu s-a putut ajuta pe el. A scăpat de un cancer pulmonar, prin voință și credință, dar nu a putut scăpa de Covid, virus pe care a încercat să-i ignore, dar.....
Poate dacă s-ar fi vaccinat ar fi avut o șansă.
Și totuși cine este Petre Anca ?
Inginer și colonel în rezervă, Petre Anca și-a desfășurat activitatea la fundația sa de la Vălenii de Munte. Mulți l-au căutat în cele mai disperate momente ale vieții lor. Uneori abordabil, alteori imposibil de găsit, Petre Anca a fost un mare ajutor pentru destui bolnavi.
A trăit pe propria-i piele povestea bolnavului pregătit să plece din această lume. Probabil că ar fi plecat demult dacă nu l-ar fi întâlnit pe Valeriu Popa. I-a devenit discipol și a aplicat pentru sine și pentru alții soluțiile terapeutice ale lui Valeriul Popa.
L-am cunoscut pe colonelul Anca atunci când cineva din familia mea a fost foarte grav bolnav. A avut tăria să aplice schema terapeutică propusă de Petre Anca. S-a salvat. Au trecut mai bine de 20 de ani.
Sincer să fiu, atunci când am auzit pentru prima dată ce tip de terapie propunea colonelul, mi s-a părut greu și hazardant. Cancerul este o luptă contra cronometru și, adesea, indeciziile și lipsa de încredere în terapie, în medic, în terapeut, este fatală. Pleci pe un drum și te întorci și iar pleci ...până când boala te răpune. Nu era timp. Mi s-a părut riscant. Nu am avut dreptate. Petre Anca a avut.
Așa cum aminteam, au trecut peste 20 de ani de la momentul în care voința de a trăi a biruit inevitabilul. Un sigur drum, un rezultat bun. Ghidajul spre bine a fost asigurat de terapeutul fără studii de medicină, Anca.
Ce făcea de fapt Petre Anca? Îl urma pe Valeriu Popa, în ceea ce privește soluțiile terapeutice și asigura o susținere morală. Tratamentul, totuși, era unul autoimpus. Ca bolnav ți-l asumai și te luptai. Te luptai cu tine însuți și...nu vă spun un secret când afirm că lupta cea mai grea este cu noi înșine. Ne luptăm cu alții, vrem să-o dominăm pe toți. De multe ori reușim. Din păcate, ne venim, de cele mai multe ori, singuri de hac. Cu noi, cu patimile noastre, cu slăbiciunile noastre suntem cel mai puțin dispuși să luptăm și forte rar suntem capabil să și câștigăm. Să nu uităm, orice schimbare începe cu noi, iar așteptarea ca altul să facă primul pas ca apoi să-l urmăm, nu e deloc nobilă.
În acest punct al moralei, terapia lui Petre Anca se întâlnea cu credința. Sigur, este mai neutră lupta cu cancerul pe o secție de Oncologie, decât bătălia silnică cu foamea și efortul.
În vene intră chimioterapice care trebuie să lucreze. Sunt, însă, oameni care își asumă altfel lupta aceasta și eu am avut și am în casă. Și-o asumă frontal. Dur. Cu credință. Cu acești oameni reușea Petre Anca.
Logica luptei se bazează pe logica funcționării organismului, dar și pe credință. Cel mai dur exercițiu pe care Petre Anca îl propunea era postul negru. Postul negru timp de 40 de zile este biblic și are noima lui spirituală și sanitară. Pe de o parte, un om care ține un asemenea post este preocupat permanent de lupta sa. Pe de altă parte, ne intoxicăm într-o viață și, evident, nu ne putem curăța în câteva zile.
40 de zile de post era soluția extremă, propusă de Petre Anca. Erau și alte variante mai lesnicioase, dar bazate tot pe înfometare. În terapia lui, mișcarea zilnică și apa distilată erau asezonate cu tot felul de îmbăieri în ceaiuri care aveau rolul să refacă legătura bolnavului cu natura. Boala este, fără îndoială, și un rezultat al chimizării vieții. Ne-am rupt de natură și organismul nostru simte suferința și o trăiește mut, până în ziua în care începe să strige.
De ce un post divin pentru o suferință atât de umană?! Pentru că, logic ar fi, ca organismul să se restarteze. La fel de logic este ca fără hrană cancerul să nu mai evolueze. Celulele canceroase, lipsite fiind de hrană, ar trebuie să moară. Murind nu mai pot ucide celule sănătoase, iar acestea ar trebui să fie mai rezistente și să învingă haosul din organism. Rezultatul ar trebui să fie fericit.
E drept, exercițiul înfometării este vecin cu nebunia și este în totală disonanță cu alimentația pe care o ia un bolnav de cancer tratat cu citostatice. Deci, ambele căi nu nu erau posibile. Ori...ori.. Ori bolnavul de înfometa ori făcea chimioterapie și se hrănească consistent, pentru a rezista șocului chimic la care este supus organismul în totalitatea lor, în încercarea medicamentelor de a ținti și a ucide celule canceroase, pornite să cucerească țesut cu țesut. De aici, de la unicitatea căi, au apărut și contestările la adresa terapiilor lui Petre Anca.
Evident, au fost puțini care s-au încumetat să lupte după sfaturile colonelului. Postul de 40 de zile este al celor forte puternici, iar efectele nu sunt doar corporale, așa cum s-ar crede. Un asemenea exercițiu fizic nu va putea fi practicat niciodată fără încărcătură spirituală, iar răsplata este atât carnală cât și spirituală.
După mai bine de 20 de zile de înfometare, am văzut ceea ce citisem în cărțile de mistică și îmi era greu să să înțeleg. Organismul devine cu adevărat spiritualizat, iar cei din preajmă devin transparenți. Nimic nu mai rămâne ascuns...de la starea sufletească, care se simte, la consumul de alimente grele, care devin vizibile.
De la această experiență și de la cele citite ulterior când i-am editat colonelului Petre Anca una dintre cărțile sale apărute la Editura Omega - cartea s-a găsit multă vreme în farmaciile Iris și în Farmacia Vede Iris -, mi-a venit imboldul de scrie aceste câteva rânduri, afectat de tristețea plecării încă unui om dintre noi.
Și pleacă așa de mulți...de parcă lumea s-a plictisit să mai existe.
Mai mult decât am spus eu, despre Petre Anca puteți găsi pe net. Las și eu aici un material apărut în Formula As, pe care l-am citit cu interes la apariție, dispus fiind să dau mărturie despre veridicitatea a ceea ce cunosc din acest text.
Plecarea lui Petre Anca este un motiv în plus să avem și mai mare grijă de noi! Să îi fie odihna în pace!
sursa: paulnegoita.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu