Blestemul actorilor

 

Uniunii Sovietice i-a fost cioclu un actor. Acum nici Rusia lui Putin nu se simte prea bine, cu toate că e pe cai mari, de potențial învingător.

Ronald Reagan s-a apucat de politică târziu, după ce a fost strașnic împins de la spate. După o viață de actor de mâna a doua, de reprezentant sindical al actorilor, de sportiv dar și de CIA - ist, după un exercițiu de guvernator în California, ajunge președinte al Statelor Unite. Carismatic și bun comunicator, Reagan are ca principală țintă destrămarea fostului lagăr comunist și a creierului său, Uniunea Sovietică. Îi iese. Nu are meritul special de a fi doborât imperiul diavolului, așa cum îl denumea, ci norocul de a fi fost omul potrivit la momentul potrivit.

Americanii știau foarte bine starea economiei sovietice și foamea prin care trecea toată populația din lagărul comunist. Știa că se poate baza chiar pe miezul sistemului, care trăia cu degetele degerate iarna și mucoasa stomacală mereu iritată, de foame, tot anul. Pe deasupra, îngrădirea libertății era mai mult decât o chestiune de ordin politic. A dus la regres economic. Omul devine creativ atunci când e liber să gândească și să acționeze. De aceea America este America și în ceea ce privește inovația.

Reagan a tratat cu umor Uniunea Sovietică, deși nu era tocmai un actor de comedie. Glumele sale despre conducătorii sovietici - pe unele afirma public că i le spusese și omologului său Gorbaciov - aveau darul să ducă și mai tare în derizoriu un regim care pornise în forță, dar acum se înmuia din ce în ce mai tare economic.

Nu mă pot abține să vă mai zic una, spunea Reagan și ...spunea!

Un rus s-a dus să-și cumpere mașină. A ajuns la ghișeu, a plătit, iar vânzătorul i-a spus să vine peste zece ani să ridice automobilul. Rusul a întrebat: dimineața sau după-amiaza? Dimineața sau după-amiaza?! mai contează?! a răspuns vânzătorul. Contează! Dimineața îmi vine instalatorul! i-a răspuns cumpărătorul.

Sau, o altă ironie la adresa societății comuniste suna cam așa: s-a întâlnit un câine american, un câine polonez și un câine rus și au început să discute despre problemele lor. Americanul a început să se plângă și să spună: nu mai este ca înainte, trebuie să latru mai mult să-mi dea stăpânul carne. Câinele polonez a exclamat: carne?! Cum credeți că s-a mirat cel rus? Să latri?!

Reagan avea cutii cu cartonașe pe care-și notase glumele, așa că nu aș avea loc să le scriu pe toate. Încă una merită amintită pentru că am văzut-o renăscută, ca dovadă că Rusia nu s-a schimbat prea mult de la Reagan încoace.

S-au întâlnit un american și un rus, povestește Reagan. Americanul mândru de libertatea lui la liberă exprimare a zis: Dacă vreau mă pot duce la Reagan în birou, pot bate cu pumnul în masă și pot zice: domnule președinte nu-mi place cum conduceți țara!  Și eu pot, zice rusul! Da?! se miră americanul! Da! Pot merge în birou la Gorbaciov și-i pot spune: tovarășe președinte, nu-mi place cum Reagan conduce țara!

Și uite așa au fost duși în derizoriu conducătorii ruși, fără ca cele spuse să fie erori diplomatice, pentru că știau bine ambele părți cum stă fiecare cu banii și cu economia.

Deși spune Reagan că l-al luat pe Gorbaciov la gura șemineului și i-a zis: Mihael, de noi doi depinde totul! și că așa s-ar fi înmuiat rusul, adevărul este că sistemul economic socialist era muribund, iar China de astăzi este puternică, tocmai pentru că la nivel economic a schimbat macazul.

Oricum, un președinte care a părut că nu prea știe de ce e acolo, a fost generator al schimbării lumii noastre. După ce a fost ales președinte a fost întrebat de ziariști dacă va fi un președinte bun: Nu știu! a răspund Reagan. Nu am fost președinte niciodată! 

Deși părea doar un bătrânel simpatic, care face jobul de președinte doar ca pe un hobby - spunea amuzat că munca nu a omorât pe nimeni, dar el nu vrea să riște -, a pus presiune pe sovietici. A pus presiune economică, dar și militară, înarmând America constant, deși, peste tot, vorbea despre pace.

Spionii sovietici cunoșteau evoluția militară americană și forțau Uniunea Sovietică să se înarmeze la rândul său, însă nu se înarmau din profitul economiei, ci din foamea și frigul cetățenilor, care deveneau tot mai nervoși și tot mai explozivi, în interiorul Uniunii.

Totul a culminat la Helsinki, atunci când Gorbaciov a cedat. Reagan nu se aștepta, iar Gorbaciov nu a cedat din înțelepciune politică și nici pentru că Reagan, care-i devenise cumva prieten, îl primea la Washington, ca pe un star de Hollywood. A cedat pentru că economic Uniunea căzuse.

Așa a fost întâlnirea devenită istorică între un actor și Uniunea Sovietică.

Acum se poartă un război dramatic în Ucraina. Putin, șeful statului rus, vrea o revanșă sovietică, vrea reconstituirea, măcar și fragmentară, a fostului imperiu. Ucraina e prima redută, ce mai interesantă sub aspectul resurselor, dimensiunii și apropierii etnice.

Cum ucrainenii au refuzat oferta lui Putin de a le fi tătuc, a început cel mai urât război din istorie. Protagonistul principal a devenit Zelenski. Fost comediant, Volodimir a devenit președinte după un parcurs oarecum amuzant. Nu a ținut discursuri motivaționale, presărate cu politică, la General Electric, ca Reagan, ci a jucat rolul de președinte într-un film, trăind cinematografic ceea ce urma să trăiască pe viu, mai puțin războiul.

Putin l-a văzut doar ca pe comediantul care și-a folosit zgârbavnicul  mădular - cum spuneau pravilele - să cânte la pian. L-a văzut pradă ușoară și pusă pe fugă. Ei bine, comediantul a intrat în rolul actorului dramatic care uimește lumea. Reagan vorbea simplu, folosind celebra formulare We the people, Zenlenski ....  люди. și i-a convins pe ucraineni să lupte. E drept, ucrainenii nu sunt cei mai cuminți cetățeni, nici după origine și nici după comportamentul ultimilor ani, dar fără Zelenski ....

Zelenski s-a dovedit, ca și Reagan, un mare comunicator pentru că comunică lucruri mari, așa cum îi plăcea lui Reagan să afirme. Strategia lui de comunicare este de Hollywood, chiar dacă   Zelenski nu a jucat în studiourile americane și nici nu pare vorbitor de engleză.

Acest actor micuț i-a pus pe ruși pe jar, mesajele sale fiind foarte bine receptate de popor și cu impact bun la nivel internațional. Un alt actor, un alt blestem pentru melancolicii sovietici. Nici nu se știe cine se zguduie mai tare acum, Rusia sau Ucraina. Fără strategia de comunicare a acestui comediant devenit om serios peste noapte, războiul se termina demult, iar primul pas post-sovietic era pus. Așa, din păcate, Ucraina, a devenit un no man's land, un teren de vânătoare de oameni, unde știrile macabre cu lunetiști veniți la din toată lumea la pândă, abundă, însă și un obstacol împotriva revizionismului sovietic.

Faptul că civilii au primit arme va duce la o distrugere și mai mare a țării. Rușii găsesc motiv să tragă mai tare în tot și toate, iar civilii vor prelungii războiul de gherilă luni, poate ani.

Dacă va câștiga Putin, va fi o victorie a la Pirus, care va pune în dificultate și mai mare economia rusă și va înfometa și mai tare poporul. Evident, și de această dată, în Occident s-a știut care este starea materială a poporului, iar poporul rus va fi nevoit să facă presiuni interne. In general, imperiile care se concentrează spre exterior, când nu au bani, se șubrezesc în interior. Aici apar mișcările centrifuge și de aici dispar în măreția lor.

Rămâne de văzut dacă Rusia nu va intra într-un nouă proces de fărâmițare după acest război, și dacă, nu cumva, un alt act actor devenit președinte, va contribui la destrămarea Rusiei mari, așa cum Reagan a lucrat la spargerea nefirescului URSS.

Până atunci lumea se uită cu teamă, rușii și ucrainenii trăiesc o mare dramă, iar comunicarea este asigurată de un actor - președinte și de o mașinărie media care duce în derizoriul regimul și armata lui Putin, zilnic ironizată pentru scenele de film comic Hollywoodian, la care se expune prin dotare și pregătire.

https://paulnegoita.ro/2022/03/12/blestemul-actorilor/