Cifrele ultimului recensământ sunt triste. Dacă în urmă cu 10 ani erau îngrijorătoare, acum sunt de-a dreptul triste. 80 000? Doar atâția am rămas. Cam câți eram prin anii 70 ai deceniului trecut.
Și dacă numărul ar spune tot, ar fi cum ar mai fi. Dar dacă media trece de 45 de ani, căderea demografică a Buzăului e dramatică. Tinerii și-au luat lumea în cap sau viața în piept și s-au dus. Parangheliile locale nu le-a rezolvat problemele financiare, iar părinții au fost mai degrabă dornici să-și vadă copiii bine, oriunde în altă parte, decât trăind aici într-un mediu mincinos și nedrept. Îi împing să plece așa cum îi îndemnau să fugă de CAP cândva.
Buzăul devine pe zi ce trece un mare azil, un loc în care peste 10 ani vor fi mai mulți buzoieni din Pakistan și Nepal, decât de la Gârlași, Mihai Viteazu sau Poștă.
Orașele adevărate din lume nu au ca obiectiv asfaltul, ci programe pentru susținerea familiilor și pentru păstrarea tinerilor în comunitate. Asfaltezi pentru pakistanezi?
La noi tinerii nu se întorc. Se duc. 90% dintre absolvenții de liceu nu mai revin niciodată în Buzău.
Ați dormit vreodată într-un hotel fără copii. O experiență cumplită! Te apasă o liniște în urma căreia nu mai vine nimic. Buzăul tinde să devină un asemenea loc. Pentru tineri nimic nu s-a făcut. Nici pentru familii nu s-a făcut nimic. Sărăcia îi alungă, iar ambițiile de mare oraș mor în fiecare zi.
Aici ne-au adus cei 32 de ani de minciună locală!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu