Unul dintre subiectele care au născut dezbateri istorice este relația dintre Biserică și Stat. Texte de tot felul – inclusiv texte de lege – vor să clarifice o relație care există prin însăși faptul că cetățeanul este în același timp și parte a ambelor entități.
În formularea doctrinară a relației dintre Biserică și Stat se invocă adesea modelul simfonic din primul mileniu creștin. Dar iată cum funcționa acesta uneori:
În anul 390 a mers, împreună cu armata, la Tesalonic, împăratul Teodosie. Pe vremea aceea, oamenii aveau mai mult curaj decât astăzi și s-au revoltat împotriva împăratului și a însoțitorilor pentru că i-au obligat pe localnici să-i cazeze pe soldați, ceea ce crea un disconfort, evident.
Teodosie i-a pedepsit destul de sever pe tesaloniceni. Au pierit atunci câteva sute de tesaloniceni, pe care împăratul și-a vărsat mânia, când se aflau pe hipodrom, la o cursă de cai.
După Tesalonic, Teodosie și-a continuat deplasarea spre vest și a ajuns la Milano, unde se aștepta să fie primit de către episcopul locului, în virtutea … Simfoniei.
Ambrozie, episcopul de Milan, nu l-a primit pe împărat la Împărtășanie, așa cum se proceda, după tradiție. Auzise despre isprava de la Tesalonic și i-a dat canon de pocăință.
Interdicția a durat până când i-a fost trezită conștiința împăratului, iar în locul faptelor rele a aprobat o lege care prevedea că o persoană, care era condamnată la moarte și la confiscarea averii, pentru anumite delicte, să nu fie executată mai devreme de 30 de zile, timp în care își putea demonstra nevinovăția.
Episcopul Ambrozie nu putea aduce reparații la ceea ce se întâmplase la Tesalonic, dar a schimbat soarta multor condamnați din viitor.
Așa funcționa Simfonia în Bizanț!
Paul Negoiță
https://paulnegoita.ro/2022/10/30/acordurile-fine-ale-simfoniei/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu