În general, a doua zi după Crăciun și a doua zi după Paști, Bisericile nu mai sunt atât de pline. Astăzi, la Biserica Sfântul Andrei, părea mai mult loc ca niciodată. Nu mai era aglomerația de ieri. Probabil numărul celor plecați în vizită a influențat prezența la Liturghie.
Ei bine, nu doar noi am constatat această stare de fapt, ci un bebeluș de nouă luni, care și-a lăsat mama la rugăciune și a plecat de-a bușilea, într-un mic periplu, pe sub policandru.
A fost nostim. Un înger! Cel puțin la vohodul cu Cinstitele Daruri, a făcut o biserică întreagă să zâmbească. A stat atent, cu capul ridicat și cu ochii lui albaștrii țintă la noi, mutând-i de la unul la altul ca un protos, ca un lider al comunității. L-am binecuvântat la ultima cerere și a luat calea întoarsă spre brațele mamei.
Ce minune! Ce potrivit a fost astăzi, la Crăciun, să ne bucurăm de prezența acestui copil. A fost în staulul Bisericii, precum Domnul altădată în peștera nașterii.
Privind în ochii acestui copil mi-am amintit încă o dată că sărbătoarea Crăciunului înseamnă darul cel mai de preț, darul vieții, iar viața înseamnă speranță.
Nu vă puteți imagina cu câtă bucurie și speranță mi-a inundat sufletul prezența acestui îngeraș care patrula ca la el acasă în naosul Bisericii Sfântul Andrei!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu