Acum am înțeles cel mai bine ....

 Am văzut mii de români la meciurile României. Mulți dintre ei locuiesc și muncesc în străinătate. Sunt deja la a doua și pregătesc a treia generație. Știu că le-a fost greu să ajungă la statutul pe care-i au astăzi.

Mii de copiii au rămas acasă. unii s-au ratat. Alții nu au reușit niciodată să-și mai refacă relația cu părinții. Un preț greu plătit de românii care au plecat peste hotare. Preț greu și mult curaj.

De ceva ani colaborăm cu nepalezi. Unii se plâng de ei, considerând-i leneși sau că i-au abandonat după ce au cheltuit bani buni cu alegerea lor. Noi am avut noroc. I-am ajutat să se integreze. Soț – soție, le-a fost, pare-se, ușor. Acum vor să-și aducă și copiii, demers destul de complicat, având în vedere refuzul constant pentru acordarea vizei.  Un nivel bun de limbă engleză a facilitat comunicarea. și înțelegerea sarcinilor de serviciu. Crizele au fost puține.

Binda și Subas în la sosirea în noua lor casă.

Am mai încercat încă o dată, la rugămintea lor, cu o rudă de-a lor. Abia acum am înțeles cât de greu le-a fost românilor noștri….

Un migrant cu copii acasă, fără instrument lingvistic, fără pregătire, foarte departe cultural de noi, e un om greu încercat.

Cei veniți la noi au șansa că noi, românii, nu avem pic de rasism, însă e tare greu să nu înțelegi nimic din ceea ce se vorbește, din ceea ce se întâmplă …..

De aceea un preot într-o biserică occidentală îndemna la rugăciune și sprijin pentru migranți

Avem prieteni plecați și mai ales foști elevi de la Sanitară, care lucrează în afară. Unora le știu povestea, iar cei care au plecat cu diploma de asistent medical au avut un drum mai ușor. însă, indiferent cât de ușor pare că le-a fost calea, oamenii aceștia sunt niște învingători. Să te lupți cu necunoscutul. cu dorul de casă, cu dorul de copii, poate și cu condițiile precare de locuit, ceea ce nu este cazul la noi.

Mă uit în ochii acestui ultim venit și am un sentiment de neputință pentru că nu pot grăbi adaptarea sau întoarcerea.

Au plecat și ei spre o lume mai bună – sau, spre o lume mai prosperă –  și sunt de înțeles. Însă sacrificiile sunt enorme și, din păcate, foarte mulți români, mare parte dintre rudele mele. au trecut prin același șoc și au învins.

Bravo, oameni puternici! Păcat că a trebuit să treceți prin acest șoc!

paulnegoita.ro 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu