Garcia Marquez are multe bucăți de scriitură care seamănă izbitor cu realitatea românească. Nu a fost în România, dar s-a născut în Columbia și e de ajuns.
Funeraliile mamei mari e o proză fără acțiune. Pur și simplu e vorba despre povestea Mamei Mari, care deși a trăit într-un sat uitat de lume iar bogăția ei se baza pe exploatarea nemiloasă și fără scrupule a maselor de țărani pe care-i trata cu vulgaritate, fiind urâtă și grotescă, la funerarii, pe lângă oficialități, sau mai presus de toate oficialitățile, a fost și Papa.
Nu murise preotul satului, din episcopului locului, nici altcineva care să-l oblige pe Papă să vină. Dar Suveranul a fost prezent la această … alegorie. Și nu doar el. Toate oficialitățile ca într-un dans oligarhic de tip feudal.
Feudal? Despre ce vorbim? Despre feudalism? Dar noi suntem în capitalism și tipul acesta de adunare se face la zile de naștere, onomastice sau momente funerare. Acolo de adună potentații, chiar dacă sunt uniți doar de context și de buget.
Sunt ciudate adunările acestea ale unor oameni care nu au nimic virtuos în viața lor, dar au virtutea interesului. Ei mănâncă la masa Mamei Mari, chiar dacă mâncarea vine din mâna oropsiților. Ei fac acest schimb de favoruri între ei de zici că restul nației nu există, iar ziua de naștere sau ziua morții sunt zile de drapel, nu de ciocnit cu prietenii sau de plâns cu rudele.
Citiți Funeraliile Mamei Mari și priviți cine se mai adună la câte un eveniment pe la noi. Eu vă las doar coperta cărții în imagine. Celelalte poze apar pe net. Ai impresia că suntem urmașii columbienilor nu ai dacilor și romanilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu