Cronici: Ruga Sutașului pentru companierul său

Azi am recitit Evanghelia: .Pe când intra Isus în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaș, rugându-L, Și zicând: Doamne, sluga mea zace în casă, paralizat și se chinuiește cumplit. Iisus i-a zis: Venind, îl voi vindeca. Dar sutașul, răspunzând, I-a zis: Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu, ci spune numai un cuvânt și se va vindeca sluga mea. Căci și eu sunt om sub stăpânire, având sub mine ostași, și zic acestuia: Du-te, și se duce; și altuia: Vino, și vine; și slugii mele: Fă aceasta, și face. Auzind acestea, Iisus s-a minunat și a zis celor ce veneau după El: Adevărat zic vouă, nici în Israel n-am găsit atâta credință. Și zic vouă că mulți de la răsărit și de la apus vor veni și vor sta la masă cu Avraam, Isaac și Iacov în împărăția cerurilor, Iar fiii împărăției vor fi aruncați în întunericul cel mai dinafară; acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților. Și a zis Isus sutașului: Du-te, fie ție după cum ai crezut! Și s-a tămăduit sluga lui în ceasul acela.

Îmi place textul. Îmi place purtarea de grijă a Sutașului pentru cel bolnav, deși îi era inferior ierarhic, Sutașul și-a tocit sandalele să-l întâlnească pe Iisus. L-a întâlnit și nu a vrut nimic pentru sine, deși, cu siguranță, avea ce cere. S-a rugat pentru pentru cel despre care Evanghelia îi spunea că este slugă. Sutașul acesta este un suflet mare. Altul nu și-ar fi bătut capul. O slugă, un consumabil, am spune noi astăzi. S-a terminat, găsea altul. Nu era el suficient de puternic să înlocuiască pe cel pierdut? Era! Dar sutașul acesta nu era un șef. Era un suflet. Era om. Iubea semenii. De aceea Iisus l-a ascultat și i-a făcut voia. Era generos până la sacrificiul propriilor dorințe în beneficiul unui subordonat. Poate și de aceea a folosit termenul de slugă. Pentru a scoate în evidență măreția faptei Sutașului. Eu i-m zis companion pentru că aceasta suntem unii pentru ceilalți în lumea aceasta, nu slugi, nici inferiori, ci semeni demni de cinste, indiferent de munca pe care o fac și locul în ierarhii.

Și mai avea ceva! Credea! Credea sincer! Pentru el forma era neimportantă. Fondul era totul. Credea că Iisus poate face minunea fără să mai bată drumul până la casa lui. Pe deasupra, avea și mult bun-simț. Nu voia să deranjeze și nici să indispună. Nu cei sănătoși au nevoi de doctori, ci cei bolnavi, ar fi spus Mântuitorul dacă Sutașul al fi argumentat dezordinea casei lui în care cineva zăcea. Cu toate acestea, a insistat, cu o logică perfectă, că nu era nevoie să vină personal, pentru că o minune este o minune și o poate face de oriunde.

Credința și compasiunea pentru unul mai mic decât Sutașul l-au convins pe Domnul. Acesta sutaș este un om imens și pentru că a cerut ceva pentru unul mai mic decât el …… Dacă venea pentru șeful lui, venea din lingușire sau din obligație. Nu venea din credință și compasiune. Venea pentru că era trimis sau pentru că aștepta o răsplată. Dar așa, venind pentru unul pe care-l putea înlocui oricând în slujire, a dovedit cât de mare a fost acest Sutaș, căruia nici măcar nu-i știm numele. Dar știți de ce nu-i știm numele? Ar trebuie să privim textul ca pe un formular standard pe care trebuie să-l completăm că numele nostru. Fiecare dintre noi am putea fi sau suntem un sutaș atunci când ne rugăm pentru ceilalți. Deci, nu-i alegem Sutașului un nume, ci alegem noi să fim în locul lui, când faptele ne aseamănă cu el. Textul lasă loc pentru numele fiecăruia dintre noi. Mai rămân faptele de făptuit.

Și mai ar mai fi ceva de spus! Pasajul biblic are legătură cu noi mai mult decât am gândit de fiece dată când am mediat la el. Dacă Iisus a făcut o minune la distanță spațială, de ce nu ar face și minuni la distanțe temporale? Noi nu-i suntem contemporani cum i-au fost Sutașul și sluga lui. Deci, teoretic, nu am putea beneficia de minunile lui. Și totuși, acest text ne spune că Iisus face minuni și fără să fie fizic în încăpere. E o șansă pentru fiecare dintre noi, nu?! Rămâne doar să avem credință, pentru că minunea se oprește la ușa noastră sau la primul strat al epidermei pentru că nu credem suficient. Credința face minunea efectivă. Minunile pornesc de la noi. Iisus nu s-a dus singur la Sutaș să se ofere să-i vindece tovarășul. Sutașul i-a cerut, a crezut și răspunsul a venit. Oamenii care au credință fac minunea posibilă. Dar când vorbim de credință nu o putem amesteca cu alte posibilități, ci trebuie să o vedem ca instrumentul desăvârșit prin care sunt potențate toate celelalte căi. Ai o boală și ești mereu îndoit de doctor, de tratament, de tine, de rezistența ta, dar rostești și niște cuvinte sfinte, e un pas, dar nu e suficient. Trebuie să crezi în cei pe care Dumnezeu ți trimite în calea ta. Atunci când crezi în fiecare om care-ți vine în sprijin prin prisma profesiei, indiferent de haina pe care o poartă șansele tale cresc. Când te îndoiești ești confuz, mereu la început de drum, mereu în derută.

Sutașul a fost omul lui Dumnezeu pentru cel bolnav și, prin credință l-a convins chiar pe fiul lui Dumnezeu să facă o minune. Avem și noi sutașii noștii, în funcție de necaz.

Deci, textul evanghelic nu e doar istoric. Are actualitate prin încrederea că Dumnezeu ne este alături atunci când credem și nimic nu ne poate zdruncina, când acceptăm sprijinul celor din jur cu credință, când suntem generoși în rugile noastre, urmărind binele celor din jur.

Vă mai amintiți acea pildă ușor anecdotică în care se sune că undeva a fost un diluviu. S-au urcat toți pe un deal și erau salvați de bărci. Unul singur a refuzat să urce în barca de salvare spunând că nu are nevoie de tipul acesta de scăpare, pentru că-l scapă Dumnezeu, În cele din urmă, i-a fost trimis și un elicopter ca să- scoată din mijlocul apelor. A refuzat și acest ajutor, motivând că-l ajută Dumnezeu. Evident, a murit și când a ajuns în fața lui Dumnezeu i-a reproșat soarta lui cruntă și injustă, având în vedere credința lui în ajutorul divin. Și Dumnezeu i-a răspuns: ți l-am trimis pe cel cu barca și l-ai refuzat, apoi pe cel cu elicopterul ……A avut sutaș după sutaș și om după om și trimis la Proniei după trimis, dar nu a avut încredere…….

E bine să existe mereu în noi un spirit de sutaș – sau mai bine zis spiritul acestui Sutaș -, dar și credința că fără a fi prezent fizic Domnul ne dă mereu câte un sutaș prin preajmă, ca să ne ajute în încercări …. și aici nu mă refer la îngerul păzitor, ci la oamenii care sunt mâini ale lui Dumnezeu în trecerea noastră prin viață. Și sunt destui aceștia, chiar dacă uneori nici nu realiză.