Tot plouă de la Sfântul Ilie ....


 

Ce străini de lume și de normal am ajuns să fim. Călcăm de parcă am trece Dunărea deși e doar un firicel de apă pe trotuar. Fugim și ne adăpostim repede să nu ne topească câteva picături, deși ploaia care cade e caldă de parcă e luată din Mediterană.

Ca anul acesta nu a fost niciodată secetă și nici arșiță. Cineva îmi spunea: Trec pe calendar anul! Nu am făcut nimic în grădină! De când mă știu nu a fost așa! Și omul se știa de peste 80 de ani …

Am mers plin ploaie. Îmi era dor de ploaie. Dar caldă, prea caldă! Nici ploaia nu mai răcorește pământul ….

Ce viață nebună trăim. Ieșim dimineața ca fulgerul pe ușă. Urcăm în mașină și plecăm câțiva metri în trombă, pentru a ne bloca la primul colț al orașului nostru organizat obtuz. Acolo începem să claxonăm sau să suportăm claxoane, sau șicane. Ne înjurăm de parcă celălalt sau doar celălalt e vinovat. Și nici tu, nici eu, nici el nu suntem vinovați cu adevărat. Suntem doar prea puțini atenți la realitate care ne înconjoară și o lăsăm de capul ei, mințindu-ne ca locul în care trăim a devenit frumos,….

Ce diferență între zbuciumul nostru zadarnic și viața celor dinaintea noastră. Ei priveau dimineața prima dată cerul. Îl citeau. Știau la ce loc merg în ziua respectivă, în funcție de ce le zicea cerul. De Sfântul Ilie se așteptau la tunete și ploaie. Nu deschideau televizorul să le spună Buzu vremea și nici nu primeau pe telefon Ro Alert. Și, cu toate acestea, trăiau. Trăiau frumos, trăiau înțelept, trăiau liberi.

În fine, trăim și noi cum putem, cu ochii la pantofi să nu ne udăm, arși de zidurile de beton care ne coc noaptea, cu ochii în ecrane să vedem de e cald sau plouă, cu epiderma acoperită cu creme de protecție cu protecție cât mai mare, blocați între tablele mașinilor, cu ochii umbriți de lentile negre.

Acum și dacă vrei să ridici dimineața ochii spre cer, așa cum făceau cei dinaintea noastră, nu-i vezi albastru ci mii de cabluri, nu-i vezi orizontul ci zeci de blocuri.

Ce păcat că am pierdut înaltul cerului și știința de a-l citi, libertatea de a ne mișca fără să ne spună Ro Alert dacă e bine sau nu, voia bună a celor care plecau la treabă cântând, nu .claxonând ….

paulenegoita.ro 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu