Cât de important este cât câștigi? Da, contează, dar adevărata întrebare este: cu cât rămâi după ce plătești toate taxele? Din 10 zile de muncă, câte muncești pentru tine și câte pentru stat? Doar din taxele directe, 4 zile sunt pentru stat și doar 6 pentru tine. Dar dacă adăugăm și taxele indirecte – TVA, accize – realizezi că muncești aproape numai pentru stat. Ar trebui să ne gândim la un impozit mai mic pentru cetățeni! Impozitele mai mici nu sunt doar o promisiune goală din campania electorală.
Oamenii și antreprenorii sunt motorul economiei, iar când rămân cu mai mulți bani după taxe, pot investi în sănătatea lor, în educația copiilor, în afaceri sau în propriile pasiuni. Un venit mai mare înseamnă mai multe oportunități: poți consuma mai mult, susținând afacerile locale, poți călători sau investi în noi proiecte, iar acest circuit al banilor ajută la creșterea economiei.
Un impozit mai mic îți dă libertatea să îți gestionezi mai bine banii și îți oferă un sentiment de stabilitate financiară. Când oamenii sunt mai puțin împovărați de taxe, crește consumul și, implicit, cererea, ceea ce stimulează afacerile și creează locuri de muncă. Astfel, prosperitatea nu se oprește doar la tine, ci se propagă în întreaga societate.
Ne-am obișnuit să credem că nu se poate altfel. Privim ca o fatalitate creșterea impozitelor, taxelor și a TVA – ului în anul următor. Sigur, guvernanții spun că nu va fi așa, însă fiecare român simte că în această direcție merg lucrurile. Se fac cheltuieli haotice, se fac cheltuieli voluptorii, se face risipă, iar noi, generații de acum înainte, le vom plăti cu vârf și îndesat.
O creșterea a impozitelor ar fi un dezastru pentru toată lumea, inclusiv pentru stat, care va colecta bani mai greu și mai puțin. Dacă fiecare angajat ar primi sumele salariale brute în mână și și-ar plătit singur dările la stat ar realiza cât de apăsător este sistemul fiscal actual pentru fiecare salariat, fie că e angajat la stat sau lucrează în privat. Aparent, dacă cineva lucrează la stat, satul își ia doar banii înapoi, însă nu este chiar așa. Nu-i ia de la el, ci din buzunarul angajatului. Așa că eventualele divergențe între cei care lucrează la stat și cei care lucrează la privat sunt greșite. Impozitul este povară egală pentru toți și o limitare a libertății individuale, așa cum impozitarea excesivă a unei companii private nu este în binele nimănui pentru că, la final, impozitul și taxa pe valoarea adăugată îl suportă tot consumatorul final, adică noi.
Matei Negoiță
Candidat independent la Camera Deputaților
Buzău
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu